Volumele de nuvele, aforisme şi teatru ale scriitorului Dorin Streinu

A se reţine!

Când spun foi…mă refer întotdeauna la coli A 4, scrise pe-o parte şi pe cealaltă, cu scris tipografic…şi nu de mână.

Când spun un număr de pagini şi apoi 1/2 …înseamnă că sunt, spre exemplu, 90 de foi şi o pagină.

Acelaşi lucru şi pentru aici.

*

Sunt enumerate aici doar volumele care au fost transcrise din manuscrise. Manuscrisele mele  din acea perioadă sunt formate din zeci de caiete pe care sunt notiţe, poeme, desene, aforisme, nuvele,  monologuri, pasaje din diverse romane etc. Unele lucruri le scoteam din aceste caiete şi le rescriam, cu fonturi tipografice, cum scriem şi acum, pe coli A4, în volume de sine stătătoare.

Când am renunţat la a scrie literatură în mod programatic…au rămas multe volume nefinisate…Tocmai de aceea am spus că enumăr doar pe cele catalogate atunci de către mine, ca fiind dintr-o anume specie literară.

*

Nuvelistica

1997

Vol. 1. Al treilea dor ( 99 foi 1/2).

Vol. 2. Un gest de tandreţe ( 53 foi 1/2)

Vol. 3. Aruncarea mânuşii galbene (50 foi 1/2)

*

Aforistica

[Fiecare volum de aforisme e scris în sine, de la un capăt la altul…şi nu e o strângere de texte semnificative din scrierile mele.]

1997

Vol. 1. Gânduri cu aripi ( 51 foi)

Vol. 2. Saltul în aer ( 18 foi)

Vol. 3. Prima stea boreală ( 22 foi)

Vol. 4. Ca într-o casă de nebuni ( 30 foi)

Vol. 5. Un continent fără Dumnezeu ( 30 foi)

Însemnări pentru genii (18 foi)

1998

Vol. 6. Ucis dar nu omorât ( 23 foi)

Pentru că nu am timp de poveşti, trăiesc ( 41 foi)

Cele 177 ipocrizii dedicate lui Dumnezeu ( 13 foi)

*
Teatrul

1997

Vol. 1. În palma lui Dumnezeu ( 41 foi… transcriere nefinalizată)

Vol. 2. Chemarea la un alt fel de moft (20 foi…scris de mână, format manuscriptic primar)

În primul volum de teatru, piesa Ezeu (20 foi) este capodopera mea, cu care am atins, la 19 ani, împlinirea de sine. E scrisă în ritm shakesperian şi e o luare la întrecere cu Faust al lui Goethe şi o rescriere a problematicii Luceafărului eminescian.

Are patru personaje: geniul, ucenicul, tăcerea şi diavolul şi tema ei este viaţa omului de geniu şi, mai ales, tentaţia autodistructivă a marii sale puteri de creaţie.