Vara lui 1996

mormantul-lui-william

William Shakespeare

Se naşte pe 23 aprilie 1564 şi moare pe 23 aprilie 1616: 52 de ani. Se naşte la Stanford în Anglia, părinţii săi fiind John şi Mary.  A scris 34 de piese de teatru cuprinse în 11 volume. Preferatele mele: Richard al III-lea, Visul unei nopţi de vară şi Furtuna.

***

Richard al III-lea

*

„Un nimic a-nvins o lume!”

*

„Eu m-am născut pe culmi”

*

„Eu vatăm şi eu ţip întâi”

*

„Proştii plâng cu apă”. Adică nu au lacrimi adevărate, nu au lacrimi ieşite din gâduri mari ci plâng pentru nimicuri.

*

„Nu s-antins şi peste viaţă visul”

*

„Să am duşmani e-o moarte pentru mine”

*
„E chiar fără de rost să plângi un mort”

*

„Eu moartea unui vrednic soţ am plâns”

*

„Aşa-i în preajma oricărei schimbări;

Prin simţ dumnezeiesc presimte omul ce rele vin”.

*

„Gingaşa floare creşte anevoie

Dar buruiana buzna dă în sus”.

*

Richard: „Ce-a fost făcut nu se mai poate drege”.

*

„Să-şi plângă slava…”

*

„Mai mult câştigi când spui ce-i drept de-a dreptul”

*

„Femeie slabă, fire schimbătoare!”

*

„În orice om stau mii de oameni”. În orice om stau mii de personaje, stau mii de reacţii în potenţă, stau mii de oameni în amintire.

*

„Speranţă pe regi tu zei îi faci, şi regi pe oameni”

*

„Numele de rege e-o cetate”

*

Dorin Streinu: Mi se par forţate apariţiile duhurilor în piesă.

*

„În cuget mii de limbi îmi povestesc câte un basm”

*

Richard: „Un cal! Un cal! Regatul pe un cal!”

*

Richmond câştigă lupta. Oraţia sa era pentru dreptate pe când a lui Richard era pentru sila sa faţă de fugari.

***

Visul unei nopţi de vară

*

„Zilele se vor topi în noapte”

*

„Cu ochii mei aş vrea să vadă tata”

*

„Pe pământ e mult mai fericit un trandafir ce-şi dăruie mireasma”

*

„Nicicând nu-i dat iubirii-adevărate să curgă lin şi fără tulburare”

*

„Ce chin! Cel mic legat de cel înalt!”

*

„Vai, frumuseţea nu-i molipsitoare!”

*

„Surâsul meu ar vrea să te-nţeleagă”

*

„Dar tu mă chemi necontenit spre tine”

*

Helena: „Pe noi altcum ne plămădeşte firea:

Ni-e dat ca noi iubirea s-o iscăm

Şi nu după iubire s-alergăm”.

*

„În veci iubirea e tălmaci iubirii”. Numai cel care iubeşte înţelege iubirea altora sau nevoia de iubire a altora. Iubirea e singura care poate să comenteze, să dezbată, să adâncească scrierea de iubire a altuia.

*

„Iubirea chemi cu ochii tăi cereşti”

*

„Orice rodire vremea ei şi-aşteaptă”

*

„Cei care-o erezie părăsesc

Mai aprig decât toţi o duşmănesc”.

*

„Pe tine sau mormântu-mi voi găsi”

*

D. Streinu: W. Shakespeare e ultramodern în decorurile sale fără poezie. Dar şi în personajele cu nume persiflante: Gutuie, Fundulea, Botişor, Blându, Subţirelu…

*

„De-şi ţine unul credincios cuvântul

O mie-n schimb îşi calcă legământul”.

*

„Drăcească luptă, când adevărul pe-adevăr omoară”

*

„O inimă aveam în două trupuri”. Expresia prieteniei şi a iubirii adevărate. Când eşti la unison cu cineva, în acord deplin în multe lucruri…inima palpită pentru aceleaşi doruri şi se înflăcărează pentru aceleaşi idealuri.

*

„Omul nu-i decât un nebun în haina de paiaţă”. Omul care întrece o anume limită a cunoaşterii ajunge în zona nebuniei lucide, adică la a vedea, cu adevărat, deşertăciunea lumii dar şi rostul lui în viaţă. De aceea orice om e un potenţial nebun, care poate ajungă să spună, datorită experienţei sale, lucruri pe care, în primă fază, le spun numai comicii.

William, ca mai toţi marii artişti ai lumii, a fost un om care a trecut dincolo de nebunie, care nu a sucombat în deznădejdea adusă de ceea ce a înţeles despre sine şi despre lume. De fapt aceasta e toată măreţia genialităţii: să mai poţi fi echilibrat, atunci când ai depăşit limitele gândirii şi ale „normalităţii”.

*

„Tăcerea lor era singurătate”

*

„Nu e de ajuns să vorbeşti, trebuie să vorbeşti cu simţire”

*

„Când toţi actorii sunt morţi, n-ai de ce să-i mai huiduieşti”. Acum se practică altceva: tocmai când moare cel pe care nu îl suportai, începi să scrii împotriva lui. De ce? Pentru că atunci pe când el trăia, îţi ţâţâia curul de frică în faţa lui.

***

Furtuna

„Mult mai bucuros aş muri de o moarte uscată”

*
Miranda ( fiica), Prospero ( tatăl)…

*

Despre lucrurile minţii: „De n-ar fi atât de-ascunse ar fi nespus de scumpe”

*

„Din pântec bun se nasc fii răi”

*

Ariel– duhul care pricinuieşte furtuna.

*

Prospero e un înţelept, un vrăjitor

*

„Povestea ta ciudată mi-a pus un văl pe ochi”

*

„Primeşte mângâierile ca pe-o fiertură sleită”

*
„Tu-ţi laşi norocul s-aţipească şi să moară”

*

„Plâng de ceea ce mă bucur”

*

„Jurămintele pripite-s paie pe focul sângelui”

*

Prologul lui Prospero:

„Rugăciunea-ntrece chiar

Al milostivirii har!

Deci, spre-a fi şi voi iertaţi,

Fiţi buni şi mă dezlegaţi”

*****

Did you like this? Share it: