Prima parte [53. 51 minute]
Partea a doua [ 59. 39 minute]
Partea a 3-a [ 58. 55 minute]
Partea a 4-a [ 58. 41 minute]
Prima parte [53. 51 minute]
Partea a doua [ 59. 39 minute]
Partea a 3-a [ 58. 55 minute]
Partea a 4-a [ 58. 41 minute]
Teologie pentru azi de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional .
Despre ce ne scrie Rabinul
17 februarie, 2019
Din nou Arghezi…[3]
16 februarie, 2019
Predică la Duminica a XXXIII-a după Cincizecime [2019]
15 februarie, 2019
Amintirile personale sunt sănătatea prezentului
14 februarie, 2019
Din ceas dedus/ Joc secund
14 februarie, 2019
Lucas 24, 1-12, cf. BYZ
13 februarie, 2019
Accente pe relația lui Blaga cu tradiția românească, spirituală și poetică [2]
12 februarie, 2019
Predica despre Dumnezeiasca Hirotesie [10 februarie 2019]
11 februarie, 2019
Accente pe relația lui Blaga cu tradiția românească, spirituală și poetică [1]
11 februarie, 2019
Iconom stavrofor [10 februarie 2019]
11 februarie, 2019
Aci sosi pe vremuri
10 februarie, 2019
Noaptea de decemvrie
9 februarie, 2019
Predică la Duminica a XVII-a după Cincizecime [2019]
8 februarie, 2019
Scrioaștea. Monografia unei iubiri [3]
7 februarie, 2019
Lucas 23, 44-56, cf. BYZ
7 februarie, 2019
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
"Vă doresc numai bine, Doamnă Cristina! Și vă mulțumesc pentru comentariu! "
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
"Vă mulțumesc mult, Părinte Ovidiu! Mă bucură prietenia dumneavoastră atât de caldă și ..."
Crystina Cryss
"Foarte frumos comentariul. Sănătate și Doamne ajută! "
Pr. Ovidiu
"Cunoașterea de sine e cea mai grea cunoaștere de pe pământ, cea mai ..."
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
"Mă bucur, Doamnă Ana Maria, și vă doresc multă bucurie în viață! "
Ana-Maria
"Amin, sfințite Părinte! Ați vorbit așa de frumos despre post, încât abia aștept ..."
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
"Dumnezeu să vă bucure și să vă lumineze pururea! Numai bine, Doamnă Ioana! "
Ioana
"Să ne dea Dumnezeu tuturor pocăința ca vindecare a despărțirii de El! Sărut ..."
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
"Da, au multă prospețime și sinceritate! Pentru că nimeni nu s-a gândit la ..."
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
"Ca și dumneavoastră, Domnule Justin, am fost un copil! Unul care căuta mereu ..."
Powered by WordPress & Theme by Anders Norén
Irina
În Dumnezeieştile slujbe din Biserica ortodoxă găsim unicitatea în comuniunea cu Biserica Cerească, suntem întăriţi de conştiinţa faptului că suntem înconjuraţi de cete de mângăietori nevăzuţi, împreună-pătimitori, apărători, călăuzitori, modele de sfinţenie.
În conţinutul întregului nostru cult ni se aduce aminte de această comuniune a cerescului cu pământescul.
Viaţa sfinţilor, după moarte este asemănătoare cu cea a îngerilor (Luca XX, 36).
Chemarea iubirii o avem cu toţii în noi. pe Sfântul Vasile cel Mare îl recunoaştem în puterea lui de a se dărui pentru binele semenului, prin multă milă şi jertfelnicie.
Vasiliada nu a fost, aşa cum greşit afirmă unii profesori laici: „filantropie”. Ci a fost ceea ce, azi, numim: Asistenţă Socială.
Consider că o facultate cu un astfel de profil nu este împlinită fără latura teologică.
Avem multe de învăţat de la Sfântul Vasile cel Mare: un bun management, cu propiect un social complex, cu obiective clare la care adăugăm mila, empatia, comprehensivitatea, modestiea, curajul, iubirea, dăruirea etc.
Dacă urmărim cazurile de abuzuri soldate, uneori cu moartea, din sistemul de protecţie actual,constatăm că acei oameni care trebuiau să lucreze binele au ajuns în postura unor călăi.
De ce? Sigur că argumente plauzibile ar fi găsirea pietrei de poticneală în sistem.
Un sistem care funcţionează greoi, fiind la noi în fază de pionerat, să spunem.
De aici decurge un management prost al timpului, asistenţi sociali care au mai multă responsabilitate decât control şi intervine burn out-ul (se întâlneşte la orice lucrător aflat în situaţii de stress prelungit), amploarea cazului când asistenţii sociali sunt solicitaţi să lucreze din ce în ce mai mult, cu mai puţine resurse, poate constitui o altă problemă etc. Plauzibil.
Dar credeţi oare, că pe toate acestea nu le-a întâmpinat şi Sf Vasile? Credeţi că, aceea epocă era înzestrată cu metode de asistentă socială complexe, puternice, perfecte, care să angreneze fiecare rotiţă, ca acel sistem să funcţioneze?
Nu era deloc pus la punct acest sector/segment al asistenţei sociale nici atunci.
Şi atunci ne întrebăm: ce avea Sf. Vasile în plus?
Cum a reuşit el să urnească piatra de poticneală?
Avea Credinţă. L-a iubit pe Dumnezeu şi aceea iubire i s-a reîntors prin puterea de la Dumnezeu cu care a găsit resurse într-un trup firav, ca al său, să ridice dureri…să ridice durerile celor mulţi şi părăsiţi, aruncaţi, stigmatizaţi.