crin-si-fiica-sa

interviu-cu-crin-antonescu

↑↑↑

Preluare de la Victor Ciutacu.

***

Cu o săptămână de zile în urmă, o domnişoară atentă şi sensibilă, m-a solicitat pentru un sondaj de opinie, şi, printre multe alte întrebări, mi-a cerut să dau nume de politicieni în care am încredere şi să şi motivez pentru ce fac acest lucru. La primirea întrebării am avut doar două nume pe limbă: Sorin Oprescu şi Crin Antonescu. Şi, pe amândoi i-am crezut şi îi cred capabili să mă reprezinte, pentru că mi-au câştigat încrederea ca persoane…şi nu pentru coloratura lor politică.

Pe Prof. Dr. Sorin Oprescu l-am cunoscut prin intermedierea televizorului. Pe Prof. George Crin Laurenţiu Antonescu l-am cunoscut prin prisma vecinătăţii. Însă nu mi-am exprimat niciodată admiraţia pentru dumnealui, ci raporturile dintre noi au rămas la stadiul de saluturi amiabile, de vecinătate. Pentru că nu am obiceiul  de a mă autopropune [şi cu acest obicei am pierdut multe în viaţă!] nu am îndrăznit niciodată să îmi exprim nici admiraţia dar nici compasiunea, atunci, când am aflat, că soţia sa…se sinucisese.

Însă am făcut rugăciune de pomenire pentru dumneaei, când am văzut că într-o sâmbătă dimineaţa,  domnul deputat, cu un grup de 5-6 persoane apropiate, plecau spre Biserică pentru a-i face pomenirea de 9 zile…şi, când ne-am întâlnit pe stradă sau în faţa blocului, i-am arătat prin faţa mea că sunt aproape de dumnealui, că ştiu ce s-a întâmplat şi că regret acest lucru.

Şi cred că a înţeles mesajul meu…şi a zâmbit dureros. Altădată, întâlnindu-ne inopinat, acest lucru s-a  repetat şi amândoi ne bucurăm să ne arătăm respectul reciproc.

Însă cu fiica dumnealui şi cu bunica [ nu ştiu dacă e mama sa sau soacra sa] ne întâlnim adesea, trecem unii pe lângă alţii, ne întâlnim la cumpărături sau în parc şi văd în mod constant modul cum bunica încearcă să fie şi o bună mamă pentru nepoata ei. Iar nepoata este de o delicateţe rară, ascultătoare, cu o graţie aparte când se joacă şi poetică în fiinţa ei, pentru că se vede că suferă, dar în acelaşi timp trăieşte bucuriile unei copilării stinghere, de apartament bucureştean.

Interviul pe care l-a postat Victor Ciutacu astăzi m-a făcut să fiu confesiv şi să spun aceste lucruri şi nu îmi pare rău. E plăcut şi reconfortant să scrii despre oameni pe care îi stimezi şi îi iubeşti, care îţi sunt dragi  în mod dezinteresat.

Da, Crin Antonescu e un om al delicateţii şi al bunului simţ, care trăieşte potrivit demnităţii sale dar care nu abuză de ea. Trăieşte la modul comun şi nu uită cine este. Adică poziţia sa socială nu i-a erodat principialitatea şi tocmai acest lucru e cel mai stimabil pentru mine.

Cred că Prof. Crin Antonescu m-a învăţat că politica poate avea şi delicateţe şi că zâmbetul lucid e un mod prin care poţi descreţi frunţi reci, necomunicative. Şi asta, pentru că omul văzut la televizor s-a îmbinat în mintea mea cu omul întâlnit pe stradă şi tocmai de aceea am vorbit de o principialitate continuă în viaţa sa.

Acesta nu e un mesaj electoral! Dar este, cu siguranţă, o mărturie despre un om care şi-a căpătat o maturitate politică şi umană de care avem nevoie.

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Did you like this? Share it: