a-inflorit-din-nou

A înverzit iarba…Sub iarbă stau amintirile. Sub amintiri emoţii. Sub emoţii computere. Sub emoţii bani. Noi suntem bine. Vă dorim numai bine! Să fiţi fericiţi! Lasă că o să fie bine!…

Soarele arde cu putere. Prăjeşte cu rotisorul. E avid să ne prăjească cu raze. Noi suntem sub soare. Putem s-o ţinem aşa până la noapte…

Logica truismului e tocmai aceea de a simplifica afirmaţiile până la a le desfiinţa sensul în comunicare.

Truismele sunt non-comunicare.

Sub atâtea stereotipii nu te mai regăseşti. Nu mai ştii cine ai mai putea fi… Orice cuvânt poate fi răstălmăcit de o groază de intenţii. Soarele poate fi prăjit la photoshop. Gura ţi se poate strâmba cu un singur click iar nasul poate să-ţi devină marmeladă…

Şi cu toate astea…primăvara e un timp arhifrumos…dar prost interpretat. E un anotimp hrănitor, plin de oxigen, de viaţă, de descătuşare a energiilor pozitive…

Vă mai aduceţi aminte de compunerile cu: A venit toamna…Păsările au plecat în ţările calde (asta, pentru cei mai în vârstă)? Tot la fel primăvara, vara, iarna sunt pline de clişee. Clişeul, ca şi emoticonul, e o non-comunicare.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hPHrSAQQVuY]

Şi prostia e o non-comunicare, mai ales când ea e…doctă. Însă clişeul e o mostră realistă de conformism, prin care nu deranjezi pe nimeni…pentru că nu ieşi în evidenţă.

Dacă spui bună ziua…nu stresezi. Însă, dacă pui în loc de acest salut un altul, care iese din obişnuinţa urechii…omul intră în panică. Chelioşii, bărboşii, femeile cu malagambe roşii sau verzi, cei cu părul în zece culori etc. ies din banal şi îţi sar în ochi.

Dacă vezi 10 inşi cu tricouri identice…e mai greu să îi ţii minte. Dar, dacă lângă cei 10…pui pe un al 11 care contrastează cu primii…atunci spargi clişeul şi eşti ţinut minte numai tu, al 11-lea.

Conformiştii vorbesc aproape  la fel, au gesturi sociale aproape identice. Clişeul e un mod de bagatelizare personală dar şi de dispensare a ta de consecinţe nefaste. Te ascunzi în mulţime, eşti unul dintre mulţi…atunci nu te atinge glonţul…

Dacă îţi clişeizezi pas cu pas viaţa ajungi la bătrâneţi bune, să zicem, dar nu te simţi deloc împlinit. Anonimatul este suma tuturor clişeelor zilnice. Ieşirea în evidenţă însă costă…dar merită. Merită pentru că simţi că faci ceva…că nu te ascunzi sub cuvinte, sub fuste, sub oameni care te acoperă discret sau făţiş.

Bucuraţi-vă de primăvară!

Pentru creştinii ortodocşi primăvara e dublă: noi ne bucurăm, mai întâi de toate, de Primăvara dulce, Care e Hristos Domnul şi cu Care mergem spre moarte şi înviere.

Folosiţi cuvinte puternice, adânci, personalizate!

Mai puţin emoticoane, cuvinte de complezenţă, grimase expirate…

Nu repetaţi cuvinte învăţate de la alţii!

Nu repetaţi sentimentele învăţate în familie sau în anturajul personal…pentru că nu trec prin mintea şi inima dv.!

Faceţi din primăvara dv. un timp fără clişee!

Primăvara…nu durează, decât dacă doriţi acest lucru…

Did you like this? Share it: