Dorin Streinu, Gânduri cu aripi (aforisme, vol. 1, 1997) [7]
***
Secţiunile precedente
*
De câte ori înţeleg ceva mă apucă admiraţia.
*
Frumuseţea e un joc de coridă: învinge cine e mai puternic.
*
Ura e la fel ca amorul: te consolidează pe măsură ce te distruge.
*
Îmi plac imaginile pe care nu pot să le mai uit.
*
Un cuvânt e întotdeauna mai puţin decât o privire.
*
O privire exprimă ce nu poate exprima o viaţă.
*
Forţa unei opere este exprimată de forţa pe care a avut-o cel care a creat-o.
*
Sunt de părere că poţi să scrii oricum, dacă ai ce să scrii.
*
Formele simple mă uimesc.
*
Iubesc ţăranul român cu patima cu care un nou născut suge la sânul mamei sale.
*
Viaţa poetului e o viaţă care se vinde şi niciodată care se cumpără. Numai mitocanii cred că pot cumpăra poezie. Nu! Poezia e un dar din partea poetului.
*
Omul modern e un primitiv al civilizaţiei.
*
Superstiţia e cea din urmă rămăşiţă a religiei.
*
Un om religios este un om moral, pe când reversul nu este întotdeauna o axiomă.
*
Omul se autodistruge când ştie prea multe, tocmai pentru faptul, că nu ştie ce trebuie despre ceea ce ştie.
*
Intelectualii se subapreciază pe ei înşişi, în momentul când le este teamă, că în ceea ce fac sunt chiar ei.
*
Oamenii care mai ştiu să scuipe cu ciudă mai sunt încă oameni.
*
Invidiez lucrurile false tocmai pentru aceea că nu au nimic bun în ele şi pentru că acest nimic mai e şi vandabil.
*
Un om nu poate fi cu totul obiectiv faţă de sine.
*
Trebuie să te lauzi cu defectele pentru ca să câştigi cu virtuţile mai mult decât ţi se cuvine. Aceasta e logica întoarsă a lumii în care trăim!
*
Clarificarea unei idei este ca o ieşire din aburul ceţii sau ca o revenire din beţie.
*
Liniştea sufletului e duminica vieţii mele.
*
Peştele – semnul prin care mă acopăr cu apă.
*
Nu există acţiune dictată doar de raţiune. La ea concură întreaga fiinţă.
*
A fi lucid înseamnă a fi sceptic faţă de toţi şi de toate în afară de tine însuţi.
*
O minte care gândeşte este un monstru. Numai că e o monstruozitate pentru cei care nu au obiceiul să gândească.
*
Raţiunea se prelinge în sentimente şi voinţă. Astfel forţa ei se diminuează dar nu devine mai puţin înfiorătoare. Raţiunea este un taur, care poate să-l ucidă, în orice clipă, pe toreador.
*
A da o definiţie unui lucru înseamnă a-l face să fie după mintea şi asemănarea ta. Numai că nu nu noi am creat lucrurile…
*
Pasiunea este o vitalitate în exces şi o îmbătrânire prematură.
*
Arta este o naivitate estetică matură.
*
Adevăratul poet nu ştie ce este poezia. Ceilalţi se dau în stambă la tot pasul cu marile lor neştiinţe despre poezie.
*
Scriitorul este o lume fără ordine şi margini.
*
Când scrii nu îţi dai seama că devii ridicol. Adevărul brut e mai întotdeauna ridicol. Numai cînd citeşti ceea ce ai scris îţi dai seama ce simt, de fapt, cei care te citesc.
*
A păstra o certitudine înseamnă a o ucide.
*
A te iubi numai pe tine înseamnă orgoliu sau neputinţă.
*
Legile vieţii sunt create împotriva acesteia.
*
Nu e tocmai bine să aştepţi noaptea. Unele nopţi sunt negre.
*
Personajele în roman sau în teatru trebuie să fie nişte cifruri ale realităţii. Ele trebuie să incite pe cititor sau pe spectator la înţelgerea propriei sale vieţi. Pentru că viaţa sau despre viaţă se vorbeşte în subsidiarul cuvintelor.
*
Într-un om sunt mai multe personaje distincte şi contrarii.
*
Copilăria este singura etapă a vieţii şi ultima. Pentru că înveţi mereu ceea ce nu ai ştiut niciodată…
*
Un om se naşte cu adevărat abia după ce moare.
*
Adevăraţii nebuni sunt oamenii cu adevărat liberi.
*
Un gând începe când nu se mai termină.
*
Formele perfecte păstrează doar amprentele perfecţiunii.
*
Moartea aşteaptă pe marginea orei.
*
Nebunia de a fi este ultima nebunie.
*
Timpul unui poem este timpul în care el este retrăit. În afară de acest moment poemul nu a existat şi nici nu există.
*
Un personaj, ca să fie real, trebuie să fie lăsat să devină orice vrea el.
*
Când nu mai ai ce citi devii tu însuţi.
*
Contemplaţia este cea mai mare ştiinţă umană posibilă.
*****