Acatistul Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu (4 mai)

mormantul-fericitului-ilie-vazatorul-de-dumnezeu1

[Reprezintă 17 pagini manuscriptice computerizate]

*

Acatistul Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

(4 mai)

După obişnuitul început se zice:

Troparul, glas al 6-lea:

Frumuseţea oamenilor şi bucuria celor ce se nevoiesc dumnezeieşte, buna cuviinţă şi văzătorule de cele cereşti al ortodocşilor, Fericite Ilie, ca unul care ai iubit rugăciunea şi cunoaşterea celor de taină, roagă-te pentru noi, fiii tăi, lui Dumnezeu, ca pace şi dragoste dumnezeiască să reverse întru noi, cei care ne rugăm ţie şi te fericim cu cuvinte înveselitoare, zicând: Bucură-te, coloana de foc a Bisericii lui Hristos!

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, Sfântul cel prea frumos apărut în mijlocul indiferenţei şi al materialismului ateu, care ai iubit pe Dumnezeu mai mult decât viaţa, sănătatea şi familia ta. Căci pentru Domnul ai mărturisit cele ale sfinţeniei în închisorile cele înfiorătoare ale comunismului şi te-ai umplut de vederea Împărăţiei lui Dumnezeu, mai degrabă decât de reeducarea satanică a conducătorului celui lumesc. Pentru aceasta şi noi, cunoscând viaţa ta cea plină de minuni copleşitoare, cu fiască iubire îţi cântăm:

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Icosul 1:

Părinţii tăi Fericite, Ştefan şi Petra, te-au adus pe lume de ziua Sfântului Proroc Ilie, şi cu dumnezeiască înţelepciune ţi-au dat numele lui, de harul rugăciunii căruia te-ai umplut din destul. Ai fost podoaba părţii de lume unde tu te-ai născut, pentru că ai iubit de mic viaţa cumpătată mai degrabă decât tumultul deşertăciunilor. Cu minte atentă şi plină de doruri sfinte cercetai făptura lui Dumnezeu şi cunoaşterea cea de multe feluri, dorind să devii profesorul copiilor doritori de înţelepciune. Şi pentru că viaţa ta a fost o oglindire a multe feluri de virtuţi, auzi de la noi, iubitorule de curăţie, unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai străpuns norii cu rugăciunea ta şi te-ai făcut ştiutorul tainelor celor mai înalte;

Bucură-te, a cărui copilărie e plină de cuminţenie şi de gingăşie;

Bucură-te, în a cărui fire tăcută se ascundea o inimă plină de aşteptări fără seamăn;

Bucură-te, suflet de poet sfânt, care ai cântat în poeme nenumărate măreţia luminii dumnezeieşti;

Bucură-te, omule îngeresc, netemător de moarte şi de suferinţă;

Bucură-te, profesorul multor adulţi şi dulcele părinte al teologilor;

Bucură-te, care ai dus greul întregului război trupesc, dar şi al celui duhovnicesc şi ai fost decorat de Împăratul ceresc cu lumina Sa;

Bucură-te, tată de fiică şi soţ plin de candoare dumnezeiască;

Bucură-te, cel singur şi plin de simplitate, care ai cutremurat pe demoni şi înspăimânţi pe oameni prin măreţia smereniei tale;

Bucură-te, lumina omului cinstit şi a celui care rabdă necinstea mai degrabă decât să se răzbune;

Bucură-te,  potirul nesecat al minunilor şi liniştirea celor agasaţi de demoni;

Bucură-te, povaţa întăritoare şi prietenul care nu cunoaşte semeţia şi necuviinţa;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 2-lea :

Înrolat fiind în armata română, Fericite Ilie, ai condus cu multă conştiinţă pe soldaţii tăi, îndemnându-i să fie morali şi viteji în luptă, apoi devenind profesor ai predat cu multă atenţie şi înţelegere atât limba şi  literatura neamului tău, cât şi limba engleză elevilor şi ucenicilor tăi, făcând din ei oameni de nădejde. Căci nu precupeţeai niciun efort pentru a-i învăţa carte, mergând tu însuţi la ei pentru a face studii, dar şi pentru a le insufla în taină conştiinţa responsabilităţii vieţii şi a vocaţiei lor. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un Părinte al înţelepciunii şi al omeniei preabinecuvântate, dând nouă să cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea :

Însă ai fost luat din casa ta şi de lângă familia ta şi de lângă elevii tăi, Prea Cuvioase, şi pentru credinţa în Domnul ai fost purtat prin cele mai crunte închisori ale României, unde ţi-ai încordat firea în rugăciune  neîncetată şi în mare răbdare, sfinţindu-te şi umplându-te de lumina lui Dumnezeu din destul, stând zile în şir întru slava Sa, ca unii din cei mai mari Sfinţi ai lui Dumnezeu, îngrozind pe demoni şi făcând binevoitori chiar şi pe cei care te torturau. În mijlocul morţii şi al desfigurării umane de nedescris, tu ai câştigat îndrăzneală la Dumnezeu şi cu Sfinţii şi Îngerii te rugai, primind descoperiri şi luminări nenumărate, o, lumină strălucitoare, pentru care te fericim pe tine cu credinţă:

Bucură-te, cel ce ai învins temniţa făcând din ea altar ceresc de rugăciune;

Bucură-te, la care Îngerii şi Sfinţii veneau să te cerceteze ca pe unul de-al lor;

Bucură-te, isihastul zecilor de mii de rugăciuni zilnice şi nevoitorul cel plin de iubire pentru oameni;

Bucură-te, că oamenii te-au dispreţuit şi te-au marginalizat, iar Domnul te-a umplut de lumină mai mult decât pe soare;

Bucură-te, cel ce ţi-ai transfigurat fiinţa ta încă de pe pământ, încât te vedeai a fi o lumină din cele de sus;

Bucură-te, că demonii te înspăimântau, că oamenii te nelinişteau, dar lumina Prea Sfintei Treimi te acoperea, alungând toată întristarea;

Bucură-te, Noule Teolog al Bisericii lui Dumnezeu şi cunoscătorule cel adânc al vieţii veşnice;

Bucură-te, cel ce alungi deznădejdea şi călăuzeşti în viaţa de rugăciune pe cei ce se roagă ţie;

Bucură-te, căci ai iubit pe soţia ta foarte mult şi cu ea ai trăit dumnezeieşte;

Bucură-te, cel ce ai scris despre cele de taină ale Treimii, îmbogăţind Biserica Sa şi pe cei ce te iubesc pe tine;

Bucură-te, al cărui dor nespus era adevărul şi mărturisirea iubirii lui Dumnezeu;

Bucură-te, monahule trăitor în familie şi ascetule ce nu te-ai pierdut în torentul distrugător al plăcerilor lumii;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 3-lea :

Închisoarea a fost pentru tine calea despătimirii, Părinte Ilie, căci 12 ani şi 6 luni te-ai rugat din destul şi închizând mintea ta în rugăciune ai făcut-o să treacă de la gândul trupesc la mintea care intuieşte deplin cele dumnezeieşti, căci ai văzut cum lumina vine în inima omului, cum ea şi mintea se curăţesc şi omul intră cu totul în Împărăţia lui Dumnezeu, trecând peste timp şi peste moarte şi  trăind în slava lui Dumnezeu. Iar lumina Sa în multe feluri ţi s-a arătat şi la fel şi locuitorii cereşti ai Împărăţiei, dându-ţi Domnul har din destul, ca să distingi pe cele  înşelătoare de cele pururea liniştitoare şi întru lumina Sa să cânţi cu înţelegere: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

De multe vedenii te-a învrednicit Domnul, Prea cinstite Părinte, şi despre ele ai vorbit cu smerenie, numai celor care înţelegeau cât de puţin cele ale lui Dumnezeu, căci doreai să transmiţi harul lui Dumnezeu numai celor care îţi vor urma calea ta şi se vor bucura de harul revărsat în fiinţa ta de la Dumnezeu. Şi ai aşteptat ca un Mucenic al răbdării 70 de ani, până ce Domnul ţi-a adus ţie fiu la bătrâneţile tale cele cuvioase, fiu duhovnicesc, căruia să-i dai cu mâinile tale hrană din fagurele cel de sus, de la Dulcele nostru Stăpân şi să te îndulceşti cu el împărăteşte, celui de o inimă cu tine, şi care s-a plecat ţie până la pământ cu toată fiinţa lui şi ţi-a cântat ţie cu cutremur:

Bucură-te, cel pe care Domnul te descoperă a fi stâlpul de lumină care uneşti cerul cu pământul;

Bucură-te, căruia Iisus Domnul, Dulceaţa lumii, i-a dat vindecare prin sorbirea prea sfintei lacrimii Sale;

Bucură-te, că Prea Curata Stăpână ţi s-a arătat ţie, Frumuseţea făpturii, Cea prea plăcută ţie;

Bucură-te, cel vizitat de Sfântul Arhanghel Mihail în închisoare,  de  arhistrategul oştilor lui Dumnezeu, ca să te asigure că e cu tine;

Bucură-te, care ai văzut pe mulţi dintre Sfinţi în lumina divină, iar pe Îngerii Săi ca pe nişte cununi pline de armonie;

Bucură-te, că Raiul şi Iadul au fost cunoscute de către tine şi Domnul te-a făcut să proroceşti cele viitoare;

Bucură-te, făcătorule de minuni şi prea blândul ocrotitor al celor necăjiţi şi întristaţi;

Bucură-te, care m-ai făcut să văd cu rugăciunea ta cele ale lui Dumnezeu şi să simt mereu cum harul lui Dumnezeu se revarsă prea frumos dintru tine;

Bucură-te, cel ce mi-ai sfinţit mintea şi inima cu vederea şi cu cuvintele tale, Prea sfinţite Părinte Ilie;

Bucură-te, că ceea ce ai făgăduit ucenicilor tăi tu împlineşti necontenit;

Bucură-te, a cărui viaţă şi fapte îmi sunt lumina vieţii mele;

Bucură-te, căci te simt necontenit cu mine şi lângă mine pururea;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 4-lea:

O muncă şi o oboseală enorme au fost viaţa ta, Sfinte preaminunat al lui Dumnezeu, căci tu necontenit citeai pe Sfinţii lui Dumnezeu şi luai aminte la cele ale lor cu multă dragoste, citind tot ce luminează şi înnobilează pe om şi încercând să ajuţi pe cei care au nevoie de o dragoste de frate şi de o inimă milostivă, Părintele tuturor. Pentru aceasta ai purtat în taina inimii tale grija pentru binele omenirii şi te întristai când duplicitatea şi ateismul erau cele care îi deformau pe români. Fapt pentru care, când Domnul a dat libertate românilor în decembrie, ai văzut cele vestite ţie de către El şi ai cântat cu dor nespus: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Tu ai fost prietenul neînfricat al Teologilor şi pe ei i-ai cinstit cu înflăcărare, căci Sfinţii lui Dumnezeu erau prietenii tăi. Pe preoţii lui Dumnezeu îi iubeai şi lor te plecai spre rugăciune şi spre mărturisire şi clipa când ştiai că ei ţi-L dau pe Domnul nespus o doreai, şi Îl primeai pe El în casa zidită de El înăuntru, în palatul inimii tale plin de lumină cerească. Căci rugăciune adâncă era fiinţa ta şi candoare şi smerenie neîntrecută, Părinte, căci cutezai să rogi pe Domnul pentru multe taine ale Sale şi El te asculta pe tine mereu; pe tine, cel care auzi de la noi acestea:

Bucură-te, cel ce eşti unul dintr-un neam, care ai văzut şi ai stat în Împărăţia lui Dumnezeu în starea cea mai înaltă a desăvârşirii;

Bucură-te, cel ce înveţi că Teologia este sfinţenie şi vedere dumnezeiască;

Bucură-te, neobositule înţelegător şi propovăduitor al Ortodoxiei;

Bucură-te, cel ce tai cu rugăciunea ta toată erezia şi lucrarea demonică din poporul lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce iubind pe Sfinţi, ne-ai scris nouă cu sfinţenie şi te-ai sălăşluit cu Sfinţii;

Bucură-te, cel ce eşti ruşinarea celor care se înfumurează cu citiri goale şi cu patimile fine ale închipuirii de sine;

Bucură-te, patronul traducătorilor de carte şi al editorilor;

Bucură-te, cel ce ajuţi pe cei din primejdii şi descoperi pe cele pierdute;

Bucură-te, cel ce umpli de focul râvnei de cele înalte pe cei ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, căci uneşti pe cei dezbinaţi şi chemi pe toţi la iertare şi la îngăduinţă;

Bucură-te, alinarea bolnavilor psihici şi a celor cu boli ereditare;

Bucură-te, pacea celor care se adâncesc în contemplaţii şi luminarea celor care se nevoiesc întru cunoaşterea Scripturii şi a Părinţilor;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 5-lea:

Te-ai smerit mult, prea mult, Văzătorule de Dumnezeu, Părinte Ilie, şi ai acceptat să trăieşti lângă soţia şi fiica ta, mai degrabă decât să te linişteşti într-o mănăstire, lucru pe care îl doreai nespus, şi pentru aceasta Dumnezeu te-a umplut de dragoste şi de harisme din plin, căci nu te-ai dus să îţi câştigi sufletul tău, ci ai dorit mai degrabă să pieri cu ceilalţi decât să fugi ca o pasăre din cursă, şi Domnul, văzând preadumnezeiască dragostea ta, te-a făcut mai frumos prin dorul tău pentru El şi ţi-a dat să vezi iarăşi slava Sa, biruind întunericul veacului de acum şi făcându-te să cânţi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ai sfinţit totul în jurul tău, Preavrednicule de cinstire, căci nu numai tu erai un foc care mistuia orice gând rău şi orice îndoială şi Dumnezeu te făcea să te aprinzi ca o torţă, ci şi cei din jurul tău s-au sfinţit şi s-au umplut de lumină. Căci cărţile şi hainele tale şi cele făcute de tine sunt mărturie şi astăzi celor ce le ating, că păstrează din amprenta personală a harului tău, din frumuseţea şi dragostea inimii tale celei prea sfioase şi prea blânde. Toate ne îndeamnă să te iubim nespus, toate ne umplu de pace, toate ale tale sunt preafrumoase, toate ne trimit la forţa şi dragostea ta, a celui căruia noi îi strigăm:

Bucură-te, ocrotitorul familiei şi al păcii obşteşti;

Bucură-te, doctorul celor ispitiţi cu desfrânarea şi enervarea;

Bucură-te, care ţi-ai jertfit dorinţele tale pentru aproapele tău şi ai răbdat toată calomnia şi insulta;

Bucură-te, cel ce ai iertat pe cei ce te-au umilit şi te-ai rugat pentru cei ce ţi-au fost vrăjmaşi declaraţi;

Bucură-te, cel ce binecuvintezi pe cei care vorbesc cu putere multă şi arată fără cruţare patimile de care suferim;

Bucură-te, cel ce faci minuni tainic, aşa cum ţi-ai trăit toată viaţa ta;

Bucură-te, cel ce sprijini pe cei care au iniţiative folositoare tuturor;

Bucură-te, pilonul de rezistenţă al Bisericii Ortodoxe;

Bucură-te, care ai fost pus de Dumnezeu peste cele înalte şi nu ai fost cunoscut de  către oameni;

Bucură-te, a cărui viaţă şi operă stârnesc ambiţii şi contestări de la cei fără o viaţă sfântă;

Bucură-te, verigă nestinsă a isihaştilor şi a văzătorilor de Dumnezeu;

Bucură-te, cel care arăţi că Dumnezeu este cu noi şi că El este prezent în Biserica Sa;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 6-lea:

Ai crezut în Domnul, Cel ce Se arată celor ce Îl iubesc pe El, Prea Fericite, şi ai intrat încă de aici, de pe pământ, întru Împărăţia Sa, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii, dând mărturie în cuvinte despre cele ce sunt mai presus de orice cuget. Pentru aceasta, trăind în lumina Sa, ai vorbit despre Dumnezeul cel în Treime, din Care ţâşneşte veşnic lumină necreată şi ai teologhisit despre El ca Părinţii cei mari ai Bisericii, când lumea trăia întunericul necredinţei şi nu ai putut fi răpus de falsele păreri ale filosofiei şi ştiinţei omeneşti, ci ai stat ca un biruitor al lor, cântând cu tărie: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Împotriva celor ce nu mărturiseau credinţa cea adevărată tu erai luptător, celor ce trăiau rău tu le stăteai împotrivă, însă cu sfaturi bune şi liniştitoare, făcându-te toate pentru toţi şi răbdând neîncetat. Bolile tale cele multe, de pe urma războiului şi a închisorilor, le-ai răbdat cu mărime de inimă, Prea Sfinţite, neştiinţa şi răutatea oamenilor le-ai răbdat din destul, cu smerenie şi cu iertare, dispreţul şi invidia lor le-ai răstignit întru tine până la sfârşit, îngrijindu-te să acoperi lumea cu iubirea ta şi cu nestăvilita ta rugăciune întăritoare. De aceea şi noi, umilindu-ne de măreţia vieţii şi a lucrărilor tale, venim la tine Părinte al Părinţilor şi îţi zicem acestea:

Bucură-te, sfetnicul de taină al celor singuratici;

Bucură-te, cel ce iei în braţele tale pe cei neînţeleşi şi urgisiţi de oameni;

Bucură-te, Părintele sihaştrilor şi al celor ce se nevoiesc în forfota lumii;

Bucură-te, cel ce mărturiseşti adevărul cu chinurile vieţii tale pentru Domnul;

Bucură-te, cel ce ai arătat înţelepciunea lumii ca fiind potrivnică lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce înveţi pe oameni să renunţe la tabieturile unei vieţi lejere;

Bucură-te, cel ce vindeci rănile cele grele şi dai alinare suferinzilor;

Bucură-te, cel ce statorniceşti în mintea celor tineri înţelepciunea cea netrecătoare;

Bucură-te, cel ce te îngrijeşti de copii şi de tineri cu nespusă frumuseţe;

Bucură-te, cel ce eşti lumina serafimică a oraşului Turnu de pe măgura Dunării;

Bucură-te, cel ce vorbeşti cu cuvintele tale duhovniceşti inimilor care caută mântuirea;

Bucură-te, cel căutat de popor ca o apă vie şi netrecătoare;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 7-lea:

Fluvii de cuvinte ai scris în întreaga ta viaţă, Prea curate Părinte, cuvinte înalte şi sfinte, şi caietele tale ni le-ai dat ca pe o comoară de taină, ca să rodească spicul cel viu al îndumnezeirii celor care le vor urma cu smerenie. Însă nu ne-ai lăsat în faţa lor ca în faţa unor hieroglife cucernice, ci ne-ai dat nouă şi dezlegarea lor din destul, vorbindu-ne pe înţelesul nostru, o, munte de înţelegeri dumnezeieşti, ca să ne bucurăm cu tine, că Domnul te-a încununat cu darurile Sale cele bogate, pe care le dă tuturor celor ce se nevoiesc cu trezvie şi cântă neîncetat în inima lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Tu ai făcut să tacă scriitorii şi vorbitorii în deşert, pentru că ai arătat că şi astăzi, cei ce se lasă Domnului cu totul sunt umpluţi de lumină dumnezeiască şi rugăciunea neîncetată ai propovăduit-o ca temelie a vieţii duhovniceşti, celor ce vor să scrie şi să trăiască duhovniceşte. Tu ai binecuvântat cu rugăciunea ta pe cei ce vor să facă copii şi să fie părinţi iubitori de fii, ca şi pe cei ce vor să trăiască în însoţire, fără împreunare trupească şi să fie părinţi duhovniceşti, dând încredinţare că aceştia, pot fi aidoma cu trăitorii în mănăstiri şi pustie, căci Domnul pe cele cu neputinţă la oameni le împlineşte. De aceea, iubite Părinte al tuturor, auzi de la noi, fiii tăi, aceste laude:

Bucură-te, cel ce ai îmbogăţit Biserica lui Hristos cu noi cărţi cereşti;

Bucură-te, că ai pictat înaintea noastră, în fiinţa ta, chipul cel nezidit de mână al  lui Hristos;

Bucură-te, că ne-ai arătat cele din inima ta cu multă claritate;

Bucură-te, cel ce faci lumină în mintea celor ce vor să cunoască adevărul despre cele veşnice;

Bucură-te, cel ce ai umilit pe cei care vorbeau despre Dumnezeu din citiri şi nu din fapte;

Bucură-te, că închizi gura celor care murdăresc cu limba lor dogmele cele prea sfinte ale Bisericii Prea Sfintei Treimi;

Bucură-te, teodidactule şi  vorbitorule de Dumnezeu cu precizia descoperirilor dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce vezi pe Dumnezeu, pe Care de aici ai început să-L vezi;

Bucură-te, cel ce înfrânezi pe cei care se încred prea mult în ei înşişi;

Bucură-te, cel ce spui tuturor purtarea de grijă neîncetată a lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce dogoreşti cu dragostea ta pe cei ce se roagă ţie cu credinţă;

Bucură-te, gazda cea primitoare de suflete căutătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 8-lea:

Cum să cunoască dorul tău de Dumnezeu, Prea Sfinţite Părinte, cei ce se îngrijesc de cele trecătoare şi cum să Te primească pe Tine, Doamne al măririi, cei ce au inimi strâmte şi nemilostive? Căci Tu ai pătruns la robul Tău, numai când el a renunţat cu totul la sine şi nu a mai dorit nimic afară de Tine. Iar Tu ai venit la el şi Te-ai arătat în multe feluri preadumnezeieşti şi i-ai răpit mintea zile întregi la bunătăţile care îi aşteaptă pe Sfinţi, învăţându-l să trăiască nu ca un om pe pământ, ci ca pe un înger printre oameni. Trupul său l-ai făcut biserică a Ta şi inima lui un altar ceresc, răsplătind neîntrecut renunţarea lui la sine şi umplându-se de preacerească frumuseţea Ta, în care cântă veşnic: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Nu mă pricep mare rugătorule al Treimii, nu mă pricep să spun lacrimile tale de dor pentru Dulcele tău Iisus şi nici nu ştiu să spun pe îndelete bucuria ta îngerească, când cu Îngerii şi cu Sfinţii trăiai pe pământ ca o lumină din Rai şi nici cum ne asculţi pe noi, fiii tăi, zilnic, şi ne scoţi din multe păcate şi ispite. Mintea mea nu poate să te cuprindă pe tine, Părinte dumnezeiesc, şi nici să-ţi cânte ţie pe măsură, căci am văzut cât de mare te-a făcut pe tine Iubitorul de oameni Dumnezeu şi cât de mult te-a înfrumuseţat pe tine, mai mult decât pe fiii oamenilor, pe tine, cel iubit de cei credincioşi, care te fericesc şi îţi zic așa:

Bucură-te, cel ce te-ai sfinţit prin lacrimile iubirii de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai cunoscut nemurirea încă fiind în trup;

Bucură-te, cel ce ne-ai vorbit de cele cereşti pe măsura noastră;

Bucură-te, cel pe care îl cutremurau vieţile Sfinţilor, pentru că erai unul dintre ei;

Bucură-te, cel pe care Dumnezeu te-a iubit prin dorul tău neîncetat pentru curăţie;

Bucură-te, cel ce ai lăudat iubirea şi curăţia care vin de la Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce te odihneai nespus în slujbele Bisericii;

Bucură-te, prietenul marelui Dumitru, Teologul;

Bucură-te, cel ce i-ai iubit pe Sfântul Simeon Noul Teolog şi Sfântul Grigorie Palama, cei de un cuget cu tine;

Bucură-te, cel ce izvorăşti din tine harul lui Dumnezeu, care ne sfinţeşte pe noi;

Bucură-te, după care tot sufletul credincios suspină şi îl doreşte călăuzitor în viaţă;

Bucură-te, cel ce ai cercetat Bisericile lui Dumnezeu şi pe cei cu viaţă sfântă i-ai ajutat ca un Părinte şi ca un Frate iubitor;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 9-lea:

La Liturghia pământească te-ai împărtăşit cu Domnul, dar şi la cea cerească, o, minune!, încă fiind tu pe pământ, Raiul lui Dumnezeu l-ai văzut şi de el ne-ai vorbit, cu demonii te-ai luptat ca un înger pământesc şi i-ai făcut de ruşine, ai vindecat pe cei bolnavi de erezii şi de patimi diverse, dar ţi-ai plecat şi capul la cei mai mici decât tine şi ai învăţat de la ei. Şi pentru  că te-ai făcut de mii de ori mai smerit în faţa lor şi Dumnezeu te-a înălţat mai presus de orice munte, ca să arzi orbitor pentru cei potrivnici, dar să mângâi şi să însufleţeşti pe cei ce strigă cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Neclintit stăteai în genunchi la rugăciune deşi erai bătrân de zile şi bolnav, spre ruşinea celor puternici şi tineri, şi te concentrai la rugăciune ca un biruitor al gândurilor şi al patimilor, Prea Sfinţite. Vorbele tale erau cumpănite, blândeţea şi iubirea ta inundau pe cei cu care vorbeai, zâmbetul şi râsul tău erau pline de o copilărie sfântă iar trupul tău, aplecat de nevoinţă întrucâtva, arăta tuturor că tu eşti Părintele smerit şi brav în războaie, doctorul celor ce pătimesc, ascultătorul smerit al necazurilor, prietenul celor umiliţi şi al celor ce cu credinţă  îţi cântă ție așa:

Bucură-te, măreţie a nevoinţei într-o lume pustiită de largheţe morală;

Bucură-te, crinule ceresc, care ne cucereşti cu parfumul minunilor tale;

Bucură-te, cel ce eşti odihna preoţilor nevoitori;

Bucură-te, luminarea celor ce trudesc dar nu au multă ştiinţă de carte;

Bucură-te, fiul ascultării de Dumnezeu, care înveţi umilinţa întru cunoştinţă şi răbdare;

Bucură-te, cel ce chemi pe toţi la pocăinţă şi iertare;

Bucură-te, purtătorul sarcinilor fraţilor săi;

Bucură-te, naiul la care s-a cântat dorul şi jalea poporului amărât;

Bucură-te, cel ce opreşti tristeţea să se lăţească;

Bucură-te, cel ce eşti mai mare decât timpul în care ai trăit;

Bucură-te, cel ce cutremuri pe cei delăsători şi slabi în credinţă şi îi faci să se gândească la viaţa lor;

Bucură-te, familia celor care nu sunt iubiţi de cei din familia lor;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 10-lea:

Mare durere a fost în inima ta, când prea buna ta soţie, Prea Cuvioase, a trecut la Domnul cu pace, mult ai plâns pentru cea unită cu tine într-un trup de Dumnezeu şi dragostea ta şi smerenia ta au crescut şi mai mult, căci orbind cu ochii trupeşti, nu ai mai vrut să mai vezi nimic nici cu cugetul din lumea aceasta, ci te-ai mutat şi mai mult întru cele veşnice, rugându-te neîncetat cu lacrimi şi aducându-ţi aminte de păcatele tale. O, Prea puternicule nevoitor, tu ai învins neputinţa trupului şi a minţii tale obosite, tu şi în preajma adormirii tale ne-ai înmărmurit cu atâta răbdare şi îngăduinţă, căci ai întărit, tu, cel îndurerat, pe cei îndureraţi şi ţi-ai adus aminte în rugăciune de fiii tăi, purtându-i cu dor şi cu părintească grijă, şi cântând duios: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Lacrimile tale au fost auzite, rugăciunea ta a fost primită Sfinte al lui Dumnezeu, şi ţi s-a descoperit ţie Ziua Judecăţii Domnului şi cum vei arăta tu atunci. O, Părinte Sfinte, căci te-ai văzut plin de lumină împreună cu soţia ta şi pe fiica ta ai văzut-o într-o lumină cernită şi ai prorocit despre ea că va avea o viaţă tristă fără tine. Şi ai dat, Iubitorule de adevăr, ucenicului tău preaiubit cuvintele tale ca să le facă cunoscute şi cu smerenie i-ai făgăduit că te vei ruga pentru el şi îi vei ajuta, dacă Domnul te va milui, şi pe toţi i-ai asigurat de rugăciunea ta veşnică, de care acum ne împărtăşim cu multă recunoştinţă, şi îţi cântăm aşa, Prea Sfinţite:

Bucură-te, cel ce ai învins boala, durerea şi neputinţa cu harul lui Hristos;

Bucură-te, cel ce ai făcut veseli pe cei care te iubesc, căci au văzut trecerea ta cu Sfinţii;

Bucură-te, cel ce ne-ai învăţat până la sfârşit, că răbdarea ne va trece prin toate ispitele şi ne va duce la odihnă;

Bucură-te, cel ce ai prorocit revitalizarea credinţei ortodoxe în România şi ea se împlineşte;

Bucură-te, cel ce ai arătat că Dumnezeu împlineşte rugăciunile celor ce Îl iubesc pe El fără margini;

Bucură-te, cel ce ajuţi celor care se roagă şi stăruie în atenţia la mişcările inimii;

Bucură-te, cel ce strici înşelarea şi vrăjile demonice făcute celor credincioşi;

Bucură-te, cel ce te-ai umplut din belşug de puterea răstignirii patimilor şi a poftelor;

Bucură-te, cel ce eliberezi de frică şi de griji satanice pe cei ce se curăţesc de patimi;

Bucură-te, cel ce acoperi cu bunătatea ta pe cei înfriguraţi şi osteniţi de păcate;

Bucură-te, bucuria Bisericii universale şi a toată firea;

Bucură-te, Mărturisitorule şi Mucenicule al credinţei;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 11-lea:

Ţi s-a descoperit mutarea ta la Domnul, Iubitorule de Dumnezeu, şi despre ea ai vorbit ucenicului tău, însă acoperit, căci vroiai să-l faci atent de sfârşitul Cuviosului Domnului, ca adormirea ta să-l pregătească a contempla voia lui Dumnezeu şi a vedea cum se naşte la cele veşnice cel ce a locuit printre oameni ca un înger. Şi te-ai despărţit de el cu cuvioşie, Părinte, şi Săptămâna Sfintelor Patimi a fost, după dorinţa ta, ultimele clipe ale vieţii tale pământeşti, căci mărturisindu-te şi împărtăşindu-te cu Paştiul nostru cel tainic, te-ai bucurat cu Domnul la învierea Sa, pregătindu-te să treci de la casa pământească la cea cerească, cântând ca şi acum: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Te-ai bucurat până la ultima clipă, Prea Fericite. Te-ai bucurat cu Dumnezeu şi de Dumnezeu. Şi după ce un vas de sânge ţi-a plesnit la cap, deşi aveai momente de amnezie, cu conştiinţă trează te rugai şi te pregăteai pentru a merge la Domnul. Aşa a binevoit El, după marea şi multa Sa milă, ca pe data de 4 mai, la ora 11 ziua, în Miercurea Luminată, de Sfânta Pelaghia, să te mute la cei de sus, pe tine, cel ce aşteptai dezlegarea de cele de jos şi întâlnirea cu Hristos, cu Prea Curata Sa Maică, cu Sfinţii şi Îngerii şi cu soţia ta preaiubită, şi de care vorbiseși neîncetat. Primeşte dar, Părintele nostru, aceste laude de la noi şi te roagă pentru nemernicii tăi fii, pentru cei ce-ţi cântă ţie cu credinţă:

Bucură-te, a cărui adormire a fost plină de lumina Învierii Domnului;

Bucură-te, cel ce te-ai bucurat de clipa mutării tale cu Sfinţii;

Bucură-te, cel ce ai văzut că moartea este trecere lină pentru cei care s-au curăţit de patimi;

Bucură-te, cel ce ne-ai lăsat pe pământ Sfinte Moaşte nestricate şi frumoase;

Bucură-te, la a cărui adormire s-au cântat imne de bucurie;

Bucură-te, cel ce aveai faţa luminoasă în sicriu;

Bucură-te, cel pe care te-au plâns cei care au fost iubiţi de tine;

Bucură-te, primăvara noastră, care ai copleşit primăvara cea plină de miresme;

Bucură-te, cel prohodit de ucenicii săi ca Sfânt Părinte al Bisericii;

Bucură-te, cel care uneşte pe cei care nu se cunosc, dar care sunt cunoscuţi de către Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ne umpli inimile de raiul rugăciunilor tale;

Bucură-te, cel ce cinsteşti pe cei ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 12-lea:

De Izvorul Tămăduirii ai fost îngropat, Prea Fericite, în Vinerea Luminată şi atunci, Sfântul şi Dreptul Iov, Multpătimitorul, pomenit în acea zi, a arătat că ai învins acest neam păcătos şi curvar cu suferinţa ta şi te-ai mutat de la chin la lumină, de la tristeţe la bucurie şi de la răutate la pace. Cu bucurie în inimă te-au dus ucenicii tăi la mormânt, pe când alţii cu tristeţe, pentru că tu le spuneai în inimă celor dintâi, ca să se bucure că ai primit cununa mântuirii şi să nu fie trişti şi să cânte Celui ce ne mântuieşte pe noi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şi prohodit de doi preoţi ai fost aşezat deasupra soţiei tale, şi, chiar dacă cripta ta s-a închis şi faţa ta preaminunată şi preaiubită nu am mai văzut-o, ucenicii tăi au rămas plini de har şi de bucurie pentru mântuirea ta, rugându-se şi vorbind cu tine, ca şi atunci când erai printre ei şi chemându-te în fiecare zi lângă dânşii. Căci ei aşteaptă, Iubite Părinte, ca să se deschidă iarăşi mormântul şi să se vadă cum a proslăvit Domnul pe alesul Său, pe robul Său multpătimitor şi să primească din sânul pământului pe comoara lor înapoi, pe cel pe care îl fericesc aşa:

Bucură-te, Părintele a mulţi fii şi fiice;

Bucură-te, al cărui mormânt lucrează minuni celor ce se roagă cu credinţă;

Bucură-te, cel te-ai arătat celor ce te iubesc pe tine şi le-ai arătat că eşti viu;

Bucură-te, cel ce hrăneşti pe cei credincioşi cu harul tău;

Bucură-te, a cărui pomenire este vie şi nealterată în cei ce te-au cunoscut;

Bucură-te, cel ce asculţi grabnic rugăciunile celor ce te cheamă;

Bucură-te, cel ce ne ridici din nesiguranţa şi din îndoielile de tot felul;

Bucură-te, cel ce reverşi har pe buzele celor ce îţi cântă ţie;

Bucură-te, şi fii cu noi pentru totdeauna;

Bucură-te, şi dă-ne nouă să fim cu tine în Împărăţia lui Dumnezeu;

Bucură-te, şi ne uneşte pe vecie, prin rugăciunile tale, cu lumina dumnezeiască;

Bucură-te, fericirea noastră şi frumuseţea noastră;

Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!

Condacul al 13-lea:

Primeşte, Iubitorule de Dumnezeu Părinte, lauda şi rugăciunea noastră, Prea Fericite, şi nu ne trece cu vederea nici acum şi nicicând, pe noi care cădem la tine cu credinţă şi aducem prin tine laudă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate. Ai grijă de noi şi ne apără cu sfintele tale rugăciuni neîncetate de tot răul, de toată primejdia şi ispitirea, sprijinindu-ne ca să cântăm pe veci: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul Întâi : Părinţii tăi Fericite, Ştefan şi Petra… şi Condacul întâi : Te fericim pe tine, preacuvioase Părinte …; şi se face otpustul.

Apoi se citeşte această rugăciune:

Fericite Părinte Ilie, aşteptarea plină de dor a sufletelor noastre şi Părintele cel dulce al inimilor noastre, cel ce ai petrecut pe pământ viaţă îngerească şi de a cărui rugăciune vrăjmaşii demoni s-au înspăimântat şi se înspăimântă când ne rugăm ţie cu credinţă, iată venim la tine cu dragoste şi ne rugăm ţie, ca să nu ne uiţi pe noi fiii tăi niciodată şi după cum ai promis celor ce ne vom ruga ţie, că ne vei asculta pe noi, păzeşte dar în pace viaţa noastră şi ne dă nouă a urma poruncile Domnului cu bucurie şi cu umilinţă recunoscătoare.

Înviază în noi gândul cel bun, sârguincios, al rugăciunii şi al statornicei gândiri la păcatele noastre, Părinte. Ridică-ne pe noi din amorţeala păcatului şi a lenei apăsătoare şi demoralizatoare şi ne învaţă să fim sârguincioşi în fapte bune, prieteni de conştiinţă aproapelui nostru, iertători şi milostivi, smeriţi şi plini de răbdare în ispite, cu credinţă neşovăielnică şi cu dragoste neţărmurită în mila şi ajutorul lui Dumnezeu, ale Celui care ne păzeşte neîncetat şi ne iartă nouă nespusele şi prearelele noastre păcate din toată vremea şi tot ceasul.

Ca unul care ai cunoscut din destul răutatea şi invidia şi indiferenţa cea rea a oamenilor faţă de tine şi duşmănia fără de astâmpăr a demonilor, dă-ne nouă, Prea Cuvioase, har şi putere dumnezeiască, pentru ca să înmuiem inimile celor care ne stau împotrivă şi ne îndurerează şi să biruim uneltirile cele de multe feluri ale demonilor care ne enervează tot timpul.

Tu, cel ce te-ai umplut de rugăciune nestinsă şi ai gustat rodul ostenelilor cu prisosinţă în viaţa ta cu noi şi ne-ai învăţat pe noi să îndrăznim întru Domnul, căci El ne va da putere să biruim toate, trimite harul rugăciunilor tale şi nouă, nevrednicilor, şi mişcare neîncetată spre mărturisire şi spre slavoslovie, ca să înţelegem şi să ne bucurăm de cuvintele insuflate de Dumnezeu şi de rânduielile cele prea sfinte şi preadrepte ale Bisericii lui Hristos.

Luminează mintea noastră, Sfinte al lui Dumnezeu, luminează mintea şi inima noastră ca să trăim cu cuvioşie în viaţa noastră, să fim mireasmă a lui Dumnezeu în faţa Îngerilor şi a oamenilor şi să ne purtăm ostenelile cu smerenie şi cu bunăvoinţă, căci aşa vrea Dumnezeu să fie cei ai Săi: smeriţi şi cu inimă bună.

Şi acum, şi la sfârşitul vieţii noastre şi la Judecata particulară şi la Înfricoşata judecată a lui Dumnezeu, să fii împreună cu noi, Părintele nostru, împreună cu Prea Curata Stăpână, cu toţi Sfinţii şi cu toate Puterile cereşti şi îngereşti, ca să ne mântuim şi noi păcătoşii şi întru Împărăţia lui Dumnezeu să fim cu toţii, împreună slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea mai presus de cuget şi de cuvânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

11 comentarii la „Acatistul Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu (4 mai)”

  1. E foarte frumos, Părinte, că vă iubiți și vă cinstiți Părintele duhovnicesc și vă mulțumim pentru că ni l-ați făcut cunoscut și nouă. Doamne ajută!

    1. Vă mulțumesc frumos, Părinte Ovidiu, că ați remarcat acest lucru și pentru că vă bucurați, împreună cu mine, de Dumnezeiescul Ilie, care dorește să îi bucure și să îi lumineze pe toți oamenii prin sfintele sale rugăciuni! Vă doresc numai bine și spor în tot ceea ce faceți!

  2. Foarte frumos acatist! Felicitări Preacucernice Părinte pentru această creație. Cred că am mai citit un acatist al dv al Sfântului Ioan de Kronstadt și tot așa mi-a plăcut foarte mult pentru că se vede că v-ați dedicat ca să le compuneți și ați pus toată inima. Încă odată felicitări, vor suna foarte bine la slujbă când vor fi folosite. Doamne ajută.

    1. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Marian, pentru aprecierile dumneavoastră făcute din toată inima! Vă doresc numai bine! Toată binecuvântarea din partea mea!

  3. Sărut mâna, Părinte, mulțumim pentru acest acatist scris din inimă (se vede). Dumnezeu să ne miluiască pentru sfintele lui rugăciuni, ale Fericitului Ilie Văzătorul de Dumnezeu! Hristos a înviat!

    1. Și eu vă mulțumesc, doamnă Anastasia! Adevărat a înviat! Să aveți parte numai de bine în tot ceea ce faceți!

  4. Am citit acatistul acesta și m-am umplut de liniște și de mângâiere sufletească. Părinte Dorin, vă mulțumim foarte mult!

    1. Și eu vă mulțumesc mult pentru prietenie, Doamnă Irina! Priviți cu ochi buni și de aceea vedeți bine. Multă sănătate și bucurie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *