Căsnicie sau căznicie?

porumbite

Am văzut mai zilele trecute la televizor o discuţie despre căznicie, după cum scria în josul ecranului. Discuţia n-am urmărit-o, dat fiind protagoniştii, dar am reţinut grafia cuvântului.

Şi această grafie nu cred că a fost întâmplătoare sau o greşeală, întrucât multă lume, în ultima vreme, încearcă să impună un etimon fals şi să forţeze atestarea unui sens al cuvântului, care nu există.

În primul rând, se spune căsnicie şi nu căznicie, în exprimarea orală şi cu atât mai mult, în scris. Pentru că acest termen nu vine de la caznă, cazne, ci de la casă, casnic.

Căsnicie înseamnă a fi sau a deveni casnicul cuiva, sau a face casă împreună.

A luat-o în căsnicie se traduce prin a luat-o în casa sa, aşa cum este expresia biblică.

Căsătorie vine tot de aici, de la casă, de la a face împreună o casă.

În ultima vreme am auzit însă altă variantă, spusă fie serios, fie parodic. S-a acreditat astfel ideea că, anume, căsnicia ar fi o caznă, o mucenicie purtată la unison de cei doi soţi (sau doar de unul, dacă celălalt e neînţelegător), prin asimilarea fonetică a cuvântului cu un alt termen, caznă, cu care nu are nicio legătură semantică.

De aici a fost preluată de denigratorii liber-profesionişti ai tainei căsătoriei, care s-au bucurat să găsească o hibă cuvântului tradiţional căsnicie, crezând că strămoşii aveau aceeaşi minte ca şi ei.

Explicaţia din urmă nu este însă valabilă din punct de vedere lingvistic şi etimologic şi nici din punct de vedere duhovnicesc. Pentru că sensul primar al cuvântului, acela pe care l-am spus mai sus, revelează şi sensul duhovnicesc.

Iar dacă enunţăm şi sensurile cuvântului casă din limba română veche – care înseamnă şi biserică sau templu – ajungem la cuvântul Domnului, că cei doi sunt un singur trup şi la echivalenţa semantic-duhovnicească revelată de Sfântul Pavel, dintre trup şi Biserică.

Pentru că cei doi sunt un singur trup numai în Biserică şi cei doi sunt un singur trup precum Biserica este trupul lui Hristos. Iar a face casă, căsnicie înseamnă a fi amândoi în casa, în Biserica lui Hristos şi a fi un trup cu El.

Îndemnurile la mucenicie şi la nevoinţă sunt foarte bune, numai că nu trebuie pierdut din vedere înţelesul corect, iniţial, al cuvântului căsnicie, pentru că se poate ajunge şi la interpretări defavorabile şi – mai grav – la pierderea semnificaţiei de bază care luminează traseul duhovnicesc avut în vedere de iniţierea maritală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *