Râmniţi la…Sfinţi!

A râmni înseamnă a pofti. De obicei, a pofti la cârnaţi sau la sarmale sau la alte bunătăţuri culinare, din care vezi că se înfruptă alţii, iar tu stai şi te uiţi.

Dar poţi să râmneşti uitându-te la Icoana unui Sfânt sau citind Sfânta Scriptură? S-ar părea că nu, căci pentru lumea modernă în căutare de distracţie, Sfinţii zugrăviţi în Biserici sunt mohorâţi şi trişti, iar creştinii noştri obişnuiţi nu citesc nici Sfânta Scriptură, nici Sfinţii Părinţi, că doar n-om vrea să se călugărească.

Aşadar, cum să râmneşti la un… Sfânt?

Şi totuşi, exact asta ne învaţă şi ne cere Sfântul Neagoe Basarab, scriind mai întâi către fiul său, Theodosie: Fătul meu, râmneşte blândului şi dumnezeiescului bărbat, lui David, care fu gonit din scaunul împărăţiei sale de fiu-său, Avesalom şi [care] căuta să-l ucidă. Iar el [Sfântul David] nu se mânie pe dânsul, nici nu avu pizmă pe dânsul, nici îl blestemă, ci când auzi că fu spânzurat de păr de un crac de copaci şi însăgetat, lui nu-i păru bine, nici se bucură (…), ci se urcă în casele cel înalte şi slobozi glas mare de plângere…

Frumuseţea duhovnicească şi virtutea trebuie să ne facă să râmnim cu toată inima la ele!