2 comentarii la „Fără comentarii (13 mai 2009)”

  1. Wow, ce de lectii en suspense! Pai sa ne uitam la stil, la Ierarhia…, la Despre numele divine, si sa vedem, e acelasi stil, ori ba?

    Ce mai atatea invinuiri si procopsiri de viclenii?

    Eu, ca prostul, mai acum cateva zile ma tot gandeam cum se exprima Sf. Dionisie cand injgheaba definiri si numiri ale Nenumitului si-ale Sfantului Nume, si n-am avut nimic la indemana-n romaneste, ci am folosit editia englezeasca si-am inceput sa disec cu mintea mea cea scurta din stil, si n-am probleme ca o fi, c-o pati, etc.

    Pai vine omul , si-ti traduce,si-ti mladiaza limba in stilul bisericesc curent si vechi totodata, foloseste Migne, si-ti ploconeste textul la picioare si-apoi mai ca dobori cerul cu mania?

    Bre, oameni buni, asezati-va!

    Tot am zis eu ca trebe sa comparam textele sfintelor liturghii cu ce avem deja si cu Sf. Dionisie si om vedea ce gasim.

    Oricum, din rugaciunile pe cale le avem deja si-s spuse-n taina ori cu voce tare, gasim adesea sintagme ce seamana cu stilul Sfantului.

    Otilia

  2. Adica, m-am tot gandit, si-am incercat sa subtiez din ganduri si sa elucidez; textul liturghiei Sf. Dionisie e tradus in Ethereal Christian library, tb sa ma uit sa vad in ce an-ar fi interesant sa se vada comparatia cu traducerea pr. Dorin-nu ca sa verific latina, latina mea e la pamant, dar logica si nutrirea textului in 2 limbi total diferite.

    Deci exista, e deja acceptat autorul; un plan cu totul logic ar fi compararea liturghiei Sf. Ioan Hrisostomul cu a Sf. Vasile cel Mare, cu a Sf. Iacob, cu a Sf. Germain facuta de Kovalevsky, cu a Sf. Dionisie, cu ceea ce stim din texte de la Parintii apostolici, cu ceea ce mai aflam din Introduction to liturgical theology de Schmemann, sau din a sa Eucharist(aici, la acesta din urma tb sa ne gandim bine ce a preluat din western theology si ce nu, vezi critica lui Pomazansky); dupa ce s-a terminat cu asta, sa revenim la Pr. Staniloae cu cartea sa Liturghia…(am uitat cartea, n-o am, dar mult as vrea sa revin la ea si sa vad ce trimiteri sau ce izvoare putem folosi, etc.

    Exista o punte comuna, ori ba? Adica, de ce sa ne ostoim in mizerii critice criminale cand putem face totul in mod cuviincios si democrat, ori perihoretic, cum se mai spune, (ca m-am cam saturat de democratia vicleana de-aici).

    Adica, cine e acest Parinte Pruteanu, si de cand ne umilim in adresante nepoliticoase si dusmane duhului din noi?

    Ca santem la punct cu opera pr. Staniloae. Pai, ce,ce Staniloae, crezi ca Staniloae se mananca cu pesti putrezi de mal-adresare.

    Intreaba-l pe sfantul roman al teologilor, cum i s-a facut inmormantarea.

    Intreab-o pe d-na Lidia Staniloae, sau citeste-i Jurnalul despre taicuta d-ei, sa vezi acolo pucioasa de venin in masa…

    Teologia sf-sale se maiestreste numai prin traire si ruga, comuniune, cum zice sf-sa adesea si mereu.

    Cam atat pe azi.

    Otilia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *