Dorin Streinu, Roşu transcendental (vol. 3; 1997) [2]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FB2i-CCP_Y4]

*

Gladiolele
au trupul
subţire
ca
o punte
a viselor
şi eu
trec
îndrăgostit
de
o
muză.

*

La colţul
planetei
ne povestim
de noi.

Suntem
amândoi
adolescenţi.

*
Te mint cu
visele
mele.

Visul este
întotdeauna
ceva
care
nu
se
termină.

*
Se naşte
iarăşi
o nouă zi.

E semn că
încă mai sunt
în sângele meu.

*
Aşteptam să-mi
acoperi faţa cu ochii tăi.

Luminos îmi părea
viitorul.

Acum buzele îmi sunt
prăfuite de durere.

*
Am scris pe hârtie
timpul meu.

El este de câteva
cuvinte.

*

[Urmează trei poeme în stilul poetic japonez…tanka. Acest stil e o katauta conclusivă. Adică prezintă în trei versuri, în câteva linii, atmosfera în care se derulează acţiunea, pentru ca celelalte două versuri, cele finale, să fie o conlcuzie ermineutică a celor 3 versuri, a katautei, kataută care este un crochiu în versuri.]

*

Cerul înnorat,
apele în valuri şi
eu înlăcrimat.

Stau pe mal şi privesc în
nemărginirea apei.

*
Pasărea cântă
în luminişul verde.
Tu mă săruţi lin.

Ca o pasăre albă
mă strângi sub aripă.

*
Zbor prin albastrul
cerului de iunie
şi întâlnesc în
aerul luminat de alb
anii frumoşi ai vieţii.

*

[Urmează un haiku…după care poeme ghicitoare sau haikuri minimaliste, dintr-un vers sau două]

*

Broasca sărind –
aerul rămânând
în urmă.

*

ciment plângând
(copiii străzii)

*

literă spartă
(dreptatea)

*
vis spoit
(fericirea)

*
sămânţă plină
(iubirea)

*
linie aprinsă
(sărutul)

*
lemn verde
(patria)

*
îmbrăţişare sinceră
(poezia)

*
lacrimă grea
(durerea)

*
fantasmă alergând
pe câmpul ierbii
(luna)

*
floare înmiresmând
apele dintre copaci
(umbra iubitei)

*

[Urmează câteva kaikuri extinse, definiţionale, sintagmatice. Haiku, în sine, e o formă poetică a concentrării maxime a expunerii, a tuşelor principale ale unui sentiment sau cadru. Pentru mine haiku a fost întotdeauna poezia desăvârşirii, pentru că transformă expunerea într-un simbol, într-o metanaraţiune.]

*

Eroare:
începând de
acolo de
unde greşisem.

*
Plictiseală:
adunând toamna
prin literele memoriei.

*
Sonet:
mi-a căzut
în păr
o nouă stea
albă.

*
Construcţie:
albul zilei
pictat pe toate
gardurile inimii.

*
Constatare:
am impresia
că eu sunt
cât un poem
al cerului.

*
Afiş:
îngerul purta
imaginile mele
prin suflet
de scris.

*
Uimire:
Din depărtare
mă văd…
Dar eu sunt…
aproape?

*
În ploaie:
Simt poezia
căzând.
Şi eu o aud?

*
Detaliu:
elanul cade
pe rana pietrelor.
Eu sunt din el.

*
Contemplaţie:
linişte,
uşor, ca un fulg,
adormeam.

*
Dimineaţa mă răsfrâng
în apele răsăritului.

Sunt o picătură
de rouă albastră.

*
De ce nu pot muri
când arde focul?…

Aş vedea sufletele
nemuritorilor…

*
Sub iarbă
greierii au început să-şi cânte
trupurile.

Se apropie
înserarea înserărilor.

*
Steau gândurilor de piatră
se însingura
aşteptându-se.

*
În cenuşa focului respiră
păsările anotimpului mut.

*
Pe ramurile gândului
au asfinţit cocorii.

*
Sunt verde
de iarbă.

M-am transformat
în frunză.

*
Glasul nopţii îmi cântă elegia frunzelor
de salcâm.

*

piatră ruginită
(memoria)

*
Cules din cuvinte,
trupul meu
părăsit mirării.

*
Florile lacrimilor
au albit
sub umbra mea
de paltin.

*
Am încercat
să mă privesc.

Eram subţire
ca o idee.

*
E atâta tăcere!…

Glasul lebedei
intră în mine.

*
Umbrele zilei
s-au mutat
pe foaia mea
îngândurând-o.

*
Ce trist,
când picăturile
de rouă
sunt de foc!…

*
Mă învălui în al
nopţii alai de nuntă.

Doamne, ce somn
mi se face!…

*
Mă întâlnesc cu al curăţirii
foc peren în dansul
ploilor de primăvară.

Să ştii, că anotimpul mă cere!…

*
Mă rog să cadă
o stea
întru
poem…
în al meu
sânge.

*
Sunt de atâtea ori
mai singur
cu noaptea.

*
Rănindu-mă fericirea
plâng pe al
aripei zbor.

*
Zbor:
pe liniştea
din jur
se aşază
timpul.

*
Tu eşti o linişte
vândută nopţii.

*
Sunt aproape
beat de cuvinte.

Şi nu mă lasă
viaţa să adorm…

O, ce beţie e dragostea
care nu se mai termină!

*
Misterul:
cupa
penelor de fructe
în dansul oului.

*
Încântarea:
venele
amare ale sărutului
în fuga iluziei.

*
Copacii:
zidul
ghearelor de frunze.

*
Cerul:
mugetul
bisericii de stele.

*
poem cu seminţe
domestice
(adolescenţa)

*
liturghie de mirosuri
galbene
(reveria)

*
deşert al parfumului
rebel
(moda)

*
suprafaţă de oglinzi
albe
(lacul)

*
plictis
al sculpturii
de metal
(oraşul)

*
fir
de lapte
doinit
(păstorul)

*
fereastră
a liniştii
(câmpia)

*
casa
visului alb
(patul)

*
cerc deschis
(extazul)

*
pâine flămândă
(tăcerea)

*
trenul respiraţiei
(existenţa)

*
acul rozelor
din ferestre
(ploaia)

*
ceremonial
de gheaţă
(zăpada)

*
rugăciunea
morilor de vânt
(entuziasmul uman)

*
tulpini
de cocori
(zilele cu linişte)

*

umbra zborului
(cuvântul)

*
rădăcini
în piatră
(sentimentele sincere)

*
pleoapa aripei
(plimbare în parc)

*
gălbenuş sensibil
(bucuria)

*
diftongul îndrăgostirii
(declaraţia de dragoste)

*
fructul macaralei
(blocul)

*
ciocul zborului
(libertatea)

*
culoare erodată
(femeia tristă)

*
dinţii ochiului
(îndrăgostirea)

*
sărutul presat
(iubirea trecută)

*
flori reci
(mâinile ei)

*
valuri
de frig
(zilele triste)

*
adormirea vitezei
(liniştea)

*
şnur de vise
(viaţa)

*
copite
de pâine
(munca)

*
praf de muguri
(pădurea)

*
botez al sprâncenelor
(privirea)

*
osul de lumină
(steaua)

*
Te sărutam
cu un răsărit de
soare nou.

Ieşiseră stelele.

*
jumătăţi imperfecte
(paradoxurile)

*
Ea – un trup.

Iubirea ei…nevăzută.

*

pene căzând,
albindu-se
(zorii dimineţii)

*
În şarpele brodat pe cristalinul ochiului,
mă bucur.

*
Dincolo de noi…
o uşă se întredeschide.

E iubirea pe care nu ştim, cum
să o explicăm mai frenetic.

*
albul întunericului
(perfecţiunea)

*
prieten de sare
(lacrima plânsă)

*
şoaptele cuvintelor
(scrisoarea)

*
[A 24-a foaie manuscriptică.]

Predică la duminica a 4-a după Paşti [In. 5, 1-15; audio, 2009]

[viddler id=4c4beba4&w=437&h=370]

[viddler id=8d95d0bd&w=437&h=370]