Marea tulburată a vieţii şi furtunile demonilor (2)

pescarusul

Marea este această lume cu valuri multe.
Că această lume
cu adevărat se închipuieşte mării,
că marea pururea
este cu frică şi cu trudă,
fără pace
şi fără credinţă:

unde-i moarte,
acolo arată viaţă;
când dă dulceaţă,
atunci amărăşte.
Pururea este prinsa
[în ea] schimbare
şi furtuni de scârbe
şi valuri de lăcomii şi necurăţii. (…)

Călătoria noastră în această lume
este foarte sârguitoare,
ca o apă repede ce cură.
Aşa şi noi curăm
[curgem]
şi ne apropiem de moarte,
şi zilele noastre trec
ca o umbră de nor fără de ploaie.

Ca o corabie pe mare
ce o bate vântul spre margine,
ca o piatră din deal la vale
când se răntună
[se rostogoleşte]
şi nu să poate opri,
aşa merge de tare
şi viaţa noastră către moarte. (…)

Călătoreşti în ceastă lume
cum ai înota pe o mare
cu valuri şi cu vânturi rele,
unde sunt în toate zilele
furtuni de scârbe.

De o parte bat valurile
boalelor şi a neputinţelor,
de altă parte valurile
năpăştilor şi a sărăciilor,
de altă parte valurile nevoilor
ş’a greutăţilor celor mai mari.

Sfântul Varlaam, Cazania

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *