E bine că trăim!

prin-geam

Trăim într-o ţară plină de corupţie. Bine că trăim. Că, virgulă, cu corupţia, mai vedem noi ce facem, ne descurcăm noi într-un fel. Trăim în mijlocul corupţiei: e ca şi cum ai spune, trăim în mijlocul poluării, trăim cu ameninţarea bombei atomice. Şi ce dacă? Vorba e că trăim, că ne continuăm existenţa, că suntem…bine, sănătoşi.

Societatea e coruptă pentru că e ea coruptă. Noi nu suntem corupţi, noi supravieţuim într-o lume murdară. Înnotăm în noroi, pentru că a plouat afară şi s-a făcut mocirlă.

Da, lumea din jur e coruptă. Trebuie să umbli cu plicul după tine. N-am umbla cu plicul, pentru că nu suntem milionari, dar vezi că trebuie să umbli cu…poşta. Să faci pe poştaşul. Mai dai un salariu. Mai aduci o barză. Adică, acolo unde curge banu, vine barza. Altfel, barza se duce şi ea în ţările mai calde, unde nu plouă aşa de des.

La noi, la români, barza a început să vină mai rar, pentru că nu mai avem coşuri pe acoperiş, unde să-şi facă cuib. Sau nu mai avem primăvară, pentru că s-au dat peste cap anotimpurile. Sau s-a făcut atât de frig în mintea noastră, că n-am mai văzut o barză de zece ani.

Vai de corupţia noastră! O să vină ăştia de la Uniunea Europeană şi o să ne…someze să nu ne mai corupem. Dragă Vasilică/Vasilica, te rog să nu-l mai corupi pe Mitică! Că e şi el om şi nu poate să rabde…corupţia şi o dă şi el la altul. Te rog frumos!

În viaţă trebuie să te descurci. Dacă asta e viaţa, trebuie să te descurci cu ea cum poţi. Tu nu eşti rău, tu nu eşti avar, tu nu eşti self-lover, dar viaţa te transformă într-un om care n-ai vrea să fii, dar eşti. Viaţa e o corupţie în aer liber, cu guvernanţi care seamănă cu cei de la televizor. Şi viaţa te guvernează ca pe o vrabie: nici n-apuci să ciripeşti. Crezi că trăieşti, crezi că ai trăit o viaţă, dar de fapt nici nu ai ciripit de două ori.

Aşa că te rog: nu ne mai da lecţii despre viaţă! Mai bine ia nişte lecţii, de la cei care ştiu ce e viaţa, care cunosc pedagogia vieţii. Ia şi învaţă cum se mănâncă aerul pe pâine, cum miroase banul a asfalt încins, cum să dai din tine sudori, ape întregi, alergând dintr-o ţară într-alta, ca să vezi cum devine mai dulce culoarea cerului din exil.

Dacă nu te educi singur, o să te educă viaţă: o să te educă până o să te ducă unde trebuie, unde n-ai visat niciodată să ajungi, dar unde colţul triunghiului bermudelor din zodia ta, a capricornului în rac, stabilise de mult că o să ajungi. Şi dacă ai crezut că îţi faci singur visele, nu te aşteptăm să te trezeşti.

Asta e viaţa. Şi dacă n-ar fi nici corupţie, n-ai simţi că eşti viu şi că trăieşti. Dacă n-ai simţi dimineaţa că începe un nou raliu cu viaţa ta sau dacă n-ai simţi oboseala ca un urs din poveşti jucând pe mădularele tale, ai zice că nici nu merită să trăieşti. Aşa, te mai înviorezi, îţi mai aminteşti de viorele… Să trăiască! Ce bine că trăim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *