One comment

  • Eminescu ne destăinuie adevărul despre ceea ce credem despre oameni (conducători în cazul de faţă) şi ce sunt ei în realitate.

    În ceea ce priveşte capitalismul acesta reprezintă, în forma brută, hidoasă, cunoscută de noi în România şi prezentă într-o mare parte în ţările sărace ale lumii, o formă post-modernă de sclavagism.

    Când 1 român din 5 este dator la vreo bancă ne punem întrebarea, ce poate conduce pe acel om într-o situaţie ca cea de faţă şi prefigurată de viitor?

    Criza ce ni se înfăţişează ne arată faţa de dincolo de zorzoane a capitalismului, goana furibundă după profit cu orice preţ.

    Ce nu se spune este că această criză, cel puţin la noi, îşi are cauză în neatingerea marjelor de profit ale marilor corporaţii.

    Oamenii sunt daţi şi vor fi daţi afară, în cele mai multe cazuri, deoarece firma multinaţională la care lucrează, a scazut câteva procente la bursă.

    Omul nu mai e evaluat ca persoană, ci ca o marjă de pierdere sau profit în funcţie de capitalul intelectual pe care il are.

    Omul a devenit o cifra seacă şi moartă, un mort viu printre alti morţi vii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *