Dorin Streinu, Gânduri cu aripi (aforisme, vol. 1, 1997) [5]

pasarea foenix

Fragmentele anterioare.

*****

Lucrurilor cărora li se dau definiţii, li se dau pentru utilitate şi nu pentru importanţă.

*

Poemul trebuie să tulbure cititorul.

*

Cel mai demn temperament este răbdarea.

*

La pagina vieţii mi-am pierdut secundele. Mai mi-au rămas doar distanţele dintre ele.

*

Cine se luptă cu sine adesea pierde câte o rană.

*

Când totul devine absurd nu mai există absurd.

*

Omenirea se învârte în întuneric pentru că nu vede, deasupra capului ei, lumina. Iar de lumină ne desparte un fir de aţă.

*

Omul e straniu tocmai pentru că nu se ştie până la capăt pe sine însuşi.

*

Când începi să te simţi pe tine însuţi e semn că înveţi să fii scriitor.

*

Pentru ca să fii absolut în cultura naţiei tale trebuie să fii tu însuţi.

*

Închide ochii şi urechile şi apoi…priveşte-te! După aceasta poţi să începi să scrii…

*

Creaţia omenească se situează pe trepte de înţelegere şi, în acelaşi timp, acţionează pe trepte de conştiinţă. Înţelegerea unui popor este produsul treptelor sale de conştiinţă.

*

Invenţiile şi ideile mari apar de la sine. Sunt daruri pentru care trebuie să fii pregătit.

*

Versul liber este un suflet prin care nu se poate privi trupul.

*

Eu nu mă exprim pentru ce este, ci pentru cum este.

*

Ca să scrii versuri libere trebuie să fii un izvor care curge.

*

Versul liber este o respiraţie normală.

*

Durerea poate fi orice până la urma urmei.

*

Când citesc versuri fixe simt că există în ele o fiinţă. Această fiinţă este încarcerată.

*

Versul liber este o confesiune.

*

Un adevăr ocolit nu e niciodată un adevăr foarte bun.

*

În viaţă, dacă nu ai pentru cine lupta, lupţi degeaba.

*

Ideile cele mai bune sunt ideile proaspăt gândite.

*

Versurile cele mai dulci se uită mai curând decât crezi.

*

În urmă rămâne doar un nume şi nici acela întreg.

*

Trăim încă din viaţă veşnicia.

*

Dacă urci prea sus te pierzi. Aşa  sunt eu: mă pierd vederii.

*

Ideile lui Platon sunt eumenele lui Kant. Ceea ce diferă e doar numele celui care le-a numit.

*

Voinţa lui Schopenhauer este voinţa de a nu fi om.

*

Supraomul lui Nietzsche e locul lui Dumnezeu, pe care oamenii L-au omorât în inima lor.

*

Evoluţionismul = devenirea spre nimic.

*

Arta e o plăcere gratuită pentru celelalte spirite, dar nu şi pentru spiritul creatorului ei.

*

Adevăratul citit: să auzi prin glasul cuvântului scris însăşi glasul cuvântului rostit de cel care l-a scris.

*

Uneori scriu pentru că nu ştiu să fac altceva. Cu fiecare cotitură mă asigur de o virgulă.

*

Ating ochii de cuvânt numai când punctul este deja în urmă. Adică nu corectaţi un text, până nu îl scrieţi mai întâi!

*

Zborul meu se termină într-un netimp. Acesta e lucrul esenţial!

*

Două săruturi se întâlnesc într-o singură adormire.

*

Cercul ascunde o inimă prin care curge timpul.

*

Mâinile reci sunt semnul că ploile sunt fierbinţi.

*

Cuvântul gurii tale e o singură inimă.

*

Jocul de-a patru este o poezie ritmată.

*

Cea mai mică piatră este un semn pentru că nu se deschide.

*

Să se termine odată cu cuvântul care nu s-a spus sau s-a tot spus şi să se spună cuvântul, care nu se poate spune!

*

Să visezi frumos este gândul care te linişteşte.

*

Tristeţile mă omoară ca pe o petală de anotimp.

*

Geniul reprezintă acel ceva, care este în noi, mai adânc decât noi înşine. Problema e să nu te crezi atotputernic…

*

Am lacrimi de estet şi suferinţă de timp.

*

Mă desfăşor peste lucruri cu patima nemuririi.

*

Timpul se scurge printre cuvinte…Numai sufletul lor este viu.

*

Zâmbetul ochilor –
culorile lui Van Gogh
pe suflet.

*

Scriitorii reprezintă pulsul normal al societăţii.

*

Iubirea este un zgomot de sentimente, care produce ameţeli şi, câteodată, şi greţuri…

*

Dreptate înseamnă să faci ce nu ţi se face.

*

Oamenii sunt indiferenţi pentru că sunt inumani. Dacă şi-ar da seama cât de caricaturali sunt atunci când sunt indiferenţi…nu ar mai îndrăzni să privească pe un om în ochi.

*

Indiscreţia este un act care se aşteaptă şi nu se cere.

*

Ideile mari sunt acelea care nu se exprimă într-o carte ci într-o viaţă.

*

Când încerci să ştii totul trebuie să te dispensezi de amănunte. Dar a ştii totul include şi amănuntele.

*

Obscenităţile spuse cu umor devin amuzante. Cele spuse cu ură devin ruşinoase. Cele spuse cu tragism impun plâsul lumii. Pe obscenităţile cu adevărat obscene însă le ştim toţi şi le facem toţi.

*

Femeilor le place flecăreala tocmai din cauză că nu ştiu cum să-şi ascundă antipatiile.

*

Naivitatea este o formă de fericire ieftină.

*

Societatea noastră nu are sens, nu fond.

*

Istoria e făcută, în principal, din delicte şi insuficienţe.

*

Cel mai rău lucru este uitabil. Cel mai bun lucru este mereu de dorit.

*

Oamenii care gândesc sunt nonconformişti.

*

Statul e un mijloc de constrângere al cetăţenilor săi numai în litera şi nu şi în spiritul legii.

*

Discrepanţa dintre generaţii nu e dată numai de deficitul de civilizaţie.

*

Liniştea interioară e punctul ultim al scriitorului.

*

Trebuie să meriţi viaţa şi nu viaţa să te merite.

*

A spune Nu! înseamnă a nu lua în seamă consecinţele.

*

A scrie poezie la 16 ani înseamnă un mod de exprimare. Dar a continua…înseamnă viciu.

*

Romanul trebuie scris, atunci când nu eşti cu totul sigur despre ce trebuie să scrii în cuprinsul coperţilor sale.

*

Filosofia e o incertitudine care vrea ca să se clarifice.

*

Ideile se nasc din nimic. Ideile mari se nasc din prea mult. Ideile oribile se nasc tot din…prea mult.

*

Nebunia unui om este ori defect ori supracalitate.

*

Vânzătorii sunt cumpărătorii de cuvinte uzuale.

*

Copiii sunt oamenii cu vise. Tinerii sunt oamenii cu idei. Bătrânii sunt oamenii trecuţi cu vederea…tocmai când ideile devin de vis.

*

Ca să fie cinstit într-o lume coruptă omul trebuie să fie inuman cu el însuşi.

*

Poezia cea mai pură este sufletul.

*

Cele mai intense stări de bucurie şi de fericire pe care le trăiesc sunt din iubire şi compasiune.

*

Poezia, cel mai adesea, spune lacrimile unui suflet. Poezia nu e o formată din cuvinte! Ea este formată din suflet şi, nu din orice parte a sufletului, ci din cea mai esenţială parte a lui.

*

Când focul începe să ardă dicţionarul unei limbi atunci se naşte Poetul.

*

Poezia este acea răzvrătire a cuvintelor, care se spun la gradul suprem al simţirii. Atunci când sufletul se varsă în cuvânt, când sufletul deschide ochii ca să vadă, atunci Poetul pune magma fierbinte pe foi şi se produce miracolul numit: poezie.

*

Dacă nu voi învinge timpul înseamnă că nu am existat deloc.

*

Când înţelegi ce este şi ce nu este ai înţeles totul.

*

Nu visez veşnicia! O simt…

*

Moartea nu mă poate opri ca să nu rămân. Voi rămâne pentru că trebuie să rămân.

*

Cel mai adesea adevărurile se spun cu răcnete şi cu lacrimi. Acestea sunt adevărurile care rămân.

*

Ochii mei sunt taina peste care un viitor va scrie litere de aur.

*

Am un suflet tânăr ca iubirea.

*

Dacă lacrima mea spune un mic adevăr, atunci sufletul meu le spune pe toate.

*

Arta nu cere suferinţă, ci creaţie. Suferinţa este numai a creatorului. Însă arta, fără suferinţa creatorilor, nu este decât o culme a imposturii.

*

Pasărea are un ochi deschis: ochiul morţii.

*

Ţăranul român e naiv cât o doină şi profund tot cât ea.

*

Poemul meu se cântă în nota sufletului simplu. Pe mine m-au înţeles întotdeauna oamenii simpli şi profunzi, care au văzut dincolo de cuvinte. Însă mai niciodată nu am plăcut oamenilor care se mint pe ei înşişi, pentru că fug de ei înşişi continuu.

*

Vinul, câteodată, e cea mai frumoasă femeie.

*

Dezgustul e un cuvânt pe care nu-l poţi vomita.

*

Cele mai zgomotoase cuvinte sunt neadevărurile.

*

Îmi iubesc ţara şi creez lucruri valoroase pentru ea, după cum iubesc viaţa: cu aceeaşi inimă.

*

Limba română e o limbă de înger trist.

*

În limba română cel mai bine  se cântă jalea şi dorul.

*

Oamenii plâng de prea mult suflet.

*

Ochii sunt două lumini imperfecte ale sufletului.

*

Dă-mi, Doamne, moartea, ce-o să-mi spună dorul!

*

E un preţ total omul care moare la treizeci şi trei de ani. Se pare că viaţa trebuie moderată ca s-o ai mai mult.

*

Orice tristeţe a mea e un cuvânt spus cu nefericire.

*

Minciuna este o femeie neglijentă la ţinută.

*

Poetul are întotdeauna lacrimile sale udate de alte lacrimi.

*

Sângele este un cântec peste care înserarea creează castele de vise.

*

Cărţile bune sunt întâmplătoare. Numai că trebuie să le scrii la timpul lor.

*

A găsi o soluţie este mai greu decât a găsi o altă problemă nerezolvată.

*

Orice perfecţiune este o asceză absolută.

*

Romanul este o contradicţie continuă, o continuă motivare a autorului dar şi o continuă suprimare a vreunei motivări.

*

Cred că ştim să ne punem întrebările care trebuie mai înainte de a da  răspunsuri la cele despre care nu ne întrebăm.

*

Mişcările corpului sunt asemenea cu mişcările creierului.

*

Muzica se desfăşoară în tipare formale, numai că efectul ei asupra noastră ne face să ne simţim dincolo de ele.

*

Plânsul unui copil este un colţ de rai care plânge.

*

Zâmbetul mamei, care îşi iubeşte copilul e cel mai important moment al istoriei lumii.

*

O mamă este întotdeauna o artistă de geniu.

*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *