portrait-of-toulouse-lautreca

03. 08 .1996

Henri de Toulouse-Lautrec

Tablourile şi schiţele sale

***

Dorin Streinu: A suferit de o boală care a făcut să nu îi mai crească picioarele. Moare la doar 37 de ani. Viaţa lui a fost o continuă dramă…care pe mine mă bulversează. La Lautrec am văzut/simţit pentru prima dată tuşa vie…dar vulgară, care portretizează decadenţa umană.

*

Din cuvintele sale memorabile:

„Trebuie să ştii să te suporţi pe tine însuţi”. [Adică trebuie să înveţi să te suporţi, să îţi suporţi defectele, ca să nu înnebuneşti sau să nu te sinucizi. ]

*

„Mă dau cu capul de pereţi –  da – şi totul pentru o artă care fuge de mine şi nu va ştii niciodată cât mă chinuiesc pentru ea”.

*

Trăia seducţia artei japoneze în pictura sa.

*

„Nimeni nu intră în viciu fără o motivare ce trebuie căutată în însăşi natura sa”.

*

Friedrich Schlegel conferea urâtului valoare de categorie estetică.

*

Flaubert: ” Nu trebuie să ne gândim decât să reprezentăm”, adică să descriem ceea ce vedem.

*

„Ah! viaţa! viaţa!…apariţia unei erori savante într-un loc de plăcere!”

*

Dorin Streinu: Nu am văzut să surâdă cineva la Lautrec…

*

Élie Faure scria despre pictura lui Lautrech, că e: „faţa sinistră a plăcerii, ultimul protest instinctiv al creştinismului în agonie împotriva beţiei în plină afirmare a unui univers acceptat”, în stadiul în care a ajuns.

*

Dorin Streinu: Baudelaire accentua în scrisul său acceaşi repulsie faţă de contrafaceri ca şi Lautrec, având un gust asemănător pentru vehemenţa în a  portretiza demoniacul, urâtul, grotescul… Îmi aduc aminte de versul: „Noroiul este făcut din lacrimile noastre”, prin care arăta că poezia este o scoatere din sine a durerii.

Deşi Baudelaire era expert în crearea atmosferelor stranii, reci, hulitoare, demoniace, a scris la un moment dat : „Trupul femeii, un frumos trup de femeie nu-i făcut pentru dragoste. Prea-i grozav.”; o sclipire a încrederii sale genuine în frumos şi în dragoste.

Baudelaire este internat pentru a fi dezalcoolizat. Ajunge într-o stare de paralizie generală şi paralizia  îi aduce şi surzenia. Ultimele cuvinte pe care i le adresează lui Lautrec, pe care îl vede cum omora o muscă: „N-ai să te schimbi niciodată, bătrân nătărău!”.

*

De la Lautrec au rămas 660 de picturi, 330 de litografii, 31 de fişe, 9 pointe sèches,  3 monotipuri, mii de desene şi crochiuri.

*

„Eu sunt colorist prin linie”.

*

„Când îmi umblă creionul trebuie să-l las, altminteri, zbârci!…nu mai iese nimic”.

*

DS: Îmi plac de la Lautrec în mod special : Loie Fuller la Folies-Bergère, Femeia trăgându-şi ciorapul, Jane Avril ieşind de la Moulin Rouge şi Modista [ Domnişoara Crouquesi-Margouin]. Toate femeile din aceste tablouri sunt triste, adânc serioase, interiorizate. Cred că ele exprimă cel mai bine drama lui Lautrec, a singurătăţii sale.

*

lautrec_jane_avril_leaving_the_moulin_rouge_1892

Dorin Streinu pentru „Jane Avril ieşind de la Moulin Rouge”

Privirea ei era tăcută,
de femeie…

Pasul ei negru
era udat de ploaie.
Mergea tristă, cu mâinile
în buzunar, gânditoare
şi singură.
Chipul ei era liniştit
şi cu semne
de îndoială.

Privirea ei era tăcută,
de femeie…

***

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: