Dorin Streinu, Roşu transcendental (vol. 3; 1997) [1]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Xm1J6r-1ONY]

Poem

Ochii mei sunt
în palmele tale.

Eu sunt…
Aminteşte-ţi!

Stau la marginea
infinitului.

*
Plâns

De ale tale lacrimi
botezat
lângă luceferi.

M-am întors.
A fost drumul
prea lung.

Când soarele va apune,
atinge-mi sufletul!

*

Vis

Lângă o şopârlă verde
îţi văzusem frumuseţea.

Erai aceeaşi,
cu nu mai puţină lumină.

Am pus mâna la sprânceană
să cadă
o lacrimă.

*
Roteşte-mi braţul ca
să ajungă vânt.

E o linişte mai
adâncă.

*

[În acest volum aveţi de-a face cu o poezie miniaturizată, cu o poezie formată din tuşe esenţiale. Sunt poeme crochiu: cuprind în puţine cuvinte stări care trec dincolo de cuvinte. E un volum de stare, de adâncimi plenare.

Tocmai de aceea volumul este intitulat roşu = iubire, iubire care transcende cuvintele, iubire spre care trebuie să mergi, spre care trebuie să mergi depăşindu-te continuu.]

*

De când adormeam
te iubisem.

Încă din
lumină.

Eram mai mult un poem
şi
un vis.

*
M-am întors.

Sunt mai mic
cu o secundă.

Am venit
odată

cu
zborul.

*
Lasă-mă din
amintire!

Vreau să uit

cu mai multă
vreme.

*
Mă tem să-ţi
spun…
că păsările,
de atâta zbor,
au devenit albe.

*
Atinge-mi
ochii cu buzele!

Sunt rece
de somn
şi de vis.

Lângă timp:
eu
şi
cuvintele.

*

În tâmpla luminii
sânger.

A înserat
anotimpul.

Eu voi
rămâne
iubind.
*

De frumuseţea ta
mă iluminez.

Sunt eu:
poetul Îngerilor.

Muzica sferelor
este deplină.

*

Dezbracă-ţi lumina!

Eu
te întreb de
sublim.

*
Poem simplu

Dacă eu aş muri ucis
de lumină,
nu-i aşa că tu mă
vei aduna
din cuvinte?

*
Rodul lacrimei
şterge-l!

M-am întors din lacrimă.

*
Pe genunchiul gol
trec faldurile
morţii.

Trec şi mă
las în urmă.

Lângă cuvinte
adorm
şi
visez.
*

Unde pleci tu
eu rămân.

Nu am
decât
numele.

*
Am să vin
înapoi, atunci când
va fi ziuă.

Atunci voi fi
copil.
*
Nu îmi este teamă!

Ştiu că apele
se vor limpezi
de peşti.

Oceanul va fi
ca o oglindă.

Se va vedea, prin el,
zborul.
*
Jertfă adusă sufletului.

Iată florile
şi miresmele lor!

Iată frumuseţea
pădurii înverzite!

Iată aurul
cuvintelor mele!

În tot ce este
rămâne
lumina.

*
Când păsările
vor
plânge,
eu
nu voi mai vedea
valurile.

*
Doamnă, să nu
mă iubeşti!

Mai bine uită
cuvintele şi
iubirea.

Sunt prea puţin
şi prea mult.

*

Învăţ să mă rog.

De noapte
va fi încă.

*
În cuvinte
sunt singur.

Acum mă
nasc.

*
Credeam în tine
să-ţi spun
te iubesc.

Mă simţeam
singur.

De vină
erau
anatemele
celor care
m-au iubit
prea puţin
şi pe care i-am iubit…
mult prea mult.
*

Blesteamă-mi
visul,

dar nu mă
blestema
să-l
visez!

Pământul
e
rece.

*
Când Îngerii
vor
adormi

am să le
fur
liniştea.

Îmi voi face
din ea
zâmbet.

*

Petalele
sunt zile

de
somn.

Iar somnul

e trupul cuvântului.

*
E  pustiu
lângă oră.

Timpul
e târziu.

Şi eu
sunt

deja
în trecere.

*
Sufăr de
stele.

Ele
îmi
acoperă

seara

pleoapele.

*

Îmbrăţişează-mi
ochii!

Am nevoie

de liniştea

lor.

*

Din acel
plâns m-am născut.

Semănam
cu o literă.

*
Cerul era alb…

Eu eram
o
idee.

*
Aveai
mâna plină
de
ochi.

Şi eu
te puteam
privi.

*
Pisica trecea
prin noapte.

Eu mă vedeam singur,
dar te vedeam
şi pe tine
căutându-mă prin toate
lucrurile.

*
Braţele mele sunt
întinse.

Cuprinde-mă!

Vreau să-ţi simt
nemărginirea.

*
Este atât de
simplu să
mori.

Este ca şi cum
aş deveni
zborul
unei
păsări.

*
Am orbit
privindu-te.

Mi-a albit
lumina.

*
Mi-e dor
şi
dor
sunt.
*

Din frunte mi-au
răsărit aripi
şi am început
să zbor
prin Paradis.

Am zburat
până când nimeni
nu mai m-a ţinut
minte.

Mă mai ţii mine,
iubito?

*
Inimile nopţii
sunt
triste.

Eu sunt
doar singur.

*
Chiar acum
am să zbor.

Voi zbura
ca o umbră.

N-am să te
mai văd
decât
ca pe o
aripă.

*
Cocorii,
ca şiraguri
de drumuri,
care se întorc…

Şi eu întorcându-mi
sângele înapoi.

*
Trezeşte-mă,
ca să nu fie

prea târziu!

Mai aproape
mi se fac
cerurile.

*

Lacrimile de sare
au
sufletul violet.

Nu mai văd
ierburile.

*
De câteva nopţi te tot
visez.

Eşti o senzaţie prelungă
ca melancolia.

*
Când va fi timpul,
timpul va deveni
iarăşi
viaţă.

*
Bat din
palmele dimineţii.

Răsăritul
se apropie.

El este dincolo
de porţi.

*

[Sunt primele 10 foi, in integrum, ale volumului.]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *