1837-1779 = 58 de ani, 14. 45
Vara lui 1996
Puşkin, Evgheni Oneghin, roman în versuri.
*
„iubind am fost şi mut şi prost”
*
„doruri zvăpăiate”
*
„Mereu acelaşi tainic vis”
*
„Eu scriu şi inima îmi creşte”
*
„masca plictisită”
*
„De dorul sfânt al tinereţii
Şi gingăşia simplităţii”
*
„Şi din plictis ( mărturisesc)
Doi oameni se-mprietenesc”.
*
„Trăiesc şi scriu nu pentru nume”
*
„Frumoasă, ca o sărutare,
Ca prima sărutare-n viaţă”
*
„Ştiţi, obiceiu – a doua fire –
Nu ţine loc de fericire”.
*
„Iubind femeia mai puţin,
Mai tare inima-i aprindem,
Noi astfel focu-i înteţim
Şi, seducând-o,-n mreji o prindem”.
*
„Opt ani, între căscat şi râs,
El tinereţea şi-a ucis”.
*
„Azi nu mai îndrăgea cochete,
Ci doar uşor se amuza:
Respins – nu mai avea regrete;
Trădat – pe loc se resemna.
Le căuta fără plăcere,
Le părăsea fără durere:
De-amor şi răutăţi scârbit,
Îşi aminteşte plictisit…”.
*
„El face-un semn şi mutre hâde
Rânjesc; el bea – şi toţi se închină;
El râde – şi toţi prind a râde;
Stă încruntat – şi toţi suspină…
*
„Dar nu doresc să se despartă
Un veac de celălalt cu ceartă!”.
*
Dorin Streinu: Fericit cel ce îndoiala din gândire o adoarme-n suflet ( parafrază).
*
„Aşa ne-a plămădit natura
Din contradicţii şi durere”.
*
D. Streinu: „Naturalul pur nu e vulgar”.
*
„Căci moda-i un tiran nespus,
Pentru oricare tânăr rus”.
*
„copiii dulci ai plictiselii”
*
„Fii binecuvântată, zi,
sau noapte ce mă vei răpi!”
*
„Fu de-un amic smintit ucis!”.
*
„Nu-aduce veacul doar progres?”.
*
D. Streinu: Puşkin a prefigurat prin acest poem genial propria sa moarte. El a presimţit că va fi o …idee ucisă.
*
„Eşti searbădă, lume deşartă!”.
*
„O, Moscova, ce mult grăieşti
Tu unei inime ruseşti!”.
*
„Ei tac ca două statui mute”.
*
„E sempre bene, domnii mei!”.
*
„Ea, numai ea, mereu sihastră!”.
*
D. Streinu: E singura carte cu un adevăr gol, adică sigur şi sincer, pe care am citit-o până acum.
*
Byron: „Adio, iar dacă-i pentru totdeauna
Atuncea pentru totdeauna,
adio!”.
*
„Nu ce-i permis îţi place ţie!”.
*
„Deşi-n scrisori el nu mai crede”.
*
Finalul poemului: femeia găsită în propria sa lacrimă, nu mai e nici soţie şi nici matroană de gheaţă. Am citit cartea în câteva ore…şi ea a fost scrisă într-o viaţă de om. Cât de mult suferim pentru un gram…de creaţie autentică!