Pentru genialii fără operă

lupii-nu-sunt-geniali-ci-doar-mieii

*

La Quadrat

(circa 1870)

Înger în patru colţuri, o stea cu barbă lungă,
Cine-a ştiut vrodată că tot ce eu iubeam
E-un dramaturg puternic dar fără bani în pungă,
Un paralelogram?

E-un om a cărui visuri la bere tot ţintează,
Ce se consumă-n asuri şi joacă la hazard,
Un om, dorinţa cărui e pe biliard să şază,
Să doarmă pe biliard.

Adeseori în noapte văd umbra lui fatală,
În mână cu o halbă, în gură c-un cârnat,
În buzunări cu chifle şi subsuori o oală
Şi râde…până-i beat.

Visarea sa un şniţel, gândirea sa o bere,
Să bea etern, acesta e visul său ciudat –
Şi-odată auzi-vom că-n cruda sa durere
În bere s-a-necat.

Mihail Eminescu

*

Poemul poate fi remaniat…conform contextului, pentru orice genial fără operă…dar cu o antumitate excedentară, formată adesea din linguşeli, trafic de influenţă, mită, nepotism, cârdăşie fricozată, mumificare, sacrilegii nemăsurate…

Numai că postumitatea…adesea prea dreaptă pentru nătângimea cu care nu ne vedem chipul actual, ne pune pe toţi în sertare valorice, prea strâmte…pentru ca să fie false.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *