scapatatul-soarelui

Ce e un om scăpătat? Este un om care a avut odată o situaţie bună, era bine văzut în lume, dar a scăpătat, adică a sărăcit. Scăpătaţi înseamnă însă oameni săraci, prin derivare de sens, prin extinderea înţelesului numai a jumătate din definiţia de mai sus. Cred că există şi un sat pe undeva, Scăpătaţi, deşi nu sunt sigură…

E un cuvânt mai vechi al limbii române şi cred că nu mai este folosit decât regional. Rămâne însă splendoarea metaforei, a imaginii plastice din mintea oamenilor. Pentru că iniţial, nu oamenii scăpătau, ci soarele scăpăta la asfinţit. Mai întâlniţi prin cărţile de literatură expresia era pe la scăpătat când…, adică, pe la asfinţitul soarelui.

Ca să-l compari pe omul care sărăceşte şi decade din mărirea lui, cu soarele care apune, îţi trebuie nu numai forţă plastică, imaginaţie şi inteligenţă, dar şi motivaţia ca să proiectezi fiinţa umană pe scena cosmică şi să-i descoperi un asemenea avatar proeminent în priveliştea lumii.

Şi motivaţia se află într-o religie şi o credinţă adâncă a oamenilor care au aflat un astfel de echivalent şi care acordă bogăţiei omului demnitatea darului dumnezeiesc, faţă de care omul este iconom şi nu posesor. Ca omul să fie înlocuibil cu soarele, trebuie să fie valorizat adânc. În societatea şi religia egipteană, ca şi în alte religii păgâne, expresia nu s-ar fi putut naşte în mentalul colectiv, pentru că ar fi fost considerată o blasfemie la adresa faraonului şi a zeilor.

Demnitatea solară poate fi transferabilă omului numai când el e înveşmântat cu chipul lui Dumnezeu şi e înzestrat cu avuţia părintească a strălucirii harului Său.

Dacă noi astăzi am pierdut multe sensuri este pentru că am pierdut valoarea de adevăr a pildei duhovniceşti conţinută în cuvintele şi expresiile româneşti vechi.

Psa. Gianina

Did you like this? Share it: