alb-salbatic

Întotdeauna orbul asupra ochilor, şi şchiopul asupra picioarelor şi surdul asupra auzului, şi hadâmbul [ologul] asupra întregului obidă are.

Cel ce cu tot sufletul aievea în faţă îşi pofteşte lauda, nicio deosebire nu are de acela care prin gurile tuturor pe drept se huleşte.

Norocul aşa de aspru cu muritorii şuguieşte [glumeşte], cât, de multe ori, celea ce şi cu ochii le-ar înghiţi, nici cu nasul nu-i lasă a le mirosi.

Mai bunu-i şi mai de nădejde este dulăul deşteptat decât străjerul însomnorat sau cu vinul îngropat.

Lăcomia, dacă este în săturare nesăturată, cu cât în foame mai nesăţioasă va fi.

De multe ori, cei împietroşaţi la socoteală [dacă sunt luaţi] cu blândeţea mai tare se semeţesc. Iar apoi văzând sila şi nevoia, ca varga de căldură, încotro îi este voia se îndoiesc.

Puţini sunt care întâmplările în vremi schimbătoare a fi ştiu, însă prea puţini se află care cu norocul de ieri astăzi să nu se îndârjească. Căci mai cu credinţă este cuiva trupul fără vas ocheanului a-şi crede decât norocul până în al doilea ceas adeverit şi nemutat a-şi ţinea.

Cei cu socoteală dinainte au ochi privitori, iar din dos socotitori, şi lucrurile înainte mergătoare trebuie oglindă să fie celor dinapoi următoare.

Ispita o dată făcută a înţelepţilor, iar de multe ori poftorită a nebunilor dascăl este.

Cine cu sorbirea dintâi peste ştiinţă se arde în lingura de pe urmă de două ori şi de trei ori a sufla i se cade.

Mulţi, văzând că viaţa le aduce primejdie de moarte, morţilor asemănându-se şi din moarte au scăpat, şi pe alţii cu piciorul pe cerbice [grumaz] au călcat.

Did you like this? Share it: