Notesul sau Însemnări din 1993 [1]

pe-lac

Am regăsit, cu multă mirare şi candoare în acelaşi timp – pentru că le uitasem cu totul – două Notes-uri pline…cu însemnări din 1993. Adică ce citeam şi ce îmi notam în primii ani de după revoluţie, pe când eram elev la seminar.

two-notes

***

Primul Notes

1. Invitaţie la vals, de Alexandru [Mihail] Drumeş. O poveste de dragoste între doi studenţi, care se încheie cu o dramă: moartea unuia dintre ei, a fetei.

2. În căutarea ultimului mohican, de Steve B. Mildow. Un roman  din ciclul Policer story. Un detectiv îl caută pe un mohican, adică pe un indian, care furase o maşină cu 24 de tone de obiecte de muzeu. Obiectele, de fapt, formau un sat  indian în integralitatea sa, cu tot ce îngloba acesta şi costau 20 de milioane de dolari pe piaţa neagră.

3. Poemul Luceafărul al lui Mihail Eminescu a fost inspirat de Sfânta Evanghelie după Ioan. [Toate aceste însemnări erau făcute în urma lecturării a divere materiale…însă nu le-am trecut sursa, pentru că, la acea dată nu mă interesau astfel de amănunte. Atunci eram avid să ştiu…şi, mai deloc, să inventariez, în mod minuţios, datele pe care le aveam, pe care le găseam n.n.].

4. Regele unei ţări ploioase: un roman poliţist, în care un detectiv particular urmăreşte un mare bancher, care plecase de acasă fără să lase vreun înscris. În drumul său acesta întâlneşte o tânără domnişoară, cu care îşi petrece ultimele zile de viaţă, într-o vilă la ţară, unde se şi sinucide alături de aceasta.

5. Arta de a muri, Mircea Eliade. O carte filosofică. Tot Mircea Eliade a scris şi Tratatul de istorie al Religiilor. Viaţa şi moartea sunt prezentate ca realităţi umane şi ele se constituie ca un tot existenţial.

Proverb românesc: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii”.

Simenscky spune: „Sunt 5 feluri de morţi vii: cel sărac, cel bolnav, cel prost, cel pribeag şi cel care veşnic slujeşte”.

6. Cărţile morţilor erau scrise pe coşciugele lor şi apoi pe pieptul mortului. Egiptenii aveau cărţile morţilor formate din 453 articole şi aceste articole au fost ordonate în timpul Psameticilor * ( 600 î. d. Hr.). Articolele au fost reduse la 165 iar cărţile morţilor erau de vânzare în piaţa publică iar de acolo erau cumpărate de meşterii care îmbălsămau trupurile celor decedaţi.

Preoţii idolatrii egipteni practicau magia şi zeul morţii era Osiris, care avea de soţie pe Isis.

***

7. Thomas Mann în romanul său Muntele vrăjit spune la un moment dat: „Iubirea prigonită nu e moartă, ci trăieşte în adâncul tainei ei şi continuă să tindă spre împlinire şi, reapare, deşi sub înfăţişare schimbată şi de nerecunoscut”.

8. Insula Madura este o insulă a fructelor dulci ( smochine, rodii, portocale) şi unde e primăvară şi vară perpetuă. Mai înainte de a fi fost locuită era plină de jivine şi de ierburi. Când oamenii au început să o locuiască au dat foc ierburilor şi stufărişului şi au făcut din ea un adevărat rai terestru.

9. Brutus era fiul adoptiv al lui Cezar. Acesta face un complot împotriva tatălui său adoptiv împreună cu alţi prieteni. Văzându-l şi pe el printre asasini, Cezar i s-a adresat cu mare durere: „Şi tu, fiul meu, Brutus?”. Fiind înfrânt într-o bătălie, Brutus s-a sinucis tânguindu-se şi zicând: „Virtute, tu nu eşti decât/ doar un cuvânt!”. Adică virtutea nu e o vorbă goală…ci înseamnă viaţă demnă.

10. Cobra sau „şarpele plantă” trăieşte în insula Ceilon, situată la capătul de miazăzi al Indiei. Are culoare verde şi de aceea nu o poţi deosebi de culoarea ierbii sau a frunzelor copacilor. I se spune şi „şarpele plantă”, pentru că se ridică şi stă rezemată în coadă ceasuri întregi, legănându-se aidoma unei plante care e bătută de vânt. Capul ei seamănă ca o gămălie de flori verzi. Budiştii se închină acestei cobre şi o consideră un zeu.

11. Există şi „planta şarpe”, care este o buruiană cu aspectul unui şarpe. Creşte în Africa, întinsă pe pământ şi este de culoare pestriţă, fapt pentru care se confundă cu pielea unui şarpe. Ea dă naştere unei flori care seamănă cu un clopot sau cu un potir.

Pe fundul florii se află o substanţă lipicioasă, care ademeneşte, prin dulceaţa ei, insectele. Gâzele rămân înăuntrul florii pentru că ea se închide şi îneacă gâzele, care vor fi mistuite şi transformate într-un suc lăptos. Părţile nehrănitoare din gâzele mistuite floarea le elimină prin două orificii sucite în formă de melc.

Scoarţa acestei plante seamănă cu frunza. Carnea sau miezul ei este alb şi are un fel de zgârci cu materie galbenă, pe care băştinaşii o mănâncă ca pe o mâncare aleasă.

12. Pascal spunea, despre cei care caută adevărul, că sunt ca nişte „trestii gânditoare”.

13. Filosoful Hamelin, impresionat de cineva care vedea că se îneacă în Oceanul Atlantic a sărit imediat în apă ca să îl salveze pe acela. Însă au murit amândoi, pentru că nici filosoful nu ştia să înoate. Numai că moartea filosofului e o moarte plină de compasiune, de uitare de sine…pentru altul…

14. Muştele au o culoare pe care nu o suportă în mod genetic: albastrul.Nu ştiu însă de ce.

15. Napoleon era de părere că „o familie sporeşte de la trei copii în sus”.

16. Celebrul inventator Thomas Edison avea un elev, care i-a spus la un moment dat: „Domnule Edison, am făcut acelaşi experiment de 800 de ori şi tot de atâtea ori am eşuat”. Şi Edison i-a răspuns: „N-am eşuat! Am descoperit 800 de căi pe care nu se poate obţine ceea ce căutăm noi. Deci vom continua să găsim altele”.

17. Filosofii greci spuneau: Gnoti se afton, adică: Cunoaşte-te pe tine însuţi!

18. Pilat a întrebat: Ce este adevărul? şi tot el a zis Ecce Homo, adică: Iată Omul!

19. Brătescu Voineşti a spus: „Dacă te-ai hotărât să spui adevărul, pregăteşte-te de suferinţă!”.

20. Frederic al II-lea al Prusiei a scris o carte despre războiul de 7 ani pe care tocmai îl încheiase. Manuscrisul se afla sub un candelabru. Din nebăgare de seamă, un slujitor a făcut ca să cadă din candelabru o scânteie şi să transforme toată munca regelui în cenuşă. Slujitorul îşi aştepta…sfârşitul. Însă regele, după un moment de mânie, a spus: „Aşadar voi fi silit ca să mai scriu această istorie încă o dată!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *