*
ţipăt vertical
(rugăciunea)
*
sâmburii eternităţii
(Sfinţii)
*
regăsirea lebedelor
(genealogia)
*
linie licurindă
(omida)
*
ovalul
cu aripi
(pasărea)
*
praful veşniciei
(eroii)
*
albatroşii absolutului
(geniile)
*
lumină zburând
(fluturele alb)
*
Bătrâneţea:
mai puţine
cuvinte
rostite.
*
Fascinaţia:
oprire
a respiraţiei.
*
Capodopera:
terminarea
cuvintelor.
*
Nebunia geniului:
luciditatea
absolută.
*
eclipsa ochilor
(somnul)
*
al întunericului viu (culoarea nopţii)
*
de albul zorilor (orizontul începutului de zi)
*
Totul deschis.
Ploaia
căzând
în sus.
*
Sufletul dansând
prin semne.
Oul rămând închis.
*
Plecând…
Niciodată regăsindu-te…
*
Înainte.
Întorcând sensul.
*
Punctul:
luminându-se
în sine.
*
Sfera:
acelaşi punct
depărtându-se.
*
pe fruntea-mi
fereastră
(spiritul)
*
Coborând
dinspre început
…păsările zburau.
*
spunând:
lumina albindu-se
din întuneric.
*
carpe diem:
trăind ca
uitând.
*
Fortuna labilis:
păsările
sunt din altele.
*
duet de şase
(ochii)
*
de nenumărate
nenumărări
(nisipul)
*
viteza sensului
(semnificaţia)
*
cumpărată
din cuvânt
(ideea literei)
*
uşa de lumină
(mâna întinsă prietenului)
*
caietul admiraţiei
(imensul cuvântului)
*
Cheamă-mi
sentinţa umbrei!
E linişte nemărginită.
*
În mine strigă
secundele.
E rugăciunea
astrului.
*
Înlăcrimând tăcerea.
Ca la o masă
aştept.
*
Adun seminţele.
Ştiu că tulpinile
cresc în arbori.
*
Ploaie de
singurătate.
Lângă asfinţit –
fruntea.
*
Frunze
înverzind vântul.
Teama –
o literă.
*
Ninsoarea
e adormită lângă frig.
Pasărea
e în agonie.
E de ajuns numai s-o
îmbrăţişezi,
dacă ai mâini.
*
Calul nechezând
în aşteptare.
Fânul odihnindu-se
la umbra mea.
*
Stelele fiind
cosite…
Deodată…liber.
*
Lumina Îl arată pe
Dumnezeu.
Ca dintr-o fântână –
iubirea.
*
Un înger ucis.
Ca o lumină rănită –
inima.
[A 29-a filă manuscriptică.]