Înmormântarea Acad. Prof. Dr. Artur Silvestri [4 decembrie 2008]. Un ultim omagiu adus acestui titan al creaţiei online

[viddler id=f2102a06&w=437&h=370]

[viddler id=c8caf6ed&w=437&h=370]

Cele două file video de deasupra sunt pentru download în acest pachet numai între 5-15 decembrie 2008.

http://s4.transfer.ro/storage/transfer_ro-4b17bf5383.zip (132.9Mb)

Slujba de înmormântare în format audio

Download this episode (66 min)

Live

Pachetul de peste 100 de fotografii e valabil pentru download numai între 4-14 decembrie 2008

http://s4.transfer.ro/storage/Silvestri_net-43b4e.rar (95.9Mb)

Pe culmile disperării cu justiţia franceză

emil-cioran

Justitia franceza a decis miercuri ca un lot de 37 de manuscrise ale filosofului Emil Cioran, descoperite din intamplare de o firma de curatenie, apartin patroanei acestei societati, si nu Universitatii din Paris, care le revendica.

Printre manuscrise se afla cinci versiuni ale eseului „Despre neajunsul de a te fi nascut”, una dintre operele cele mai importante ale lui Cioran, caiete de note pentru pregatirea altor carti, „Sfartecare” (1979) si „Marturisiri si anateme”, precum si 18 caiete inedite, continand reflectii ale lui Cioran din perioada 1972-1980. Valoarea caietelor este estimata la peste un milion de euro, arata AFP consultata de ziare.com.

Sesizat de Cancelaria Universitatilor din Paris, tribunalul de la Paris a apreciat miercuri ca institutia este „lipsita de orice drept legal asupra manuscriselor” si ca patroana firmei care le-a gasit, Simone Baulez, „poate dispune liber de ele”.

Cu cinci luni inainte de moartea lui Cioran, in februarie 1995, partenera de viata a scriitorului, Simone Baue, scrisese cancelarului Universitatilor din Paris pentru a-i spune ca vrea sa doneze Bibliotecii Jacques-Doucet mai multe manuscrise. In septembrie 1997, la moartea lui Simone Boue, fratele scriitorului a facut un inventar al apartamentului ei, dar nu a gasit niciun manuscris.

Caietele au fost gasite ulterior in pivnita de Simone Baulez, care fusese angajata pentru curatenie. Nestiind ce valoare au, ea le-a incredintat unei case de licitatii. In decembrie 2005, Cancelaria Universitatilor din Paris a obtinut in justitie suspendarea vanzarii la licitatie a caietelor in ultimul moment si plasarea lor sub sechestru.

Miercuri, tribunalul a reamintit ca, din moment ce Cioran a murit in iunie 1995, Simone Boue nu era proprietara manuscriselor atunci cand a promis ca le va dona bibliotecii universitatii pariziene.

Nascut la Rasinari, intr-o familie de preoti, Cioran a plecat in Franta in 1936, ca bursier al Institutului Francez din Bucuresti, unde s-a stabilit definitiv, iar din 1945 a abandonat scrisul in limba materna („Indreptar patimas” este ultima scriere in romana, finalizata in 1945) si face primele incercari literare in franceza.

„Precis de decomposition” („Tratat de descompunere”) este prima carte aparuta la Gallimard, dupa indelungi rescrieri si exercitii de stil, pentru care primeste singurul premiu literar acceptat de-a lungul vietii, Premiul Rivarol pentru debut. Emil Cioran a incetat din viata in 1995, la Paris.

Cf. sursa

Cuvinte cu două tăişuri sau pe muchie de sens

scapatatul-soarelui

Ce e un om scăpătat? Este un om care a avut odată o situaţie bună, era bine văzut în lume, dar a scăpătat, adică a sărăcit. Scăpătaţi înseamnă însă oameni săraci, prin derivare de sens, prin extinderea înţelesului numai a jumătate din definiţia de mai sus. Cred că există şi un sat pe undeva, Scăpătaţi, deşi nu sunt sigură…

E un cuvânt mai vechi al limbii române şi cred că nu mai este folosit decât regional. Rămâne însă splendoarea metaforei, a imaginii plastice din mintea oamenilor. Pentru că iniţial, nu oamenii scăpătau, ci soarele scăpăta la asfinţit. Mai întâlniţi prin cărţile de literatură expresia era pe la scăpătat când…, adică, pe la asfinţitul soarelui.

Ca să-l compari pe omul care sărăceşte şi decade din mărirea lui, cu soarele care apune, îţi trebuie nu numai forţă plastică, imaginaţie şi inteligenţă, dar şi motivaţia ca să proiectezi fiinţa umană pe scena cosmică şi să-i descoperi un asemenea avatar proeminent în priveliştea lumii.

Şi motivaţia se află într-o religie şi o credinţă adâncă a oamenilor care au aflat un astfel de echivalent şi care acordă bogăţiei omului demnitatea darului dumnezeiesc, faţă de care omul este iconom şi nu posesor. Ca omul să fie înlocuibil cu soarele, trebuie să fie valorizat adânc. În societatea şi religia egipteană, ca şi în alte religii păgâne, expresia nu s-ar fi putut naşte în mentalul colectiv, pentru că ar fi fost considerată o blasfemie la adresa faraonului şi a zeilor.

Demnitatea solară poate fi transferabilă omului numai când el e înveşmântat cu chipul lui Dumnezeu şi e înzestrat cu avuţia părintească a strălucirii harului Său.

Dacă noi astăzi am pierdut multe sensuri este pentru că am pierdut valoarea de adevăr a pildei duhovniceşti conţinută în cuvintele şi expresiile româneşti vechi.

Psa. Gianina