Dorin Streinu, Prima stea boreală (aforisme, vol. 3, 1997) [1]

de la pamant pana in nori

***

Când un om se curăţeşte de patimi îşi găseşte propriile lucrări bune de aruncat. Însă nu îşi poate arunca şi trecutul, care merge împreună cu el.

*

Ca să ridici o Biserică îţi trebuie naivitatea să crezi, că numai din cauza ta ea prinde contururi.

*

Bunul gust e o realitate prea puţin găsită în natură şi artă. El se găseşte mai mult în inima omului, care nu vrea şi nici nu poate să schimbe ceva.

*

Când ai ieşit din infern, paradisul e mai frumos chiar şi decât el însuşi.

*

Eroare îşi asumă, incognito, o aspiraţie către sublim.

*

Poezia adevărată tinde spre un parfum nerarefiat.

*

Marea artă e o dovadă clară a particularităţii.

*

Şi urâtul te poate învăţa câte ceva despre frumuseţe.

*

Adevărul unei opere este un peşte de mare adâncime şi, de multe ori, e prea orb ca să ne poată vedea.

*

Adevăratul gânditor urăşte gândirea. El tinde spre un spaţiu, unde realitatea nu se mai gândeşte ci ea îi devine palpabilă, chiar înfiorător de palpabilă. De aceea tind să spun, că adevăratul gânditor este un aspirant la sfinţenie şi la viaţa împreună cu Dumnezeu.

*

Marile regrete vin numai dintr-o mare complexitate a omului.

*

Viaţa trebuie trăită chiar şi împotriva faptului, că viaţa te omoară de la sine.

*

Realitatea vieţii unui geniu este aceea de a fi surprins, de fiecare dată, nepregătit în faţa miracolului.

*

Oamenii care nu cred în ei înşişi nu vor să piardă niciodată. De aceea, cel care ştie să piardă are încredere că el nu a pierdut, pentru că a ştiut, că a pierde este ceva normal şi nu anormal.

*

Poţi să faci în mod sincer politică, până nu afli că politica nu e niciodată sinceră.

*

Orice regim politic trebuit huiduit de către mase. Astfel masele de alegători sau de răbdători sub regimurile politice învaţă cum e să-ţi huiduieşti propriile opţiuni sau lipsa de opţiune.

*

Pe cărările spiritului nimeni nu se poate pierde. Vorbesc de acela, care nu se opreşte niciodată la o anumită parte a adevărului.

*

O uşă închisă nu e decât un motiv de bucurie.

*

Ca să fii mare trebuie să cuprinzi în tine tot universul şi, mai ales, pe Dumnezeul tuturor.

*

Oamenii care ştiu să creeze sublimul nici nu ştiu ce este acesta.

*

Înfloriturile în scris sunt ca femeile care plâng haotic pe capacul sicriului.

*

Orice mare talent învaţă toată viaţa să dibuie. Orice geniu învaţă toată viaţa să explice. Primul dibuie viaţa iar al doilea o explică.

*

Orice originalitate este urâtă la început. Mai apoi ea îţi intră la inimă, tocmai prin faptul că e umană şi nouă.

*

Nu trebuie să ne temem că repetăm anumite lucruri. Repetiţia e singura formă de a fi original, când nu te interesează originalitatea.

*

Orice adevăr literar ne şochează prin faptul cum e spus şi nu pentru că el există. O nouă dovadă că omul nu se teme de lucruri noi.

*****

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *