Icoana cărţii

Teancurile de cărţi sunt o icoană şi o imagine ascetică pentru mine. Adeseori îmi alung gândurile rele, ispititoare, numai aruncându-mi ochii spre cărţi. Vederea lor face să fugă dracii leneviei şi cei care aduc gândurile moliciunii, care ne dau târcoale adesea.

Când văd cărţile mă cutremur. Mai ales cărţile Sfinţilor, cărţile pe care le-am rumegat şi care m-au format, care m-au zidit duhovniceşte sau din care am învăţat ceva esenţial. Cărţile pe care m-am chinuit să le percep adâncurile.

Sunt cărţi în faţa cărora cugetul meu se face una cu ţărâna. Când privesc spre ele numai şi văd scris pe cotor Sfântul Efrem Sirul sau Sfântul Isaac Sirul, mă plec cu gândul până la pământ, aducându-mi aminte de nevoinţa ascetică.

Când văd pe copertă Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Grigorie de Nyssa, mă gândesc la mintea cea dumnezeiască. Cartea pe care scrie numele Sfântului Grigorie de Nazianz mă face să-mi plec cugetul înaintea teologiei care e poezie sublimă şi a poeziei care e teologie sublimă. Şi aşa mai departe.

Fiecare cuvânt al lor conţine o mie de lacrimi, când îl treci prin inimă. Cuvintele lor mi-au intrat prin inimă şi de aceea mă uit la cărţi ca la Sfintele Icoane. Prezenţa lor e harică, e tămâiere de gând, care alungă demonii. Deschiderea unei cărţi dumnezeieşti, când sunt tulburată, şi citirea chiar şi puţin din ea, are efect ca arderea de tămâie. Adică simt cum fug demonii şi vine pacea.

Doar mă uit spre cărţile Sfinţilor şi se coboară pacea şi starea de rugăciune îmi revine în minte şi în suflet. De aceea îmi place să le văd una peste alta, aşezate în biblioteca înaltă până în tavan. Le ating  şi faptul că ştiu că mai e un rând în spate îmi face bine, mă înviorează. Aşa că trag cu ochiul şi la rândul din spate şi mă simt ca şi cum s-ar ridica în faţa ochilor mei munţii sfinţeniei.

Ei, Sfinţii, sunt cu noi. Prezenţa cărţilor lor, a cuvintelor lor, mă face să mă simt ca şi cum taberele lor ne-ar sta de jur împrejur, apărându-ne. Dar asta pentru că am simţit harul lor pătrunzându-mi adânc în suflet când i-am citit şi dându-mi mărturie despre faptul că Dumnezeu e Viu şi că Sfinţii Lui sunt vii.

Nu suntem înconjuraţi de cărţi moarte, ci de oameni vii.