Peripeţiile unei verze cosmopolite

o-varza-de-succes

O varză din familia Alladin cântă la mandolină. Cântă cu o duioşie stranie. Fiica verzei, Anarozela pe numele ei mijlociu, chiar a luat un premiul gramy pentru interpretare la talpa gâştii în duiet cu maestrul Fluturare. Mi-e atât de greu să spun prin ce peripeţii am trecut cu această varză de fată în turneu.

Să vă spun…să nu vă spun…Hai că vă spun, pentru că nu rezist momentului! Uite aşa stau toate lucrurile. Când a cântat prima dată, la Săcele, tot ateneul român a aplaudat-o la trei rînduri de palme. Adică a fost un bis. Apoi a venit de două ori bis bemol. Iar la al treilea bis varza s-a dezlănţuit.

Într-un refren de zile mari, ea, şi toţi spectatorii după ea au ţâşnit într-un andante de Verdi, până când, din jungla amazoniană…s-au auzit cântând – bineînţeles nestingheriţi –  crocodilii. Varza cânta, trepidând, solfegiind, ca o meţosoprană guralivă, pe când, în…şiruri întregi de savane, crocodili cu ciocul scăzut, o acompaniau conform teoriei transmisiei undei de electroşoc.

Asta a fost în prima locaţie. În a doua locaţie…la Crăcănaţi, o vale din zona Vasluiului, varza dezechilibrată a cântat un si bemol armonic în adantissimo până când toate lustrele de la polul nord au căzut pe rând…după rând. Până şi eu, care sunt afon la emoţii, m-am cutremurat ca un clondir.

În turneul ultra-trans-atlantic al verzei, odată cu inaugurarea preşedintelui Obama, varza Monaliza – marcă românească înregistrată – a avut tupeul irevocabil să se ia la întrecere cu Şachira, cu Bambina şi cu Brednei Spearse şi i-a cântat trei cvartete de coarde noului băgat în funcţie.

Tocmai de aceea, pentru onor înainte, preşedintele Obama, felicitând-o călduros…i-a dat meritul de cântăreaţă transfrontalieră şi un dolar drept recompensă…pentru că nu mai avea alţii la el. Abia începuse şi omul preşedinţia… Ce, varza noastră dorea…milioane?! Ce, se credea Nadia Comaneci la bârne?!!!

Bineînţeles, îngâmfata de ea, se întoarse acasă înfumurată şi, din acel moment, cântă la colţ cu macaraua din deal, la arenele gurmande, la fece pulovăru şi la Cluj, pentru că acolo s-a dus premierul Boc să cumpere…un nou primar.

Tatăl ei însă nu e de acord cu ea. Mosiu Înfundescu spune că o domnişoară varză – dar ea nu mai e domnişoară de mult – nu se cade să umble cu cântecul prin afară şi prin năuntru…ci să pună mâna pe BAC cât mai e timpul. Pentru ca, să nu ajungă ca eleva porno în toate revistele şi pe net, ci să îşi bage frunzele de varză în cap…şi să ajungă la facultate.

Tocmai în aceasta constă şi diferenţa între generaţii. Mosiu Înfundescu – un crai de curte ceauşistă, care acum se dă de mare democrat de turtă dulce – e de părere că şcoala contează şi că munca te speteşte. Însă varza, dimpotrivă, crede că e mai bine teleleu tănase şi să cânte până la rating.

Comentatorul Sprâncenescu a rezolvat cearta universaliilor între generaţii. El a spus că varza e la modă, pe când tacs-o a lu’ varza e de modă antică. Şi, auzindu-l –  lovire tare, în gerunziu – doamna varza, sub masca apusei ei domnişoreli, şi-a luat-o şi mai mult în cap şi merge toată ziua cu capul gol.

Pentru că, Madonna nu mai vine în românia în vara lui 2009, va cânta varza în locul ei. După varză, care va sparge audienţa la maximum, va fi bere gratis, cei care se mai scoală îi ia cu taxi, te uiţi la ei în iris şi vezi dacă sunt parazziţii…iar paraziţii se dau cu deteteu.

Mi-e atât de greu să dau detalii. Varza e o tânără superbă cu coşuri pe faţă, isterică şi lacrimogenă. Eu, managerul ei muzical, îi fac nişte cântece de ţi se face părul măciucă în cap. Mă rog, pentru audienţă, mai dau şi eu un interviu, ca să fac rost de un parai. Însă, pentru că am scris sub anonimat nimeni nu îşi va da seama, adică nimeni, cine e varza şi cine sunt eu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *