Lista volumelor de poezie ale lui Dorin Streinu

pr-dorin-piciorus-la-19-ani

Motto: Dorin Streinu: o necunoscută încă manuscriptică.

Anul 1997

Vol 1. Ascensiune în infinit [92 foi]

Vol. 2. Dimensiunea cuvântului [91 foi]

Vol. 3. Roşu transcendental [50 foi]

Vol. 4. Pasărea celor zece naşteri [ 9 foi 1/2]

Vol. 5. Cosmologia esenţelor [ 91 foi]

Vol. 6. Redescoperirea universului [ 76 foi 1/2]

Vol. 7. Inimă extatică [25 foi 1/2]

Vol. 8. Un cer pentru stele albastre [18 foi 1/2]

Vol. 9. Cele 5 poeme [43 foi 1/2]

Vol. 10. Cântece pentru râs şi plâns [ 55 foi]

Vol. 11. Două minuni banale [din două poeme]

Vol. 12 Poeme şi rânduri indiscutabile [26 foi 1/2]

Vol. 13. Leoaica fericirii [ 67 foi]

Vol. 14. O carte pentru un singur cititor [partea întâi: 100 foi]] şi [partea a doua: 100 foi]

Vol. 15. Linia şi Cercul [ 99 foi]

Vol. 16. Din nesperata limbă a dezamăgirilor [37 foi]

Vol. 17. Călătorului fără pat [ 80 foi]

Vol. 18. Cel străin de iubire [ 48 foi]

Vol. 19. Carte de poezie pentru nebuni conştienţi şi inimi bolnave [ 73 foi]

Anul 1998

Vol. 20. Cum trăiesc oamenii în timpul unui cutremur de soare [118 foi]

Vol. 21. În catedrala celor o mie de războaie pierdute [38 foi 1/2]

Vol. 22. Am stat ca să-ţi spun cum se pierde şi cât se câştigă [55 foi 1/2]

Vol. 23. Când regele se joacă cu moartea [70 foi]

Vol. 24. Şi o femeie nu m-a lăsat să mai plec şi eu am rămas lângă ea [82 foi]

Vol. 25. A privit Dumnezeu lumea şi unul dintre oameni era nefericit [49 foi]

*

Volume de poezii formate din poeme din diverse perioade ale creaţiei mele artistice, pe care le-am scris  de mână.

1. Dreptul de a fi [67 foi]

2. Mărul mâncat de trei guri (patru cicluri de poeme ocazionale) [ 23 foi 1/2]

3. Poeme din marele oraş scârnav [ 82 foi 1/2]

4. Poeme care nu au fost introduse în cărţi de poeme ci au fost aruncate în sertar sau Cântec neîndurat [ 67 foi].

*

La acestea se adaugă cele câteva ore de poeme create live, atunci, pe loc, pentru a fi înregistrate pe casete audio, zecile de poeme date cu dedicaţie, volumele scrise şi dăruite la diverşi prieteni şi cunoscuţi şi orele de poezie continuă, care erau o obişnuinţă, o cutumă între 18-21 de ani.

Îmi dau seama că acum, privind în urmă, este incredibilă şi pentru mine epuizarea mea pentru literatură. Aceasta a fost numai poezia. Urmează romanele, nuvelele, picturile, desenele, teatrul, aforismele etc. pe care le-am scris paralel cu aceste volume de poezie.

Piesele de teatru, spre exemplu sau anumite secţiuni poetice le-am scris şi le-am jucat în diverse grupuri. Ele au fost citite, explicate, pentru ca să fie reliefant conţinutul lor.

V-am spus la un moment dat despre un ciclu de fabule scris pentru elevii mei de gimnaziu şi tot lor le-am scris o piesă de teatru religios, pe care cred că le-am dăruit-o cu totul. Nu ştiu dacă o mai am. Pe aceasta nu numai că am scris-o (era vorba despre venirea magilor, naşterea Domnului, colinde în jurul ieslei) dar am scris-o pentru elevi ca atare, personalizat şi i-am învăţat cum să declame, cum să gesticuleze, cum să se costumeze fiecare în parte şi am creat împreună cu ei decorul, un decor fabulos, dacă ne gândim că am făcut costume, stele, săbii, iesle etc.

Nu scriu aceste lucruri pentru ca să mă laud, ci pentru a conştientiza ce fel de epuizare trăiesc acum…după epuizările de atunci, care se înmulţesc pe fiecare zi, care devin tot mai mari.

Şi când vorbesc adesea de muncă, de studiu, de epuizare…cam aşa arată epuizarea unui om care caută să înveţe, să cunoască, să se schimbe continuu.

Primăvara e un anotimp cu clişee

a-inflorit-din-nou

A înverzit iarba…Sub iarbă stau amintirile. Sub amintiri emoţii. Sub emoţii computere. Sub emoţii bani. Noi suntem bine. Vă dorim numai bine! Să fiţi fericiţi! Lasă că o să fie bine!…

Soarele arde cu putere. Prăjeşte cu rotisorul. E avid să ne prăjească cu raze. Noi suntem sub soare. Putem s-o ţinem aşa până la noapte…

Logica truismului e tocmai aceea de a simplifica afirmaţiile până la a le desfiinţa sensul în comunicare.

Truismele sunt non-comunicare.

Sub atâtea stereotipii nu te mai regăseşti. Nu mai ştii cine ai mai putea fi… Orice cuvânt poate fi răstălmăcit de o groază de intenţii. Soarele poate fi prăjit la photoshop. Gura ţi se poate strâmba cu un singur click iar nasul poate să-ţi devină marmeladă…

Şi cu toate astea…primăvara e un timp arhifrumos…dar prost interpretat. E un anotimp hrănitor, plin de oxigen, de viaţă, de descătuşare a energiilor pozitive…

Vă mai aduceţi aminte de compunerile cu: A venit toamna…Păsările au plecat în ţările calde (asta, pentru cei mai în vârstă)? Tot la fel primăvara, vara, iarna sunt pline de clişee. Clişeul, ca şi emoticonul, e o non-comunicare.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hPHrSAQQVuY]

Şi prostia e o non-comunicare, mai ales când ea e…doctă. Însă clişeul e o mostră realistă de conformism, prin care nu deranjezi pe nimeni…pentru că nu ieşi în evidenţă.

Dacă spui bună ziua…nu stresezi. Însă, dacă pui în loc de acest salut un altul, care iese din obişnuinţa urechii…omul intră în panică. Chelioşii, bărboşii, femeile cu malagambe roşii sau verzi, cei cu părul în zece culori etc. ies din banal şi îţi sar în ochi.

Dacă vezi 10 inşi cu tricouri identice…e mai greu să îi ţii minte. Dar, dacă lângă cei 10…pui pe un al 11 care contrastează cu primii…atunci spargi clişeul şi eşti ţinut minte numai tu, al 11-lea.

Conformiştii vorbesc aproape  la fel, au gesturi sociale aproape identice. Clişeul e un mod de bagatelizare personală dar şi de dispensare a ta de consecinţe nefaste. Te ascunzi în mulţime, eşti unul dintre mulţi…atunci nu te atinge glonţul…

Dacă îţi clişeizezi pas cu pas viaţa ajungi la bătrâneţi bune, să zicem, dar nu te simţi deloc împlinit. Anonimatul este suma tuturor clişeelor zilnice. Ieşirea în evidenţă însă costă…dar merită. Merită pentru că simţi că faci ceva…că nu te ascunzi sub cuvinte, sub fuste, sub oameni care te acoperă discret sau făţiş.

Bucuraţi-vă de primăvară!

Pentru creştinii ortodocşi primăvara e dublă: noi ne bucurăm, mai întâi de toate, de Primăvara dulce, Care e Hristos Domnul şi cu Care mergem spre moarte şi înviere.

Folosiţi cuvinte puternice, adânci, personalizate!

Mai puţin emoticoane, cuvinte de complezenţă, grimase expirate…

Nu repetaţi cuvinte învăţate de la alţii!

Nu repetaţi sentimentele învăţate în familie sau în anturajul personal…pentru că nu trec prin mintea şi inima dv.!

Faceţi din primăvara dv. un timp fără clişee!

Primăvara…nu durează, decât dacă doriţi acest lucru…