nu-e-nimic-departe

Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina Împărăţiei, trad. din limba rusă de Pr. Boris Răduleanu, stilizarea textului de Xenia Mămăligă, ediţie îngrijită de Răzvan Bucuroiu, Ed. Anastasia, Bucureşti, f. a, 247p. Versiunea românească traduce originalul rusesc, cf. ed. YMCA PRESS, 1984, p. 2/

Pe copera ultimă apar date despre autor şi traducător.

Autorul cărţii

Pr. Alexandre Schmemann se naşte în Estonia, la Revel, în 1921, din tată estonian şi mamă rusoaică. Se stabileşte în Franţa. Face teologia la Sfântul Serghie la Paris, Literele la Sorbona, şi din 1946 e preot. A predat IBU [ adică Istoria Bisericii Universale] la Sfântul Serghie şi în 1959 ajunge doctor în teologie la Paris.

Se stabileşte la New York, din 1962 e rectorul Institutului Sfântul Vladimir din Crestwood, predând Liturgică. Moare în 1983.

Cărţi mai importante ale sale: Taine şi Ortodoxie, New York, 1965; Calea istorică a Ortodoxiei, NY, 1966; Introducere în Teologia Liturgică, Londra, 1966; Pentru viaţa lumii, Paris, 1966; Marele Post, Abbaye de Bellefontaine, 1974; Din apă şi din Duh, Crestwood, 1974; Euharistia. Taina Împărăţiei, YMCA PRESS, 1985*; Liturghie şi tradiţie, NY, 1990.

Traducătorul român

Pr. Boris Răduleanu s-a născut în 1905 în jud. Orhei-Basarabia, a făcut 4 ani de puşcărie, slujeşte apoi în Biserica Sapienţiei din Bucureşti şi încetează din viaţă la 19 dec. 1990.

Textul cărţii

În p. 13 autorul declară că această carte nu e „un manual de teologie liturgică şi nicio cercetare ştiinţifică”./ Ci a scris cartea în mod fragmentar, când a avut timp şi că este ” un şir de reflecţii despre Euharistie”, p. 13./ Avem de-a face cu o carte din experienţa personală şi nu de una ştiinţifică, p. 13./

Părintele Alexandre spune că „s-a schimbat înţelegerea Euharistiei, a însăşi esenţei ei”, p. 13./ Nu există concordanţă între ceea ce se săvârşeşte şi înţelegerea a ceea ce se săvârşeşte în Sfânta Liturghie, p. 14. Se referă la spaţiul ortodox./

Această neconcordanţă între actul liturgic şi înţelegerea sa a produs ” o stare cronică”, ” o schizofrenie [pusă] sub obroc”, p. 14./ Epoca noastră, spune autorul, este epoca în care ” se înteţeşte din ce în ce mai mult răscoala împotriva lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Lui”, p. 14./ Omul „a devenit măsura tuturor lucrurilor, înlocuind pe Dumnezeu iar credinţa e subminată de ideologie şi de utopie, p. 14./

Biserica trăieşte prin Sfânta Euharistie, p. 14. Cu această afirmaţie se începe discuţia care face obiectul cărţii. Scopul cărţii de faţă e acela de a aminti creştinilor ortodocşi că ei trebuie să se întoarcă la trăirea Bisericii, p. 15./ A scris această carte cu gândul la Rusia, care, în 1983, după cum se ştie…suferea din cauza comunismului, p. 15./

Termenul de Biserică, în gr. evkklhsi,a [ecclisia] desemnează la origine adunarea, p. 17/ Autorul crede că teologia liturgică trebuie să redescopere trinitatea aceasta concretă, practică: Adunarea, Euharistia, Biserica, p. 18. Adică ortodocşii trebuie să redescopere faptul că ei sunt oamenii Bisericii, care trebuie să vină, să se adune în Biserică şi să slujească şi să participe la Liturghie la unison, în mod deplin, ca fraţi şi împreună slujitori ai Sfintei Liturghii. Părintele Alexandre dorea o prezenţă totală a fiecărui credincios la Liturghie şi, în acelaşi timp, cerea de la fiecare şi de la toţi laolaltă să aibă un simţ al comuniunii şi al împreunei-slujiri lui Dumnezeu a întregii Bisericii locale./

Părintele Alexandre vorbeşte aici despre primatul Sfintei Euharistii între Taine. El deplângea faptul că Euharistia era văzută în teologia liturgică contemporană lui ca una dintre Taine şi nu ca „Taina Adunării”, p. 18, în sensul că pentru ea se adună întreaga adunare şi că la ea ar trebuie să se împărtăşească întreaga adunare şi că împărtăşirea tuturora din acelaşi potir creează o şi mai mare unitate între membrii Bisericii locale sau reprezintă unitatea Bisericii. Vom vedea că el accentuează foarte mult împărtăşirea credincioşilor la Liturghie, însă fără a accentua deopotrivă cunoaşterea teologică, sau unitatea în credinţă a întregii comunităţi a Bisericii locale./

El spune că „Taina Adunării” este o expresie a Sfântului Dionisie Areopagitul. Nu pot să confirm acest lucru. Însă şi pentru autorul nostru, Sfântul Dionisie Areopagitul e cineva din sec. 5 d. Hr şi nu un Părinte apostolic din sec. 1 d. Hr./

Polemica sa euharistologică este cu teologia scolastică, cu teologia romano-catolică a celui de al doilea mileniu creştin. De aceea afirmă faptul, că Scolastica „a ignorat sensul eclesiologic al Euharistiei, după cum a uitat şi valoarea euharistică a eclesiologiei”, p. 18. Prin aceasta vrea să spună că s-a ignorat aportul împărtăşirii întregii Bisericii locale la Liturghie, împărtăşire care creează unitatea dintre membrii Bisericii şi dintre ei şi Hristos. /

Did you like this? Share it: