Cum ai putea să vorbeşti despre lucruri pe care nu le ştii şi nici nu le înţelegi?!
12. 04. 1996
***
În 1883, Mihai Eminescu vorbea despre „ideea mea vizionară despre nemurirea sufletului”. / „A nu fi fost niciodată este singura formă a existenţei”. Însă aceasta e definiţia…inexistenţei. /
*
Instinctul metafizic nu proiectează spiritul poetului în bastract, dar îl împiedică să se cantoneze în imediat, determinând nu atât o pendulare între cele două planuri, ci o tensiune, rezolvată uneori – să-i zicem: pozitiv – printr-o idee ca aceea a renaşterii succesive a individului, alteori negativ: „orice mărime finită faţă cu infinitul e zero”. De aici „sentimentul de adâncă nimicnicie care ne cuprinde faţă cu Universul”.
*
„Sfinxul e o întrebare, piramida un răspuns şi amândouă o ecuaţie”.
*
Piramida e un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă la infinit culminează într-un vârf: obeliscul, acul Cleopatrei. Piramida e viaţa. Sarcofagul e răspunsul. Piramida + sfinxul = corpul îmbălsămat + infinitul ( sufletul). Pitagora–Eminescu–Dorin Streinu.
*
„Ceea ce înalţă piramida în infinit este însuşi infinitul din suflet, infinitul sufletului”, M. Eminescu.
*
George Călinescu: „Ţăranul şi Kant îşi pun aceleaşi probleme, dar le rezolvă altfel”.
*
M. Eminescu: „Suntem puteri sublimate”.
*
H. Stendhal: „Dintre elementele spiritului poporului însuşi, în frunte se situează limba, ea este cel dintâi produs spiritual, trezirea spiritului poporului. Deoarece tot ce a creat odinioară spiritul este determinant pentru creaţiile ulterioare”.
*
Camil Petrescu: „Câtă conştiinţă, atâta pasiune, deci – atâta dramă”.
*
DS: Graba de a arde etapele îmi este specifică, ca de altfel întregii deprinderi româneşti. Arderea etapelor este o necesitate stringentă în cazul meu deoarece dozajul sufletesc este superior formelor de articulare prin scris.
Forţarea cuvântului, a proiectului, a structurii se găseşte în această necesitate: prezentarea adevărului trăit la nivelul şi intensitatea cu care el este experimentat de către subiect.
*
Pentru Camil Petrescu esenţialul era reprezentat de concretul însuşi, pe care îl identifică, nu odată, cu substanţialul văzut ca „participare la concret” sau ca un „contact cu concretul”. E ceea ce el denumea drept capacitatea de a vedea sensibilul.
Ideea romanului Ultima noapte… este aceea că „singura existenţă reală este cea a conştiinţei.” Exaltarea interiorităţii e la ea acasă.
*
Paul Valéry: „Poezia nu este decât literatura redusă la esenţa principiului său activ”.
*
Adrian Marino despre specificul literar. „Literatura e în primul rând efect al sentimentului şi apoi limbă”./ „Literatura este…o neexprimare totală sau, mai bine-zis, o încercare de exprimare a totalităţii interioare şi exterioare a scriitorului”.
*
H. Bergson: „Limbajul transmite ordine şi avertismente”.
*
R. Barthes: ” Limba este dincoace de literatură, stilul este aproape dincolo”.
*
Gustav Jung: „Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva şi undeva, precum sunt lucruri vieţuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis”.
*
Nikolai Berdiaev, în „Revoluţia rusă şi lumea comunistă”, scria: „Taina lumii este ascunsă în libertate. Dumnezeu a dorit libertatea şi de aici a rezultat tragedia lumii”. Însă drama lumii nu stă în libertatea omului, ci în folosirea greşită a libertăţii de către acesta. Dumnezeu e prea bun şi prea iubitor că ne-a făcut liberi. Nu El este de vină că ne-a văzut şi ne-a făcut comunionali cu Sine, ci noi am fost slabi şi ne-am considerat, în mod păcătos, nevrednici de iubirea Sa.
*
Idem: Revoluţia rusă a stat sub semnul fatalităţii şi a avut o esenţă demonică./ Egalitatea este o idee goală şi adevărul social trebuie bazat pe valoarea fiecărei individualităţi, nu pe egalitate. / Metamorfoza oamenilor reprezintă unul dintre cele mai apăsătoare sentimente încercate de mine.
*
Idem: Personalitatea rămâne neschimbată în împrejurări diferite. / Împotriva comunismului nu am dus o luptă politică ci una spirituală. Am luptat împotriva spiritului lui, împotriva duşmăniei lui faţă de spirit. / Am înţeles comunismul ca pe o semnalare a neîmplinirii datoriei creştine./ În concepţia mea comunismul înseamnă nu numai criza creştinismului ci şi criza umanismului.
*
Idem: Experienţa revoluţiei ruse a confirmat una din ideile mele mai vechi, că libertatea nu este democratică, ci aristocratică. / Masele răsculate nu pot suporta povara libertăţii. Dostoievski este cel care a înţeles în profunzime acest lucru.
*
Idem: În comunismul rus voinţa de putere s-a dovedit mai puternică decât voinţa de libertate. / În orice ţară comunistă hârtiile [ actele, dosarele personale n.n.] au avut o valoare sfântă. Într-o mare măsură aceste ţări erau o împărăţie birocratică a hârtiilor.
*
Pr. Dorin