Dorin Streinu, Saltul în aer (aforisme, vol. 2, 1997) [1]

***

Orice pasiune este o boală care devoră.

*

Orice încercare de autocunoaştere duce la ştiinţă şi nu la cunoaştere.

*

Dacă nu ai maestru şi ai ajuns să simţi că poţi să creezi, nici să nu-l mai cauţi. Nu mai ai nevoie de unul.

*

Când ai ajuns să fii indiferent ai început să cunoşti.

*

Dacă o operă genială nu este de prost gust pentru majoritatea oamenilor înseamnă că cel care a făcut-o nu poate fi numit geniu.

*

Până la mine romanele s-au făcut cu logică. De la mine încolo se vor face cu nesiguranţă. Cu o nesiguranţă logică…

*

E foarte greu să vorbeşti despre artă când ştii prea bine ce este ea.

*

Una dintre minciunile puse pe seama oamenilor geniali e că suferinţa i-a învăţat să fie ce au fost. Nu! Suferinţa te face mai atent, dacă nu ai fost atent şi fără ea.

*

Când ai ajuns să ştii ceva află că sfârşitul acestei cunoaşteri este aproape. E nevoie să mergi şi mai departe.

*

A fi mare artist înseamnă să ştii să faci din fiecare pai o splendoare.

*

Artiştii devin oribili atunci când îşi dau seama că au avut această predispoziţie dintotdeauna.

*

Am învăţat să ridicăm statui atunci când nu am mai putut să credem în orgoliul muncii epuizante.

*

Orice statuie e o greşeală. Ea s-a clădit pe neînţelegere.

*

A fi smerit reprezintă şansa de a fi ucis pe fiecare zi de oameni care se cred sfinţi.

*

Când nu mai poţi să pierzi nimic ai învăţat să nu mai doreşti ceva.

*

Dacă admit că pot gândi, admit acest lucru din cauza repetiţiei.

*

Nu caut nimic. Dacă aş începe să caut ceva aş găsi numai cadavre.

*

Orice stare de linişte nedorită e o prezenţă a ignoranţei.

*

Orice se face printr-o înţelegere nu poate fi durabil.

*

Dacă sunt în stare să mor pentru altul nu mai trebuie să mor pentru el.

*

Ca să îmi exprim credinţa în ceva sau cineva nu trebuie să fac nimic. Când  aş începe să fac ceva aş începe să mint.

*

Ca să ierţi un om trebuie să fii fost iertat vreodată.

*

Ceea ce este nou nu dăunează în mod neapărat. Întotdeauna noul deschide noi drumuri.

*

Forţa se măsoară nu în intensitate ci în durată.

*

O femeie nu poate fi frumoasă dacă este inteligentă.

*

Dacă vrei să gândeşti nu-ţi face admiratori! Admiratorii se câştigă repede şi tot repede se risipesc. Pentru ca să gândeşti ai nevoie de duşmani. Fă-ţi duşmani, dacă vrei să vezi cât de enervante sunt capabilităţile tale în inima lor!

*

A fi virgin înseamnă a nu fi conceput vreodată un lucru rău.

*

Curiozitatea e avidă de o noutate derizorie. Ea nu caută un lucru absolut nou, ci unul asemănător cu ceea ce ştia deja.

*

Dacă nu îţi schimbi filosofia de câteva ori în viaţă înseamnă că nu eşti un om de spirit. Astăzi omul de spirit e sinonim cu…profitorul galant, care te minte frumos în timp ce îţi fură banii.

*

Dacă ai găsit contradicţii în gândirea cuiva înseamnă că nu a dorit niciodată să scape de ele.

*

Viaţa observată prin prisma bolii este, de multe ori, mai plictisitoare ca plictiseala.

*

Un tânăr nu poate spune adevăruri! Aceasta e o lege nescrisă în România. Eu am ales să schimb regula aceasta fără blazon. Tinerii pot spune adevăruri…dar pot spune adevărurile pe care le trăiesc, după cum bătrânii pot spune doar adevărurile pe care şi le-au însuşit ontologic. Aşa…oricine poate fura adevăruri de la alţii, din cărţi, fără ca să le aibă prin propria lor experienţă.

*

Ca să înveţi să fii ascultat trebuie să devii exasperant. Nu aţi observat faptul, că în România doar nesimţiţii care dau cu pumnul în masă fac carieră?

*

A fi serios e o uşă de mormânt. Iar eu prefer serioşii…

*

A fi ateu înseamnă să nu mai ai cuvinte frumoase.

*

Oamenii simt că mor când nu mai ştiu să meargă. Atunci se gândesc să-şi cumpere avion. Şi când nu existau avioane?!…

*

Când nu mai crezi în viaţă priveşte un copil! Vei învăţa să surâzi.

*

Cele mai interesante conversaţii sunt cele filosofice. Poţi să spui tot ce-ţi trece prin cap. Nu trebuie să îţi ceri nicio scuză dacă nu înţelegi ce spune celălalt sau dacă spui nişte enormităţi mai mari decât Himalaya.

*

E bine să fii sărac. Eşti imprevizibil mereu.

*

Nu sper să scriu o carte proastă. Şi ultima va fi tot foarte bună. Probabil toate cărţile mele vor fi, la fel de proaste, încât nu îţi mai vine să le arunci din mână.[ Asta înseamnă conştiinţă de sine – n.n.]

*

Cuvintele nu dor. Ele pur şi simplu înnebunesc. Şi când se întâmplă astfel ar fi bine doar…să doară.

*

Când refuzi să dormi e ca atunci când le refuzi măgarilor să pască.

*

A plânge e tot una cu a muri peştii.

*

Cele mai frumoase romane sunt, întotdeauna, cele pe care nu le-ai citit dar doreşti, cu tot dinadinsul, să ţi se potrivească. Nu poţi vorbi astfel şi despre cele pe care, deja, le-ai citit. Ţi se pare amoral…

*

Oboseala e singura plimbare cu capul în jos. Din această cauză am inventat săritura cu prăjina.

*

Când nu mai glumesc spun adevărul. Şi când spun adevărul abia am început să glumesc. Însă a glumi nu înseamnă a spune prosti…ci înseamnă a nu putea să spui  –  că nu ai cui – ceea ce crezi, simţi, doreşti…

*

O plimbare prin pădure e o sufragerie în expansiune. De aceea oamenii au inventat ferestrele.

*

Surâsul tău e o foarfecă atât de candidă, atunci când mă taie în ceasuri electronice cu cuc.

*

Orice golire de entuziasm e un gram de efemeritate.

*

Am conştiinţa, că în faţa judecăţii lui Dumnezeu oprirea entuziasmului cuiva ca să fie un om bun şi mare e cel mai mare păcat.

*

Dacă cineva îşi permite să fie prost pe acest pământ atunci nu e român. Niciun român nu e prost. Pentru români…proştii sunt numai ceilalţi. Tocmai de aceea nu prea suntem băgaţi în seamă…

*

Bradul de Crăciun e un act anti-ecologic. Noi ne arătăm insensibilitatea şi când vrem să fim, cumva, sensibili…

*

O carte are tot ce-i trebuie în afară de picioare. Dacă ar avea şi picioare atunci nu ştiu câte cărţi ar mai sta în bibliotecile lumii.

*

Când l-am văzut pe Monet am început să-mi pierd vederea. Pe acest om nu l-aş putea privi în ochi dacă ar fi viu. Precis aş orbi mai repede.

*

Michelangelo a fost libertin şi în biserică. În Capela Sixtină el a  pictat trupuri de femeie mai rău ca foviştii. Se vede treaba că nu i-a prea plăcut postul. Lui Dumnezeu îi place, deşi El este Frumuseţea absolută.

*

Beethoven e singurul compozitor al lumii, care mă poate face să înnebunesc de inimă în nici cinci minute, dacă îl iau în serios, dacă îl urmez în lumea lui.

*

O femeie este inversul ceasului. Când tu vrei să pleci, ea vrea să rămâi. Când ea nu mai vrea să plece, tu nu mai vrei să rămâi.

*

Orice cântec e trist când nu are cine să-l cânte.

*

Cele mai frumoase lucruri sunt cele care nu se văd.

*

Cele mai mari greşeli ale mele le-am făcut din cauza neodihnei şi a grabei. Dar, din cauza acestora două, am şi câştigat întotdeauna.

*

Învăţ pe fiecare zi să iert, să iert înspăimântător.

*

Celebritatea este o proastă informare sau o subevaluare a situaţiei.

*

Un om care ştie ce înseamnă păcatul e un dictator. El va ordona să fie omorâţi toţi cei care nu vor păcătui.

*

I-am spus cuiva…pe care am vrut să îl înspăimânt, aşa, prieteneşte, cu o butadă: „Cred că am vocaţie pentru Iad, pentru că ştiu cât de uşor se intră în Rai”. Mi-au plăcut ochii lui mari…

*

Nu poţi să iubeşti o carte pe care ai scris-o suferind. Pentru ca să iubeşti o carte nu trebuie să o scrii, ci numai să ţi-o doreşti.Poate că de aceea se scrie puţin şi prost în ultimul timp…

*****