Din nou la Cernica [30 aprilie 2009]

Doar o oră şi ceva am stat…dar destul de mult pentru ca să ne revitalizăm, să ne umplem de aerul şi de apa atât de vii şi de sănătoase şi, în primul rând, de harul, de bucuria Sfinţilor noştri de aici.

*

Pădurea din faţa Mănăstirii, acum, la reînverzirea ei

Şi noi printre atât verde…

Totul se destramă…atât de uşor, ca şi păpădia…

*

Panoul introductiv

Liliacul e-nflorit…

De la fântâna turcului…spre turlele Bisericii centrale

Rădăcinile unui salcâm bătrân de lângă fântâna cu apă prea rece…şi foarte bună pentru o zi de vară.

*

Sălciile lacului

Şi când nevasta te iubeşte îţi mai face încă o poză…

Spre Biserica din cimitir

Căţeluşii de care ne-am speriat…dar care veneau ca să îi mângâiem.

În cimitir erau doar 4 persoane…dintre care noi două.

La mormântul Dumnezeiescului Dumitru, Părintele teologilor…

Odihna de pe banca Sfântului Lazăr

Sub copacul de flori…doamna mea

Cimitirele ortodoxe sunt cetăţi înflorate, pentru că sunt locuinţele celor care vor învia.

Lângă lac…

[viddler id=6b2764e3&w=437&h=370]

La întoarcere…un bondar imens


Ne închinăm la Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Gheorghe şi ale Sfântului Ierarh Calinic

De la poartă către Biserica centrală

Lalelele roşii, superbe, din faţa muzeului Mănăstirii

Şi apoi reumplem sticla cu apă de izvor, de la fântâna turcului…şi facem ultima panoramă a Bisericii centrale.

Un comentariu la „Din nou la Cernica [30 aprilie 2009]”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *