1837-1779 = 58 de ani, 14. 45

inaccesibil

Vara lui 1996

Puşkin, Evgheni Oneghin, roman în versuri.

*

„iubind am fost şi mut şi prost”

*

„doruri zvăpăiate”

*

„Mereu acelaşi tainic vis”

*

„Eu scriu şi inima îmi creşte”

*

„masca plictisită”

*

„De dorul sfânt al tinereţii

Şi gingăşia simplităţii”

*

„Şi din plictis ( mărturisesc)

Doi oameni se-mprietenesc”.

*

„Trăiesc şi scriu nu pentru nume”

*

„Frumoasă, ca o sărutare,

Ca prima sărutare-n viaţă”

*

„Ştiţi, obiceiu – a doua fire –

Nu ţine loc de fericire”.

*

„Iubind femeia mai puţin,

Mai tare inima-i aprindem,

Noi astfel focu-i înteţim

Şi, seducând-o,-n mreji o prindem”.

*
„Opt ani, între căscat şi râs,

El tinereţea şi-a ucis”.

*

„Azi nu mai îndrăgea cochete,

Ci doar uşor se amuza:

Respins – nu mai avea regrete;

Trădat – pe loc se resemna.

Le căuta fără plăcere,

Le părăsea fără durere:

De-amor şi răutăţi scârbit,

Îşi aminteşte plictisit…”.

*

„El face-un semn şi mutre hâde

Rânjesc; el bea – şi toţi se închină;

El râde – şi toţi prind a râde;

Stă încruntat –  şi toţi suspină…

*

„Dar nu doresc să se despartă

Un veac de celălalt cu ceartă!”.

*

Dorin  Streinu: Fericit cel ce îndoiala din gândire o adoarme-n suflet ( parafrază).

*

„Aşa ne-a plămădit natura

Din contradicţii şi durere”.

*

D. Streinu: „Naturalul pur nu e vulgar”.

*

„Căci moda-i un tiran nespus,

Pentru oricare tânăr rus”.

*

„copiii dulci ai plictiselii”

*

„Fii binecuvântată, zi,

sau noapte ce mă vei răpi!”

*
„Fu de-un amic smintit ucis!”.

*

„Nu-aduce veacul doar progres?”.

*

D. Streinu: Puşkin a prefigurat prin acest poem genial propria sa moarte. El a presimţit că va fi o …idee ucisă.

*

„Eşti searbădă, lume deşartă!”.

*
„O, Moscova, ce mult grăieşti

Tu unei inime ruseşti!”.

*

„Ei tac ca două statui mute”.

*

„E sempre bene, domnii mei!”.

*

„Ea, numai ea, mereu sihastră!”.

*

D. Streinu: E singura carte cu un adevăr gol, adică sigur şi sincer, pe care am citit-o până acum.

*

Byron: „Adio, iar dacă-i pentru totdeauna

Atuncea pentru totdeauna,

adio!”.

*

„Nu ce-i permis îţi place ţie!”.

*

„Deşi-n scrisori el nu mai crede”.

*

Finalul poemului: femeia găsită în propria sa lacrimă, nu mai e nici soţie şi nici matroană de gheaţă. Am citit cartea în câteva ore…şi ea a fost scrisă într-o viaţă de om. Cât de mult suferim pentru un gram…de creaţie autentică!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *