Zâmbetul lui Madam Chetroiu

Exemplul de azi…va fi subliniat. Citiţi şi aici.

„Când trecu din nou prin hol, se întâlni cu madam Chetroiu care, în capot, se ducea la bucătărie, cu un ibric în mână. Era o femeie de treabă, bătând spre cincizeci de ani (folosea acum şi ea, involuntar, expresiile lui Vlad care spusese <bate cu gloanţe oarbe spre cincizeci de ani >).

Nu avea pe faţă decât câteva zbârcituri înmuiate în crema unui zâmbet continuu, care îi dădea expresia de fericire melancolică a unui liliac înflorit a doua oară”.

Cf. Marin Sorescu, Trei dinţi din faţă, roman, ediţie necenzurată [de partidul comunist], prefaţă de Sorina Sorescu, Ed. Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2009, p. 41.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *