Dorin Streinu, Gânduri cu aripi (aforisme, vol. 1, 1997) [8]

cardul

*

Fragmentele anterioare…

***

Extazul este vederea inexprimabilului. El este vederea noastră cea adevărată.

*

Avem nevoie de iubire ca de frumuseţe.

*

Geniul este un om care a înţeles că omul nu poate avea margini.

*

Ideea nu posedă semnul ci desinenţa acestuia.

*

Ermetiştii sunt mincinoşii, care vor să alunge detaliile adevărurilor banale dintre noi.

*

Să nu pregeţi niciodată când scrii! Scrie!

*

Sunt puţini oamenii care nu s-au ratat. Adică cei care au făcut tot ce puteau să facă.

*

Se vinde numai ceea ce e falsificat. Din păcate, oamenii sunt proşti de dau în gropi la problema adevărului.

*

Pentru ca să fii văzut bine, trebuie să minţi în continuu, să ajungi genial în domeniul minciunii. Însă, dacă vrei să fii văzut bine de Dumnezeu…trebuie să îţi pare rău nu numai de orice minciună, ci şi de orice încercare pe care ai făcut-o pentru a minţii.

*

Eu nu cred în Dumnezeu. Eu Îl iubesc. [Aceste lucruri i le-am spus cuiva, care dorea să îmi dea lecţii de nesimţire…pe teme religioase.]

*

Femeile doresc să facă sex pentru că niciun bărbat nu le-a învăţat să facă dragoste.

*

Nu trebuie să urăşti! Trebuie să înveţi să iubeşti ura imbecilă, samavolnicia, nesimţirea sfidătoare, cruzimea înfiorătoare. Toate acestea şi multe altele vor fi în sufletul celui care te urăşte…pe degeaba.

*

Măgarii au urechile mari pentru ca să nu şi le taie Picasso.

*

Paul Valéry este un „mare geniu”, pentru că a spus că „geniul este facil”.

*

Nu sunt obsedat de nimic decât de adevăr.

*

Dacă nu simţiţi în jurul dumneavoastră pe Îngeri atunci nu sunteţi oameni.

*

O carte are litere. Trei schelete au oase. Un ou are gălbenuş. Sângele are furnici de metal negru. De ce sângele o ia razna?

*

Priviţi! Nu vedeţi nimic?! Eu am început să orbesc…

*

Dacă nu poţi să scrii nebuneşte nu poţi să scrii deloc. Să nu confundaţi scrisul cu tăiatul unghiilor. Scrisul e ca respiraţia: nu se termină decât odată cu moartea.

*

Un ochi de apă seamănă cu un ochi de ani.

*

Visul nu e mai complex decât realitatea dar e productiv.

*

Nopţile cele mai delicioase sunt nopţile cu cearşafuri noi.

*

Melancolia este o revisare.

*

Indispoziţia: o stare de uitare.

*

Învaţă să fii insuportabil! Vei avea multe idei de scris.

*

Când vrei să-ţi baţi joc de tine atunci devin-o banal. Are să râdă mulţi oameni…Aceasta e singura bucurie a omului prost: râsul degeaba.

*

Oamenii mari nu ştiu niciodată cât de mari sunt.

*

Un capriciu al multor scriitori este acela de a rectifica în continuu. Astfel nu se mai înţelege nimic.

*

E ciudată scrisoarea. E ciudată pentru că este invizibilă în fond iar grafia ei este, mereu, prea redusă.

*

Umerii scrisului sunt albi de ouă. Nu mai avem bucătărese.

*

Oamenii care au o imagine falsă despre ei înşişi s-au uitat toată viaţa în oglinzi, care nu le-au spus-o verde-n faţă.

*
Fotbalul este o transpiraţie tehnică.

*

O clipă este o eternitate când eternitatea devine o clipă.

*

Când vrei să bei scrum…să ai lângă tine un prieten adevărat sau un pahar de vin, din acela care îţi place ţie cel mai mult. Niciodată să nu bei vin  însă, când ai scrum în ochi…

*

Zâmbetele sunt, adesea, nişte cârduri de ciori. Aşa le-am văzut eu când treceau…şi oamenii îşi arătau adevărata lor faţă.

*

Femeile nu au coarne în cap pentru că şi le pun atunci când au nevoie de ele.

*

Sunt secunde care mor de foame.

*

Uneori sunt timid ca uraganul…

*

Calea succesului decerebrat: după ce spui sau scrii un mic adevăr, continuă cu glume, glume…şi iarăşi glume…

*

Aud câmpul doinind oasele strămoşilor mei.

*

Politica este o chestiune pentru arlechini. Să nu se uite culoarea roz!

*

Cravata a devenit drapelul bărbaţilor.

*

Ciorapul până sus este faleza feminină.

*

Mamaia face ciuşcă [ciuşca: roşii coapte + ulei + sare + ceapă tocată mărunt   sau usturoi = mâncare de toiul verii]. O întreb de ce pune usturoi. Îmi răspunde: „Păi cum s-o las aşa, fără niciun Dumnezeu?!”. Deci…şi gustul este un amănunt teologic!

*

Am primit multe sfaturi oarbe de-a lungul timpului, care şi-au  dovedit miopia din plin. E o calamitate însă, ca toată viaţa să ai lângă tine sfătuitori, care te îndrumă, cu eleganţă, spre cel mai adânc loc al Iadului.

*

Ce nebuni sunt măgarii! Ei rag…tocmai pentru ca să strice timpul ştiinţific.

*

Proştii ies după ploaie, pentru că ciupercile ies după sfârşitul războiului.

*

Proştii cred că geniile nu-şi permit să pară proşti. Însă e cel mai amuzant să pari prost cu…proştii.

*

Cele mai înalte cărţi sunt cele care îţi dezvăluie o cale către tine însuţi.

*

Cea mai mare dorinţă este libertatea.

*

Oamenii duhovniceşti sunt aceia care vorbesc cu limitele Absolutului.

*

Cea mai mare conştiinţă a lumii e cea mai lucidă existenţă.

*

Puterea este a oamenilor care nu şi-o doresc.

*

Cea mai mare linişte, inimaginabila linişte, este o inimă plină de veşnicie.

*

Nu ştiu cât de sublim e să taci profund, dar ştiu cât de înfiorător e să vorbeşti tulburător.

*

Fii meschin cu tine însuţi pentru ca să nu fii cu nimeni altul.

*

Nu m-a influenţat nimeni niciodată. Însă mereu m-am regăsit în toţi oamenii.

*

Mai mult decât simplul este imposibilul.

*

Imposibil însă este numai imposibilul.

*

Aş vrea să înţeleg ce tu nu înţelegi de la mine.

*

Există încă un timp fără cuvinte puţine.

*

Scrieţi-mi-l pe cruce:

„Nu dorm! Sunt mai treaz ca oricând…”.

***

( finalul volmului; 7. 07. 1997)

În cele 8 fragmente de la nivel online…e o formă parţială a cărţii.

*******

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *