Tipăriturile româneşti bisericeşti

muntele-verde

Primul tipar, primele traduceri şi scrieri în româna literară au fost făcute la mănăstiri, care au fost dintotdeauna adevărate focare de cultură. „Psaltirea în versuri” a fost tipărită în 1673.

În trecut, tonul în cultură era dat de către călugării din mănăstiri. Primul tipar, primele traduceri, primele scrieri în româna literară  au fost adăpostite de zidurile groase ale mănăstirilor. De către oameni retraşi din lume, din dragoste pentru lume. Demult, aerul culturii adia dinspre răsăritul slav sau atonit.

Arta caligrafiei şi a miniaturii

Sfântul Nicodim( sec. XIV), călugăr slav ce îşi făcuse ucenicia la Mănăstirea Hilandar (Sf.Munte), întemeiază primele aşezăminte monahale pe teritoriul ţării noastre,Vodiţa şi Tismana,  unde introduce, pe lângă regulile vieţii monahale specifice Athosului, şi arta caligrafiei şi a miniaturii.

În liniştea mănăstirilor, călugării copiau cu pană de gâscă, în  cerneală roşie sau neagră, textele Sfintei Scripturi sau diverse cărţi de uz liturgic, cu o artă desăvârşită, decorând paginile cu viniete, miniaturi şi iniţiale, pe hârtie  sau pergament aduse din Occident (Veneţia, Silezia). Toate erau făcute pe spezele domnitorilor sau ale boierilor şi negustorilor cu dare de mână.

Primele tipărituri, la mănăstiri


Începuturile tiparului se leagă de numele Diaconului Coresi (sec. al XVI-lea) care mărturisea : ,,am scris aceste sfinte  cărţi de învăţătură să fie popilor româneşti să înţeleagă, să înveţe rumânii cine- s creştinii ”.

În Moldova, Mitroplitul Dosoftei (sec. XVII-XVIII) întemeiază pe lângă Mănăstirea Trisfetitele (Sf. Trei Ierarhi) o prolifică  tipografie. Mai mult decât atât, mitropolitului cărturar îi datorăm primele versuri în româna literară prin traducerea „Psaltirii în versuri”, tipărită în 1673.

Tânguirea şi pocăinţa regelui David, dar şi  laudele sale ridicate Atotputernicului sunt îmbrăcate în veşmânt liric românesc.Versuri naive, primele din literatura noastră, dar şi imagini artistice surprinzător de sugestive sunt asociate textului biblic. Stihurile sale devin atât de melodioase şi, implicit, populare,  încât o parte din psalmi intră în repertoriul colindelor, al cântecelor de stea.

Didahiile lui Antim Ivireanu

La Bucureşti, un alt mitopolit sfânt, Antim Ivireanul (1650-1716), face să înflorească viaţa religioasă. Călugărul georgian din  Iviria, renumit pentru măiestria sa în ale tipografiei, a fost adus de Brâncoveanu de la Constantinopol pentru a conduce tipografia mitropolitană. Înfiinţează o tipografie la Snagov, unde văd lumina numeroase traduceri ale cărţilor de cult.

Devenit egumen, episcop al  Râmnicului şi apoi mitropolit, doar pentru meritele sale, Antim Ivireanu este  autorul Didahiilor, predici, extrem de importante în literatura noastră prin înalta lor ţinută morală şi frumuseţea stilistică.

Tot el este cel care întemeiază Mănăstirea Tuturor Sfinţilor (Antim) din inima de piatră a capitalei, translatată din calea buldozerelor de la Casa Poporului, unde se află astăzi Biblioteca Sfântului Sinod şi unde nu demult ardea Rugul Aprins al lui Daniel Sandu Tudor…

Înainte de Dacia Literară, de Eminescu , de Junimea, mănăstirile au fost focarele romaneşti  de cultură. (Mihaela Oană)

Cf. sursa.

Omilia pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur [RO şi EN]

sf_ioan_gura_de_aur_mozaic-210.jpg

***

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.

De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.

De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.

Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.

Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea.

Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.

A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.

Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

*

If anyone is devout and a lover of God, let him enjoy this beautiful and radiant festival.

If anyone is a wise servant, let him, rejoicing, enter into the joy of his Lord.

If anyone has wearied himself in fasting, let him now receive his recompense.

If anyone has labored from the first hour, let him today receive his just reward. If anyone has come at the third hour, with thanksgiving let him keep the feast. If anyone has arrived at the sixth hour, let him have no misgivings; for he shall suffer no loss. If anyone has delayed until the ninth hour, let him draw near without hesitation.

If anyone has arrived even at the eleventh hour, let him not fear on account of his delay. For the Master is gracious and receives the last, even as the first; he gives rest to him that comes at the eleventh hour, just as to him who has labored from the first. He has mercy upon the last and cares for the first; to the one he gives, and to the other he is gracious. He both honors the work and praises the intention.

Enter all of you, therefore, into the joy of our Lord, and, whether first or last, receive your reward. O rich and poor, one with another, dance for joy! O you ascetics and you negligent, celebrate the day! You that have fasted and you that have disregarded the fast, rejoice today! The table is rich-laden; feast royally, all of you! The calf is fatted; let no one go forth hungry!

Let all partake of the feast of faith. Let all receive the riches of goodness.

Let no one lament his poverty, for the universal kingdom has been revealed.

Let no one mourn his transgressions, for pardon has dawned from the grave.

Let no one fear death, for the Saviour’s death has set us free.

He that was taken by death has annihilated it! He descended into hades and took hades captive! He embittered it when it tasted his flesh!

And anticipating this Isaiah exclaimed, „Hades was embittered when it encountered thee in the lower regions.” It was embittered, for it was abolished! It was embittered, for it was mocked! It was embittered, for it was purged! It was embittered, for it was despoiled! It was embittered, for it was bound in chains!

It took a body and, face to face, met God! It took earth and encountered heaven! It took what it saw but crumbled before what it had not seen!

„O death, where is thy sting? O hades, where is thy victory?”

Christ is risen, and you are overthrown!

Christ is risen, and the demons are fallen!

Christ is risen, and the angels rejoice!

Christ is risen, and life reigns!

Christ is risen, and not one dead remains in a tomb!

For Christ, being raised from the dead, has become the First-fruits of them that slept.

To him be glory and might unto ages of ages. Amen.

*

Noi mesaje de Paşti (2009)

oua-incondeiate-2009

*

1. De la Drd. Alin Suciu

Dragă Părinte,

Mulţumesc pentru urări. Va doresc la rându-mi un Paşte înălţător şi numai bine.

Cu prietenie,
Alin

*

2. De la Ierom. Dr. Petru Pruteanu

Felicitarea noastră de Sfintele Paşti !

Cu deosebit respect,
Ieromonah Dr. Petru Pruteanu
Decan – Facultatea de Teologie din Edineţ

http://teologie.net
http://forum.teologie.net
http://predanie.teologie.net

*

3. De la Mast. Bogdan şi Iulia Stârceanu

Hristos a înviat!

Vă urăm ca lumina Învierii să vă lumineze inimile, să vă dăruiască pace şi bucurii duhovniceşti.

Vă purtăm în gândurile şi în rugăciunile noastre.

Ai voştrii,
Bogdan şi Iulia Stârceanu

*

4.  De la Prof. Alina Mihaela Petculescu

Sărbători fericite şi multă lumină în suflet!

Alina Petculescu

*

5. De la Prof. Dr. Dan Gheorghe Somnea

Plecăciune părinte,

Din toata inima vă adresez urarea
Hristos a înviat !
Va doresc sănătate, pace, spor şi liniste sufletească,

Dan Gheorghe,
Profesor universitar pensionar
şi administrator al sitului parohiei Acoperamantul Maicii Domnului Titan, Bucureşti
http://dan.somnea.free.fr/CH/