Zi: 10 aprilie 2009

Motto: Dorin Streinu: o necunoscută încă manuscriptică.

Anul 1997

Vol 1. Ascensiune în infinit [92 foi]

Vol. 2. Dimensiunea cuvântului [91 foi]

Vol. 3. Roşu transcendental [50 foi]

Vol. 4. Pasărea celor zece naşteri [ 9 foi 1/2]

Vol. 5. Cosmologia esenţelor [ 91 foi]

Vol. 6. Redescoperirea universului [ 76 foi 1/2]

Vol. 7. Inimă extatică [25 foi 1/2]

Vol. 8. Un cer pentru stele albastre [18 foi 1/2]

Vol. 9. Cele 5 poeme [43 foi 1/2]

Vol. 10. Cântece pentru râs şi plâns [ 55 foi]

Vol. 11. Două minuni banale [din două poeme]

Vol. 12 Poeme şi rânduri indiscutabile [26 foi 1/2]

Vol. 13. Leoaica fericirii [ 67 foi]

Vol. 14. O carte pentru un singur cititor [partea întâi: 100 foi]] şi [partea a doua: 100 foi]

Vol. 15. Linia şi Cercul [ 99 foi]

Vol. 16. Din nesperata limbă a dezamăgirilor [37 foi]

Vol. 17. Călătorului fără pat [ 80 foi]

Vol. 18. Cel străin de iubire [ 48 foi]

Vol. 19. Carte de poezie pentru nebuni conştienţi şi inimi bolnave [ 73 foi]

Anul 1998

Vol. 20. Cum trăiesc oamenii în timpul unui cutremur de soare [118 foi]

Vol. 21. În catedrala celor o mie de războaie pierdute [38 foi 1/2]

Vol. 22. Am stat ca să-ţi spun cum se pierde şi cât se câştigă [55 foi 1/2]

Vol. 23. Când regele se joacă cu moartea [70 foi]

Vol. 24. Şi o femeie nu m-a lăsat să mai plec şi eu am rămas lângă ea [82 foi]

Vol. 25. A privit Dumnezeu lumea şi unul dintre oameni era nefericit [49 foi]

*

Volume de poezii formate din poeme din diverse perioade ale creaţiei mele artistice, pe care le-am scris  de mână.

1. Dreptul de a fi [67 foi]

2. Mărul mâncat de trei guri (patru cicluri de poeme ocazionale) [ 23 foi 1/2]

3. Poeme din marele oraş scârnav [ 82 foi 1/2]

4. Poeme care nu au fost introduse în cărţi de poeme ci au fost aruncate în sertar sau Cântec neîndurat [ 67 foi].

*

La acestea se adaugă cele câteva ore de poeme create live, atunci, pe loc, pentru a fi înregistrate pe casete audio, zecile de poeme date cu dedicaţie, volumele scrise şi dăruite la diverşi prieteni şi cunoscuţi şi orele de poezie continuă, care erau o obişnuinţă, o cutumă între 18-21 de ani.

Îmi dau seama că acum, privind în urmă, este incredibilă şi pentru mine epuizarea mea pentru literatură. Aceasta a fost numai poezia. Urmează romanele, nuvelele, picturile, desenele, teatrul, aforismele etc. pe care le-am scris paralel cu aceste volume de poezie.

Piesele de teatru, spre exemplu sau anumite secţiuni poetice le-am scris şi le-am jucat în diverse grupuri. Ele au fost citite, explicate, pentru ca să fie reliefant conţinutul lor.

V-am spus la un moment dat despre un ciclu de fabule scris pentru elevii mei de gimnaziu şi tot lor le-am scris o piesă de teatru religios, pe care cred că le-am dăruit-o cu totul. Nu ştiu dacă o mai am. Pe aceasta nu numai că am scris-o (era vorba despre venirea magilor, naşterea Domnului, colinde în jurul ieslei) dar am scris-o pentru elevi ca atare, personalizat şi i-am învăţat cum să declame, cum să gesticuleze, cum să se costumeze fiecare în parte şi am creat împreună cu ei decorul, un decor fabulos, dacă ne gândim că am făcut costume, stele, săbii, iesle etc.

Nu scriu aceste lucruri pentru ca să mă laud, ci pentru a conştientiza ce fel de epuizare trăiesc acum…după epuizările de atunci, care se înmulţesc pe fiecare zi, care devin tot mai mari.

Şi când vorbesc adesea de muncă, de studiu, de epuizare…cam aşa arată epuizarea unui om care caută să înveţe, să cunoască, să se schimbe continuu.