Facerea de bine vorbeşte despre tine

in fata podului

Omul neavizat poate fi dus foarte uşor în eroare, punându-i-se în faţă lucruri învăluite cu mult meşteşug gazetăresc. Acuzaţia în sine este foarte gravă, dar un pic de luciditate ne-ar ajuta să analizăm cazul cu discernământ.

Îl cunosc personal pe Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Teodosie şi pot depune mărturie şi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu  că  cele de mai jos nu sunt decât purul adevăr. În urmă cu câţiva ani, când a trebuit să mă înscriu la doctorat, a trebuit să mă duc la dânsul în audienţă, ca să-mi aprobe  înscrierea la examenul de admitere.

Am aşteptat de la ora 17 la 20.30. La uşa dumnealui erau zeci de oameni cu tot felul de probleme. Cei mai mulţi îi solicitau ajutor, fie în bani, fie sub forma unor locuri de muncă. Când mi-a venit rândul am intrat. Mă cunoştea după nume, datorită materialelor publicate în presa bisericească.

A stat de vorbă cu mine aproape o jumătate de oră.  Era foarte deschis, prietenos, binevoitor. I-am dăruit o carte, mi-a dăruit vreo patru cărţi de istorie publicate recent de arhiepiscopie.

Ultimul microbuz pleca spre Bucureşti la ora 20, iar în timpul nopţii nu plecau trenuri  spre Bucureşti. Aflând că nu am cazarea asigurată peste noapte, şi-a chemat şoferul şi i-a dat câteva instrucţiuni. Am fost dus în sufragerie şi am servit masa.

Şoferul m-a poftit apoi în curte şi în maşina ierarhului. A pornit şi a ieşit cu mine în oraş. M-a dus la hotelul ,,Apele Vii”, unul dintre cele mai bune hoteluri din Constanţa. Au fost condiţii acolo care depăşeau orice aşteptare pentru popa de la Bârda.  Dimineaţa când am plecat, am mers la recepţie şi am vrut să plătesc. Mi s-a răspuns că totul a fost deja plătit şi nu am nici o obligaţie faţă de ei.

Uimit, mi-am luat drumul spre casă. Mi-am dar admiterea, am făcut cursurile cuvenite, mi-am dat examenele şi lucrările, conform rânduielii legale. Când a fost vorba de examenul final, preşedintele comisiei a fost Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Teodosie, ca ierarh al locului şi decan al facultăţii de teologie.

Conform tradiţiei oricărei universităţi, după examenul de doctorat, candidatul respectiv, dacă trece cu bine examenul, oferă o masă membrilor comisiei, rudelor şi prietenilor care asistă la examen, examenul fiind public. Şi aceasta era o grijă foarte mare pentru mine.

Nu e puţin lucru să susţii o masă pentru câteva zeci de persoane la un restaurant în Constanţa. Alţii spuneau că i-a costat masa foarte mult, fiindcă invitaseră de la vlădică la opincă pe toţi şi pe toate. Am fost sfătuit de către alţi colegi, care susţinuseră deja examenul în alte zile, să iau legătura cu ierarhul şi să-l invit la restaurant cu câteva zile înainte, ca să nu planifice alte activităţi în ora respectivă. I-am dat telefon, l-am invitat.

M-a întrebat dacă fac masă mare.  I-am spus că  voi avea aproximativ 10-15 persoane, din cauză că nu dispun de posibilităţi materiale prea mari, fiind preot de ţară, iar pe de altă parte fiindcă nu cunosc multă lume în Constanţa pentru ca să fac multe invitaţii. M-a întrebat dacă n-aş vrea să fac masa la arhiepiscopie, că m-ar costa mai puţin.

Am cerut lămuriri mai amănunţite. Mi-a spus să iau legătura cu maica însărcinată cu bucătăria, să stabilim împreună meniul, după care fie cumpăr eu alimentele din oraş şi le duc să le gătească acolo, fie cumpără maicile cele cuvenite, iau bonuri şi eu achit la urmă doar alimentele, fără manoperă sau alte cheltuieli. ,, – Ieşi mult mai ieftin decât la restaurant!” mi-a spus vlădica.

Bineînţeles că am acceptat. Prin telefon am stabilit meniul cu maica. După examen am mers la arhiepiscopie. Au fost vreo 15 persoane. Totul a decurs excepţional. La sfârşit m-am dus la bucătărie să achit  masa. M-au îndrumat de acolo să merg la ierarh să-l întreb cât trebuie să achit. L-am întrebat.

A râs binevoitor şi mi-a spus: ,,- Au fost invitaţii mei, nu ai dumneata! Mergi, frate, liniştit şi bucură-te de rezultatul examenului, nu-ţi mai face asemenea probleme!”  Martor îmi este Dumnezeu, că nu mi-a acceptat nici măcar un leu pentru  masă.

(Fragment din Scrisoare pastorală, nr. 156, p. 5, buletin parohial editat de Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda. Autorul vorbeşte despre sine.)

2 comentarii la „Facerea de bine vorbeşte despre tine”

  1. [Comentariu şters]

    R. De ce sunteţi atât de ortodox, încât nu vă puteţi susţine cuvintele şi cu numele dv.?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *