Citire indiferentă sau homofobică la Fac. 18-19

clar-de-apa1

Michael Carden, Sodomy: A History of a Christian Biblical Myth, Ed. Equinox, London, 2004, 226 p.

Din p. IX aflăm că e vorba de o teză doctorală în Istoria Religiilor elaborată la Universitatea din Queesland.

Heterosexual paramountcy = unicitatea heterosexualităţii ( p. 2)

Studiile biblice, e punctul de vedre gay, au fost acelea care „au susţinut regimurile de coerciţie heterosexuală” (p. 2).

Autorul susţine că „Sodoma a devenit un mit homofobic fundaţional în Creştinism, şi nu în Iudaism” ( p. 10) .

„violul funcţiona ca un semn al inospitalităţii şi ca un abuz la adresa străinilor” ( p. 29).

„Circumcizia şi ospitalitatea sunt două teme prezente în Zohar, unul dintre textele fundamentale ale Cabalei” (p. 88). În Facere 18, îndată după circumcidere, Avraam este capabil să vadă slava / shekinah’ lui Dumnezeu, p. 88.

Circumciderea l-a făcut pe Avraam sfânt, spune autorul, şi i-a dat să vadă slava lui Dumnezeu, potrivit Zoharului, p. 88.

Prin ospitalitatea sa, Avraam a arătat că aceasta te face prieten al Dumnezeirii, p. 89.

Autorul accentuează ospitalitatea Sfântului Avraam de la stejarul Mamvri tocmai pentru a o pune în contrast cu inospitalitatea celor din Sodoma, cf. p. 89.

Despărţirea lui Lot de Avraam e văzută în Zohar ca o apostazie a primului, p. 91. Plecarea lui spre răsărit e văzută aici ca „o abandonare a oamenilor săi, a unchiului său [Avraam] şi a Celui Prea Înalt”, p. 92.

Spune autorul, că într-un midraş, Lot e văzut ca un alt Iona, ca un Iona păcătos şi că de aceea au fost distruse cele 5 cetăţi, pentru că Lot locuise într-una dintre ele, p. 92.

„Prin faptul că a optat pentru Sodoma, Lot este cazul tipologic care îi indică pe evreii care au renunţat la poporul lor şi la Cel Sfânt al lui Israel”, p. 94.

Sodoma şi Gomora sunt aşezări pe care Facerea Rabbah, un text ebraic, le pune în legătură cu păcatele sexuale, dar şi cu aviditatea de putere şi cu lăcomia, p. 94.

Din acest motiv Lot e văzut în exegeza ebraică drept un apostat, care locuieşte în mijlocul celor din Sodoma şi Gomora, oameni rapaci, abuzivi şi lacomi, care nu cunoşteau calea dumnezeiască a ospitalităţii lui Avraam, p. 94.

În Talmud, ne spune autorul nostru, Sodoma e desemnată prin sintagma „câine sătul” [„dog in the manger” ], pentru că se manifesta cu suficienţă şi aroganţă, p. 94.

Talmudul, discutând despre păcatele celor din Sodoma, spune că exploatau pe săraci şi abuzau de străini, pentru că cei bogaţi şi puternici se foloseau de toţi pentru interesele lor personale, p. 94.

Însă, susţine autorul nostru, Talmudul nu asociază Sodoma cu păcatele sexuale, p. 96, ci, numai un comentariu la Fac. 13, 13 al lui Rabbi Nathan, din Tratatul Minor, versiunea B, spune despre cei din Sodoma că erau  mari păcătoşi în faţa lui Dumnezeu, pentru că erau incestuoşi, vărsau sânge / omorau şi erau homosexuali, p. 95.

Sintagma mshkb zkwr, spune autorul, e un ecou al Lev. 18, 22 şi 20, 13, unde se vorbeşte despre actele sexuale anale între doi bărbaţi, p. 95.

În alt midraş, Tana debe Eliyyahu, se vorbeşte despre cele 8 păcate de care s-au făcut vinovaţi cei din Sodoma: 1. erori judiciare; 2. idolatrie; 3. incest; 4. vărsare de sânge / omoruri; 5. profanarea numelui lui Dumnezeu; 6. vorbe obscene; 7. aroganţă şi 8 calomnie, p. 96.

„Textele ebraice prezintă cu de-amănuntul portretul sodomiţilor, în sensul că prezintă cruzimea şi actele lor de nedreptate, dar nu au fost interesate să facă referiri la păcatelor sexuale ale acestora”, p. 99.

Pentru doi comentatori citaţi de către autorul nostru Sodoma era o localitate structurată, în mod fundamental, pe nedreptate şi individualism, p. 101-102.

Cf. p. 105 şi n. 8 de la p. 105, potrivit tradiţiei şefardice şi a celei aşchenaze, numele soţiei lui Lot este Edis sau Edith .

Potrivit Targumului Neofiti, soţia lui Lot întoarce capul spre Sodoma şi devine stâlp de sare pentru că era o sodomiteancă, care s-a uitat înapoi ca să vadă ce s-a petrecut cu neamul ei, p. 105. La fel e de părere şi Targumul Pseudo-Ionathan, p. 105.

Sefer Ha-Yashar şi Pirke de Rabbi Eliezer sunt simpatetice însă cu Edis şi consideră că aceasta a privit înapoi, tocmai pentru că a fost mişcată de milă pentru cei pedepsiţi de către Dumnezeu, p. 108.

Implicaţiile dublului viol inconştient al lui Lot cu cele două fiice ale sale e văzut de către autorul nostru, în mod corect, ca având relaţie cu tronul davidic, din care se va naşte Mesia, p. 108. Şi în interpretările rabinice Facere 19 e interpretat în relaţie cu Mesia, p. 108.

Prin acesta s-a prezervat neamul omenesc şi au devenit strămoaşele lui Mesia, p. 110. Două midraşe însă subliniază că faptele fiicelor lui Lot au fost imorale, dar au salvat neamul omenesc, p. 110.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful foloseşte însă povestea Sodomei împotriva evreilor, subliniază autorul nostru, p. 118. În Dialogul său cu iudeul Trifon, Sfântul Iustin se referă de două ori la Sodoma, p. 118.

În cap. 56 din ultima carte citată, Sfântul Iustin foloseşte evenimentul de la Mamvri pentru a arăta faptul că Dumnezeirea şi preexistenţa lui Hristos au fost revelate în Scripturile ebraice, p. 119.

Aici, în cap. 56 din Dialog, Sfântul Iustin Martirul spune că Însuşi Logosul a vorbit cu Lot, p. 119. De aceea, atunci când sodomiţii atacă casa lui Lot, au atacat de fapt Dumnezeirea în forma lui Hristos Cel preexistent, p. 119. Tocmai de aceea, Sfântul Iustin vede în acest atac o prefigurare a respingerii Domnului în Ierusalim, p. 119.

Sfântul Iustin, ca şi Prudenţiu, continuă autorul nostru, au dat o citire trinitară, un comentariu trinitar şi, pre-hristologic am spune noi,  evenimentelor din Fac. 18-19, cf. p. 119, pentru că le-au văzut ca revelări ale Treimii şi ale Logosului dumnezeiesc.

Prudenţiu, comentează Fac. 19, 24, ca o indicare a pluralităţii persoanelor în Dumnezeire, p. 119. Pentru el, Sodoma a fost distrusă de Tatăl prin Fiul, pentru că Fiul nu a făcut decât să manifeste puterea Tatălui, p. 119.

Sfântul Atanasie cel Mare în Discursuri împotriva Arienilor şi în Despre Sinod face aceleaşi afirmaţii ca Prudenţiu, p. 119.

Sfântul Cezar de Arles, în Predica 83, afirmă că cei trei îngeri care vin la Avraam erau un tip al Treimii, tocmai de aceea Avraam îi adoră pe cei trei ca şi când ar fi unul, p. 119.

Sfântul Irineu al Lyonului, în Împotriva ereziilor 4. 31. 2, spune că fiicele lui Lot „au acţionat cu cele mai bune intenţii, datorită simplităţii şi curăţiei lor…pentru a prezerva neamul omenesc”, p. 122.

Sfântul Irineu citeşte violul lui Lot ca pe un tip al lui Hristos, pentru că cele două fiice ale Lot reprezintă cele două sinagogi, a evreilor şi a neamurilor, iar Lot, în această situaţie, e un tip al lui Hristos, p. 122.

Sfântul Irineu merge şi mai departe cu imaginea sa mistică, comentând faptul că, în cadrul violului lui Lot cu fiicele sale, acesta reprezintă pe Hristos, Care a unit Dumnezeirea cu umanitatea în persoana Sa, şi Care i-a născut astfel pe creştini, care sunt „fiii Dumnezeului Celui Viu”, p. 122.

Ca şi în Clement 1, şi la Iosif Flaviu, în Antichităţi iudaice 1. 203, este prezentă mărturia că stâlpul de sare, soţia lui Lot devenită stâlp de sare exista încă în realitate, p. 122.

Însă Sfântul Irineu leagă sintagma stâlp de sare de Mt. 5, 13 şi vede în soţia stonificată a lui Lot pe Hristos, Care e mereu în lume, p. 122.   Stâlpul de sare e viu, spune Irineu, pentru că e fertil, are încă menstruaţie, pentru că e un tip al Bisericii, care e de asemenea fertilă, pentru că e născătoare de fii, p. 122-123.

De aceea, concluzionează autorul nostru, Sfântul Irineu vorbeşte foarte pozitiv de soţia lui Lot, p. 123.

Sfântul Clement al Alexandriei interpretează însă Sodoma, pentru prima dată în teologia creştină, spune autorul nostru, într-un context sexual, în Hristos Educatorul, 3. 8. 43-44, p. 124.  Însă el nu vorbeşte în mod explicit de homoerotism, ci precizează că atacul casei lui Lot de către sodomiţi a fost, de fapt, o expresie a libertăţii lor sexuale, 124.

Sfântul Grigorie de Nazianz va vorbi despre distrugerea Sodomei ca despre o consecinţă a poftei, p. 124. Prezbiterul Salvian, în Despre stăpânirea lui Dumnezeu, 1. 8, va spune că Sodoma şi Gomora au fost distruse pentru plăcerile obscene care se petreceau în cadrul lor, p. 126. În acelaşi tratat, Salvian va vorbi în mod explicit de cetăţenii Romei şi ai celor două cetăţi ca despre nişte homosexuali, p. 126.

Nici Origen şi nici Tertualian, accentuează autorul nostru, nu au comentat distrugerea Sodomei şi a Gomorei din cauza homoerotismului, p. 154. În mod primordial, în exegeza creştină, a primat părerea că Sodoma şi Gomora era locuită de oameni cu o aroganţă excesivă, p. 154.

Autorul a ajuns la concluzia, că interpretarea cum că Sodoma şi Gomora au fost distruse datorită relaţiilor homosexuale apare la sfârşitul secolului al IV-lea, prin Fericitul Ieronim, p. 154. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur are o citire homofobică pentru acest pasaj din Facere, preluată de la Sfântul Vasile cel Mare, p. 154.

Sfântul Ambrozie şi Dumnezeiescul Augustin au avut de asemenea o citire homofobică, p. 154.

Concluzia autorului însă se bazează pe un studiu istoric, comparatist şi nu studiază Fac. 18-19 din prisma geneticii patimilor existentă în Tradiţia Bisericii. Aroganţa excesivă se naşte dintr-o viaţă nedreaptă şi profund desfrânată, dintr-o perversă raportare la tine şi la bunurile tale.

Bineînţeles, că homoerotismul nu era singura patimă a locuitorilor din Sodoma şi Gomora, după cum nu era singura patimă a Romei luxoase şi mândre, cum a arătat şi autorul. Comentariul patristic, care evidenţiază homoerotismul se bazează însă pe o privire genetică a patimilor, fapt pentru care denaturarea firii umane, cât şi adorarea de dumnezei străini merg mână în mână, cum va concluziona şi Sfântul Pavel la Romani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *