Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Dacă Dan Puric e teolog…atunci eu sunt Maia Morgenstern

numai-acesta-e-dan-puric1

↑↑↑

Numai acesta e Dan Puric…autentic: adică actorul.

***

În  ianuarie 2007 se năştea mitul: Dan Puric, apologet ortodox. El s-a născut împreună cu mitul: Cristian Gava, tânăr intelectual cu mari potenţe. Şi s-au născut ambele mituri la televizor, în aceeaşi emisiune, ca un film postmodern exploziv şi, când i-am văzut la televizor…am scris aceste lucruri. La data aceea am crezut că vor rămâne, ambii, oameni modeşti, adică ei înşişi…însă vedetizarea lor a devenit enervantă la culme. Şi, cea mai enervantă este a lui Dan Puric, actorul care a devenit o pompă financiară pentru ortodocşi sau o emblemă teologică dubioasă, ba chiar teolog peste noapte, deşi dumnealui nu are nici în clin şi nici în mânecă cu teologia.

Da, dumnealui nu e teolog, după cum nici eu nu sunt Maia Morgenstern şi nici Mel Gibson. Iar dacă mâine voi înnebuni şi voi merge la Dan Puric ca să îl învăţ dans mimico-expresiv, tehnici actoriceşti şi să mă cred actor…bineînţeles că mă poate privi, cu un zâmbet ironic în colţul buzelor şi cu o expresie firească de…lehamite. Pentru că, monitorizând ( pentru uz personal) câteva alocuţiuni, conferinţe, luări de poziţie publice ale d-lui Dan Puric eu am avut şi am un zâmbet ironic în colţul buzelor, când un actor spoliază vocaţia de teolog cu lucruri învăţate în grabă de la teologi şi de la oamenii duhovniceşti.

Însă zâmbetul meu a fost şi este unul dureros. Dureros, pentru că parabola găinii de curte a devenit starea de spirit a d-lui Dan Puric, care este un actor briliant, o fiinţă paradoxală şi cu alură actoricească profundă…dar un caricaturizant al teologiei până la greaţă. Îmi permit această sinceritate online faţă de dumnealui, o sinceritate sinucigaşă ( ştim asta prea bine: adevărul, mereu, se plăteşte) pentru că încă mai e timp să aibă conştiinţă şi să se retragă din acest maraton stresant de evanghelizare, în care l-au integrat alţii…dar în care nu-şi află vocaţia.

Pentru că, dacă prima sa mărturie personală a fost un aer reconfortant  pentru mine, erijarea  sa de acum într-un Avvă al poporului, într-un nou Pavel, într-un Stăniloae fără experienţă nu-l face să fie decât comic. Şi nu e comic pentru că ar propovădui mai prost decât un preot de ţară sau decât unul de oraş mai fără studii – dimpotrivă puţinele sale cunoştinţe le zice cu multă artă teatrală  – ci pentru că dă impresia tinerilor de acum, că teologia e ceva de care şi actorii, şi brutarii, şi ofiţerii în retragere sunt capabili. Aici vedem noi marea bubă, care produce… ridicolul de situaţie… Dumnealui ştie foarte bine cum acţionează râsul dar şi cum se…naşte râsul din două mişcări şi o grimasă. Şi, e mirabil pentru noi, pentru că nu observă că a încălcat o limită inadmisibilă: limita evidenţei.

Iar limita evidenţei spune aşa: pr. Dorin Picioruş e un teolog în formare, care a intuit cât de greu e povârnişul spre Teologie şi se încumetă să privească spre el iar actorul Dan Puric e un actor în plină maturizare a talentului său, care trebuie să rămână la ce ştie dumnealui cel mai bine, pentru că acolo nu pare ridicol…dar aici, da. Dacă călcăm limitele de demarcaţie între teologie şi actorie, atunci Dan Puric, care nu are nimic de-a face cu profunzimea şi logica interioară a teologiei…este teolog şi atunci oricine a citit 50 de cărţi de teologie e teolog…iar pr. Dorin Picioruş e actor, pentru că îi place şi lui să se facă de râs jucând pe Hamlet.

Articolul de faţă nu e…plătit. Asta ca…mijloc de atenţionare prealabilă, mai înainte ca să vină un admirator zelos…şi să se agite haotic la noi pe blog. Articolul de faţă nu e o revanşă, nu e nicio bătaie de joc, nu e nicio minimalizare a bunelor dorinţe/intenţii/sentimente ale actorului Puric. Ci e o opinie realistă, echidistantă şi…mai ales, de bun gust. Însă, mai presus de toate, cred că e o datorie de conştiinţă faţă de Teologie dar şi faţă de admiraţia pe care o avem faţă de domnul Puric. Dacă cineva te iubeşte…îţi spune adevărul. Iar dacă adevărul e crud, dar e adevăr şi nu maimuţăreală…atunci domnul Puric o să ne mulţumească pentru faptul, că un tânăr teolog în formare, a avut tupeul/nesimţirea/bădărănia sau bunul simţ, să îi spună adevărul despre Dan Puric 2007-2008, care a devenit…ceea ce nu e.

Domnule Puric,

rămâneţi un vultur –  ceea ce şi sunteţi – în actorie, vă rugăm mult, vă implorăm!,

şi nu mai pozaţi în găină de gostat…în domeniul Teologiei!

Aici, ca şi în actorie, ca să fii vultur, trebuie să ştii să explici

fărâmă cu fărâmă tot ceea ce se petrece…şi nu să survolezi peste

hectare întregi de Teologie şi să crezi că asta e Teologie!

Nu, ca şi în actorie, teologul se vede în amănunt…nu în glosolalii fără fundament!

Reveniţi la matca actoriei, pentru ca să nu mai mă cred nici eu…Maia Morgenstern.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it:

Previous

Rolul icoanelor în Biserica Ortodoxă

Next

Comentariu la Efeseni [Efes. 1, 17-23]

14 Comments

  1. Alina

    Sarut mana, parinte,

    Iertati indrazneala, dar, citind ceea ce ati scris despre Dan Puric (atat in 2007, cat si acum), am o nedumerire careia e important pentru mine sa-i gasesc raspuns. Trebuie sa va marturisesc ca fac parte dintre acei tineri a caror perceptie risca – cum spuneti – sa fie deformata.

    Il admir pe Dan Puric ca actor. Admiram -pana sa va citesc, aproape fara rezerve – si dimensiunea crestina a personalitatii sale, inclusiv in latura ei marturisitoare. Spun aproape fara rezerve deoarece uneori opiniile domniei-sale mi se pareau cam… extreme, dar puneam asta pe seama unei deficiente a “organului meu pentru credinta”.

    Asadar, fiind o persoana fara prea mare discernamant in ale credintei, pentru ca inca insuficient catehizata, nu prea sesizez in ce anume consta diferenta dintre Dan Puric cel de la emisiunea din 2007 si cel de acum.

    A decazut de la statutul de reper din cauza unei prea mari mediatizari (ce inseamna “pompa financiara pentru ortodocsi”?) sau din cauza ca mesajul crestin al domniei-sale este subminat de erori teologice? Ori, poate, vor fi fiind si alte motive?

    In masura in care aveti un ragaz, va rog sa ma ajutati sa inteleg.

  2. Dan Puric este admirabil în continuare…şi nu e admirabil doar din 2007, ca actor…

    Însă Dan Puric de acum nu doreşte să se oprească ( şi acesta ar fi un semn de mare bun simţ din partea dumnealui) la ceea ce ştie şi poate.

    Una e ca un actor, un ministru sau un literat să fie ortodox şi să aibă opinii despre diverse lucruri, mai mult sau mai puţin profunde…şi alta e să faci tur de evanghelizare prin ţară pe ideea că ai devenit…teolog.

    La emisiunea despre icoane a fost admirabil…pentru că a avut curajul să vorbească despre credinţa lui. A vorbit în parametri proprii…

    Când însă ştii pe Hamlet, ştii şi pe Ioan Gură de Aur, ştii să faci şi varză călită…adică ştii de toate fără să aprofundezi constant şi detaliat, atunci mărturia ta păleşte, pentru că nu mai e credibilă.

    Probabil, ca să joace o piesă de teatru, actorul Dan Puric trebuie să se pregătească 6 luni, un an, un an şi jumătate…pentru o prestaţie extraordinară.

    Tot la fel, un teolog, ca să vorbească într-o conferinţă şi conferinţa să fie ca la carte, cu erudiţie ştiinţifică şi racordare duhovnicească, trebuie să se pregătească tot câteva luni bune.

    Însă, teologul are în spate o bogată cunoaştere teologică, în afara subiectului conferinţei şi el nu ia atunci contactul cu realitatea care se vrea explicată.

    La fel şi actorul: a mai jucat şi alte roluri, nu e primul cel pe care îl pune în scenă.

    Pentru că Dan Puric acceptă să fie pretutindeni şi să se repete cu lucruri arhiştiute de către teologi şi fără muncă aprofundată, de aceea nouă nu ne place un astfel de Dan Puric…cum nu ne-ar plăcea nici actorul Dan Puric pe scenă, dacă o piesă dintr-o seară…ar fi jucată de către el, la fel, în altă seară.

    Singurul teolog autentic, deplin şi plenar al României până la această dată e doar…Dumitru Stăniloae.

    Alţi părinţi şi profesori au fost oameni străluciţi, oameni duhovniceşti, oameni sfinţi chiar…dar nu teologi.

    Teologii sunt oamenii care aprofundând Scriptura şi Tradiţia înţeleg, luminaţi de Dumnezeu, ei înşişi, un mod particular de a vorbi şi de a trăi cu Dumnezeu.

    De aceea Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Simeon Noul Teolog…sunt Sfinţi teologi…au darul şi harisma teologiei, şi există şi Sfinţi care nu sunt teologi, care nu au scrieri aprofundate despre Dumnezeu, mântuire, păcat, viaţă veşnică, Biserică, suflet etc.

  3. Alina

    Va multumesc pentru lamuriri, parinte.
    Mai indraznesc o intrebare.

    Faptul ca Dan Puric intreprinde turnee de evanghelizare este rau in sine (in sensul ca un mirean nu are caderea sa faca aceasta) sau este blamabil doar prin aceea ca dansul, in loc sa vorbeasca in parametri personali, a inceput sa isi aroge un rol pentru care nu are backgroundul necesar?

    Intreb aceasta deoarece unei profane ca mine poate sa i se para a fi pozitiv si incurajator faptul ca, vorbind despre credinta, poti starni atata interes in lumea secularizata in care traim. Mai direct spus, face un serviciu sau un deserviciu Bisericii si Credintei ortodoxe?

  4. Da, nu are pregătire teologică necesară pentru acest demers măreţ şi epuizant, care e teologia şi nimeni nu îl obligă să facă asta.

    Ceea ce face dumnealui, actoria, e ceea ce ştie să facă. Aici însă, în domeniul teologiei… e tot la fel de bun ca mine în fizică şi lingvistica chineză, care nu ştiu nimic despre fizica nucleară sau despre limba chineză.

  5. Aurel

    Sarut mana parinte.

    Sa inteleg ca raspundeti doar la cei care va lingusesc? Sfintia voastra nu ne pastoriti si pe noi ceilalti?
    Eu vorbesc sorei mele de credinta si nu am studii teologice. Vorbesc si prietenilor mei. Asta nu inseamna ca fac evanghelizare. La fel se intampla si cu orice bunica ce-si invata nepotul ce-i aia credinta. In acest context nu cred ca demersul lui Dan Puric este teologia la care va referiti sfintia voastra.

    Doamne Ajuta ca parintele Dorin sa se milostiveasca cu un raspuns si mie pacatosul.

  6. Iulian

    Sarut mana, parinte.

    Marturisesc ca nu impartasesc opinia dumneavoastra vis-a-vis de Dl. Dan Puric. Eu nu cred ca dumnealui are pretentia ca ar fi un teolog.

    Asa cum si spune in conferintele dumnealui, el doreste sa „mature poteca spre biserica” pentru noi laicii rataciti in lume.

    Faptul ca exista o persoana publica, care se bucura de oarecare notorietate si care incearca, prin mijloacele de care dispune (actoricesti, culturale si asa mai departe) sa ne trezeasca din amorteala si debusolarea de care suferim si sa ne aduca aminte de radacinile nostre, imi permit sa spun romanesti-crestine pentru ca istoric vorbind crestinismul s-a fiziologizat pentru romani, este imbucurator.

    Ma rog bunului Dumnezeu ca si altii sa ii ia modelul dumnealui si sa dea curaj celor mai slabi sa marturiseasca pe Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, sa marturiseasca, credinta noastra stramoseasca, sa trezeasca in primul rand in fiecare dorul de Dumnezeu.

    Si daca domnul Puric va reusi sa trezeasca macar in 5% din oamenii care il asculta acest dor de Dumnezeu, aceasta dorinta de a-L cunoaste cu adevarat, de a te apropia de El este fenomenal.

    Imi permit sa spun, poate gresec, ca un discurs exlcusiv teologic nu este potrivit intr-o conferinta publica, nu este usor digerabil pentru majoritatea dintre noi.

    Ietrati-ma, vreau sa ma credeti ca ce am scis mai sus am scris din inima si fara nici cea mai mica urma de ironie sau justitiarism.

    Va rog sa ma corectati daca am gresit, si eu am pornit pe drumul meu spre Dumnezeu in parte datorita unei conferinte a domnului Puric vazuta pe internet, de aceea vorbesc si din experienta traita.

    Sarut mana parinte si Dumnezeu sa ne ajute.

  7. E A

    Eu cred asa: nu e rau ca un actor isi afirma credinta, asta e bine.

    Rau e faptul ca isi afirma credinta excesiv si teatral.

    Si ma deranjeaza ca „e la moda”, cum era intr-o vreme Coelho…

  8. Mihaela

    Parinte, vad ca si dumneata te apuci de lucruri pentru care nu ai patalama – adica de internet si blogarie. N-ari fi mai bine sa te abtii, pt ca ,uite, sunt o gramada de absolventi de informatica si ei vor veni si vor spune asa : ” Parintem esti sublim la biserica, slujind,insa nu te pricepi de loc la site-uri”. Apoi vor veni altii, jurnalistii/analistii de plida sa-ti spuna ; Parinte, minunat slujesti , doar ca nu esti calificat sa iti dai cu parerea despre discursul public al unei persoane „….

    Frumos ar fi din partea lor sa faca asta / ( ar putea s-o faca, daca ar fi sa aiba un demers identic cu al dumitale ).

    Dan Puric este interesant tocmai prin faptul ca nu este teolog. Asta ii si da savoarea- faptul ca vine din afara. De asta e credibil. Daca venea in camilafca si cu cadelnita intr-o mana si cu barba in cealalta, nimeni, dar absolut nimeni din cei care-l ascluta nu l-ar mai fi ascultat.

    Dan Puric nu este nici parintele Staniloae ,nici Parintele Galeriu, nici un nou Apostol Pavel.
    Este doar unul din putinii intelectuali romani pentru acre credinta nu este vetusta. El are curajul sa vorbeasca despre placerea pe care inelectul si simtirea lui o gaseste in ortodoxie.

    Pe scurt, nu va concureaz pe voi, preotii, si nici nu va micsoreaza din procopseala.

  9. Dragă Mihaela,

    bună dimineaţa, mai întâi! Aţi tras concluzii pripite.

    Noi ne ocupăm extrem de bine de ceea ce ne ocupăm…tocmai de aceea ne-aţi şi găsit la nivel online, nu?!…

    Îmbinăm slujirea noastră cu munca în folosul altora…dar din interiorul vieţii şi experienţei teologice. Pe mine nu mă prindeţi în ofsaid cu teologia…pentru că nu ies din graniţele muncii şi a cunoştinţelor mele.

    Însă domnul Puric intră acolo unde are doar cultură periferică… Noi am vorbit foarte precis în articol…tocmai de aceea apologia dv. agitată nu îşi are sensul.

    Dacă dv. vă place Dan Puric…e o virtute asta! Dacă ştiţi să investiţi încredere în cineva e un lucru bun…

    Iar mie nu mi-e teamă de concurenţă. Şi domnul Dan Puric, în măsura în care are opinii sporadice despre teologie, neamul românesc etc. ne ajută pe noi pe toţi, pentru că toţi facem parte din Biserica şi nu numai preoţii sunt Biserica.

    Dar, când îşi neglijează actoria pentru ca să devină teolog…atunci e un lucru nefericit, pentru că împânzeşte ideea că teolog e oricine.

    Dacă aş ştii ce profesie aveţi dv., doamnă Mihaela…am vorbi mai multe. Dacă aţi fi medic, spre exemplu, nu cred că l-aţi lăsa pe Dan Puric să vă opereze fata…de inimă.

    Tot la fel, ca teolog în formare, văd ce mare catastrofă este ca cineva să intre într-un perimetru unde să euforizeze lumea…dar fără să fie capabil să o îndrepte spre dogme, spre teologie cu o înţelegere sigură.

    În acest articol pe mine nu mă doare de Dan Puric…ci de cum e privită Teologia. Pentru că, ca şi în muzică, teatru, medicină, construcţii etc….nu poţi credita pe orice ageamiu drept profesionist…

    Deci, dacă vă place domnul Dan Puric e un lucru admirabil. Urmări-ţi-l constant! Însă asta nu înseamnă că trebuie să mă trageţi la rost pentru afirmaţiile mele sau să consideraţi că nu interesează faptul dacă ştie sau nu teologie sau dacă e sau nu teolog.

    Cred că vă pripiţi…şi nu vă stă bine!

  10. Ionut

    Am citit absolut intamplator aceasta postare. Faptul ca am avut cateva cursuri cu domnul Dan Puric, si ca am inceput sa cunosc o mica parte a personalitatii dumnealui, ma face sa va contrazic.

    Intr-o saptamana in care ne-am intalnit zi de zi, nu a incercat sa ne arate cat de sfant este, si nici sa incerce sa para vreun apostol. Din cate cunosc, Dan Puric nu pozeaza in sfant, ci doar promoveaza credinta si o recunoaste ca ajutor suprem in actul creatiei profunde.

    Si va rog sa ma credeti dar la spectacolele domnului Puric, vin preoti si ii multumesc pentru ajutoarele aduse Bisericii. Asta ma face sa cred ca nu toti cei din „breasla” bisericeasca sunt de opinie cu dumneavoastra.

    In fapt cei cu aceiasi parere, banuiesc ca sunt foarte putini. Deci, indraznesc sa va contrazic, si sa afirm ca Dan Puric nu este un parvenit si ca este pur si simplu un om care este ajutat de divinitate in creatia sa artistica.

    Este imposibil sa ii cereti sa nu isi mai faca publica aceasta credinta, deoarece, dupa cum bine stiti, este o persoana publica, si sustine lucrurile in care crede.

    Cu respect, Ionut

  11. Domnule Ionuţ,

    mă bucur că ştiţi să admiraţi. E un semn de nobleţe.

    Însă e mare diferenţă, credeţi-mă, între a crede şi a vorbi şi…între a crede şi a fi teolog şi a vorbi ca un teolog.

    Eu am impresia că dv., ca şi alţi comentatori dinaintea dv., nu vor să accepte evidenţa: Dan Puric nu e un teolog…după cum nici eu nu sunt actor.

    Nu poţi să intri într-un teritoriu unde nu eşti competent…cu alura de stegar al acelei vocaţii.

    Pentru că îmi scrieţi din UK ( după email)…probabil sunteţi ca să vă specializaţi sau ca să munciţi.

    În domeniul dv. de activitate…pe cine creditaţi: pe cel mai bun din domeniul dv. sau pe unul din afară, care se dă de rotund la apă mică?

    Eu nu am poziţii publice negândite, instinctuale…

    Dacă reveniţi la noi şi altădată…veţi observa coerenţa interioară a opiniilor noastre.

  12. Brânduşa

    Am inteles Parinte ce spuneti.

    Eu sunt pictorita, am terminat Academia de Arte din Bucuresti si am facut si un curs de icoane pe lemn in cadrul aceleasi sectii.

    Sotul meu, inainte de a intra la facultate,design,a fost ucenicul unui pictor de biserici cu categoria I-a vreo trei ani…Adica a lucrat pe santier si a facut pictura bisericeasac si si-a mai dat si primul examen la Patriarhie.

    Asta ne-a incurajat sa luam o lucrare mica, pe care s-o facem singuri, fara maestru. Ne-am descurcat, dar nu ne-am crezut niciodata pictori de biserici si ne mai confruntam si cu parerea unor oameni, care ii preferau mai mult pe amatori, pentru ca pictau realist, un realism de prost gust, dar asta e greu de inteles pentru omul de rand, care nu are ochiul format.

    Insa asa se degradeaza lucrurile autentice, permitandu-le neprofesionistilor sa faca niste lucruri, care-i depasesc, doar ca place poporului.

    Citind explicatiile Sfintiei voastre am inteles de ce l-ati facut pe domnul Dan Puric extremist ortodox. Sper din tot sufletul sa se opreasca si sa faca ce stie el mai bine, pentru ca-l admir mult.

    Doamne ajuta, Parinte!

  13. Vă mulţumim pentru confesiune, doamnă Brânduşa!

    Când voi ajunge cu editarea operei mele de artist la teatrul pe care l-am scris, se va observa că am scris teatru, în diverse forme şi, cu toate acestea, nu cred că sunt în măsură să îl învăţ pe un actor sau pe un regizor, cum să îmi pună în scenă piesele, la o adică.

    Eu pot avea viziunea mea, ca creator de teatru, despre modul cum ar trebui puse în scenă piesele mele, însă eu nu pot înlocui nici pe actor, nici pe regizor, nici pe costumerist, nici pe nimeni.

    Tocmai de aceea, de la înălţimea experienţei mele teologice(şi nu e una enormă, în comparaţie cu ceea ce ştiu eu că e teologia), excursurile lui Dan Puric şi ale altor oameni ai Bisericii, care îşi arogă statutul de evanghelizatori ortodocşi pentru postmodernitate…mi se par banale, nemuncite şi formate din frunzăreli teologice.

    Şi trebuie să înţelegeţi că eu le-am urmărit şi le urmăresc interviurile, conferinţele, cărţile etc. şi nu vorbesc din vorbe şi din auzite.

    Au două-trei idei mari şi late, dorinţa de a-şi vinde cărţile, de a face vâlvă, dar nu se observă coerenţă interioară, muncă, lucruri asudate.

    De aceea Teologia e altceva decât cititul şi reţinutul din cărţile de teologie. Teologia e când tu devii o parte a modului de a fi al Teologiei, când te confunzi cu ea.

  14. Brânduşa

    Din tot ceea ce scrieti, se vede ca nu vorbiti din auzite sau din vorbe. De aceea ar trebui ca toti cei care trimit mesaje sa se gandeasca de doua trei ori inainte de a scrie.

    Munca uriasa pe care o depuneti e greu de incadrat in intervalul de timp pe care-l avem…Probabil de aici atata invidie, ura si toate celelalte…

    Sunt putini oameni cu atata putere de munca si daruiti cu atatia talanti si asta sminteste.

    Dumnezeu sa va intareasca Parinte sa duceti rautatea cu care sunteti rasplatit de cele mai multe ori si sa nu va opriti, pentru noi astia, putini, care poate nu stim sa va apreciem la reala dumneavoastra valoare, dar urmarindu-va. ne mai luminam si noi putin.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén