Cetatea pocăinţei

cetatea-luminii

Pocăinţa aceasta este cetatea cea minunată
în patru cornuri, care avea 12 uşi:
3 spre răsărit, 3 spre miazănoapte,
3 spre amiazăzi şi 3 spre apus,

pentru ca să poată întra printr-însele toţi,
şi cei mici şi cei mari, bătrânii şi tinerii
şi fiecare după rânduiala sa şi după vârsta sa:

prin cele dinspre răsărit să intre cei tineri
ca cei ce sunt la răsăritul vieţii;

prin cele dinspre amiază să intre bărbaţii
care să află la mijlocul vârstei;

prin cele dinspre amiazănoapte cei bătrâni,
cărora le este sângele rece
şi albiciunea zăpezii o ţin în barbă;

şi prin cele dinspre apus să intre,
fără de nici o deznădăjduire,
cei ce sunt la sfârşitul vieţii
şi au amândouă picioarele în groapă
şi sufletul în buze,

cărora milostivirea lui Dumnezeu
le va primi pocăinţa.

Sfântul Antim Ivireanul, Didahii

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *