inaccesibil

Vara lui 1996

Puşkin, Evgheni Oneghin, roman în versuri.

*

„iubind am fost şi mut şi prost”

*

„doruri zvăpăiate”

*

„Mereu acelaşi tainic vis”

*

„Eu scriu şi inima îmi creşte”

*

„masca plictisită”

*

„De dorul sfânt al tinereţii

Şi gingăşia simplităţii”

*

„Şi din plictis ( mărturisesc)

Doi oameni se-mprietenesc”.

*

„Trăiesc şi scriu nu pentru nume”

*

„Frumoasă, ca o sărutare,

Ca prima sărutare-n viaţă”

*

„Ştiţi, obiceiu – a doua fire –

Nu ţine loc de fericire”.

*

„Iubind femeia mai puţin,

Mai tare inima-i aprindem,

Noi astfel focu-i înteţim

Şi, seducând-o,-n mreji o prindem”.

*
„Opt ani, între căscat şi râs,

El tinereţea şi-a ucis”.

*

„Azi nu mai îndrăgea cochete,

Ci doar uşor se amuza:

Respins – nu mai avea regrete;

Trădat – pe loc se resemna.

Le căuta fără plăcere,

Le părăsea fără durere:

De-amor şi răutăţi scârbit,

Îşi aminteşte plictisit…”.

*

„El face-un semn şi mutre hâde

Rânjesc; el bea – şi toţi se închină;

El râde – şi toţi prind a râde;

Stă încruntat –  şi toţi suspină…

*

„Dar nu doresc să se despartă

Un veac de celălalt cu ceartă!”.

*

Dorin  Streinu: Fericit cel ce îndoiala din gândire o adoarme-n suflet ( parafrază).

*

„Aşa ne-a plămădit natura

Din contradicţii şi durere”.

*

D. Streinu: „Naturalul pur nu e vulgar”.

*

„Căci moda-i un tiran nespus,

Pentru oricare tânăr rus”.

*

„copiii dulci ai plictiselii”

*

„Fii binecuvântată, zi,

sau noapte ce mă vei răpi!”

*
„Fu de-un amic smintit ucis!”.

*

„Nu-aduce veacul doar progres?”.

*

D. Streinu: Puşkin a prefigurat prin acest poem genial propria sa moarte. El a presimţit că va fi o …idee ucisă.

*

„Eşti searbădă, lume deşartă!”.

*
„O, Moscova, ce mult grăieşti

Tu unei inime ruseşti!”.

*

„Ei tac ca două statui mute”.

*

„E sempre bene, domnii mei!”.

*

„Ea, numai ea, mereu sihastră!”.

*

D. Streinu: E singura carte cu un adevăr gol, adică sigur şi sincer, pe care am citit-o până acum.

*

Byron: „Adio, iar dacă-i pentru totdeauna

Atuncea pentru totdeauna,

adio!”.

*

„Nu ce-i permis îţi place ţie!”.

*

„Deşi-n scrisori el nu mai crede”.

*

Finalul poemului: femeia găsită în propria sa lacrimă, nu mai e nici soţie şi nici matroană de gheaţă. Am citit cartea în câteva ore…şi ea a fost scrisă într-o viaţă de om. Cât de mult suferim pentru un gram…de creaţie autentică!

Did you like this? Share it: