orice-detaliu-conteaza

În metro. Fac un triunghi cu trei români, dintre care o doamnă citeşte ziarul, un domn citeşte ziarul iar eu…încerc să mă rog. La mijloc urcă o doamnă, care vorbeşte la telefon în limba maghiară. Vorbeşte tare pe premiza că nimeni nu înţelege ce vorbeşte. Nici cei care citesc ziarul şi nici eu nu mai putem să facem ce doream să facem.

Înţeleg încă odată ce lipsă de muzicalitate are limba maghiară în comparaţie cu …limba care ne-a născut. Niciunul nu îi zicem nimic doamnei pentru că vorbeşte tare… Ne enerva şi volumul şi modul în care doamna credea că nu ne enervează o maghiară spusă…tare.

Coboară doamna cu maghiara la Eroilor…şi mi se strică trioul. Urcă un grup de 4 chinezi lângă mine. Şi ei vorbesc tare şi enervează pe toată lumea. Ei râd şi vorbesc…

Acceptăm multe. Nimeni nu spune nimic…Nu cred că ne enerva limba şi rasa [ pe mine unul: nu…chiar mă bucură acest cosmopolitism] numai că mă enerva faptul că vorbeau tare…fără să le pese de noi.

Dacă Bucureştiul ca metropolă cosmopolită înseamnă să fim mulţi, diferiţi şi să ne respectăm reciproc…atunci e bine. Dar dacă a fi altfel sfidează pe celălalt atunci a fi mulţi şi diferiţi şi a nu ne respecta reciproc înseamnă să ne transformă într-un melanj uman babilonic.

Însă lipsa de credinţă, de cultură şi de civilitate îşi spune cuvântul şi nu putem să trăim şi să respirăm normal fără ele.

Did you like this? Share it: