Zi: 8 ianuarie 2009

de-adevăratelea. Nu îmi închipuisem niciodată o moarte rea…Însă, când am fost parcă la un pas de ea, într-o durere cruntă…şi sufletul meu asista la neputinţa trupului devastat de durere…atunci am înţeles ce puţin ne desparte de  a trece dincolo…

Laşi totul în urmă într-o clipă… Nici acum nu am putere, fizică şi psihică, să constat ce s-a petrecut….O ispitire violentă din partea demonilor a trecut peste mine…încât am simţit ura lor cu toată fiinţa, ura pe mine…

Ieri am fost într-un travaliu, într-o luptă cu neputinţa mea resimţită la cote dramatice. Am văzut cât de slab sunt…Cum mă omoară lumina puternică, oboseala excesivă, neputinţa de a dormi. Cum mă omoară o muscă…un lucru banal în aparenţă.

Spre seară Dumnezeu mi-a ridicat boala pe care am cărat-o de vreo 7 zile, din prima zi a anului, în trup. Şi atunci m-a potopit o pace adâncă, plină de har, o stare beatudinală…după care am plâns violent minute în şir.  Un plâns plin de har, care mi-a scăldat durerea în har şi mi-a anihilat-o.

O, Doamne, câte de slabi suntem…şi cât de mult Tu aştepţi ca să ne încălzeşti durerea noastră! Însă, fără această durere plină de har…nu putem să vedem ce preţ incalculabil are viaţa noastră.

Dumnezeul meu Cel preabun mi-a reamintit cât de importante sunt proiectele noastre teologice şi cât trebuie să mă nevoiesc pentru ele, alături de acesta online. Totul trece ca un sunet… Atât de repede…