Dorin Streinu, Prima stea boreală (aforisme, vol. 3, 1997) [3]

catapeteasma

*

Cele două fragmente anterioare…

***

Adevărul gol e cel mai neplăcut. Însă e singurul de care avem nevoie.

*

Am luat la cunoştinţă de foarte puţini oameni în cursul veacurilor care au ştiut ce e adevărul, dar n-am văzut niciun mincinos care să ştie ce înseamnă minciuna.

*

Un geniu nu poate să placă în întregime, după cum un navigator nu mai poate iubi orice mare sau orice zi a anului.

*

Ferice de naţiunea care nu are numai bătrâni la vârsta de douăzeci de ani. Dar vai de naţiunea care nu ştie să-i preţuiască.

*

Cred că trebuie să le spunem celor tineri să nu mai caute nimic. Dacă vor să fie fericiţi trebuie numai să privească.

*

Orice parvenit este calm.

*

Cine vrea să rămână intelectual de la 24 de ani nu mai trebuie să gândească.

*

Mai devreme sau mai târziu orice om înţelept îşi va da seama că face lucruri inutile pentru mulţi…dar absolut importante pentru puţini.

*

Adevărul înseamnă pericolul de a rămâne singur.

*

Când oamenii comuni ajung să cunoască oameni insoliţi se miră cum de nu au fost primii care au descoperit cuiul.

*

Când stai lângă soare crezi că ai devenit şi tu o rază.

*

Adevărata spiritualizare a omului este aceea în care pari tot un om comun, ordinar.

*

Gândim numai ce ne doare.

*

Orice mare gândire se repetă în mod organic.

*

Nu pot să suport manierismul în exprimare pentru că stilul o ia înaintea profunzimii şi a adevărurilor.

*

Trebuie să ne aducem aminte zilnic, că soarele pe care îl vedem noi…a fost văzut şi de cei care dorm în morminte.

*

Căutăm certitudini tocmai pentru că nu vrem să le acceptăm.

*

Orice iluzie vrea să fie veşnică.

*

Ca să fii un nebun veritabil trebuie să iubeşti neprevăzutul.

*

Oamenii mediocri îşi admiră laşitatea în Sfinţi, în genii, în eroi, în toţi cei care îi întrec.

*

Am întâlnit oameni cărora le era frică să-şi dea seama cine sunt. Pe aceştia nu i-am putut ierta niciodată.

*

Cred că orice geniu vrea să-şi lase contemporanii cu o mie de ani în urmă.

*

Esenţialismul s-a născut în momentul când lumea artei putea să moară. El s-a născut din propria bătrâneţe a umanităţii. Acum arta a devenit, din nou, una a copiilor maturi.

*

Orice cimitir e o lume paralelă.

*

Adevăraţii gânditori nu pot fi acceptaţi niciodată. Ca să îi accepţi trebuie să îţi schimbi paradigma existenţială.

*

Cărţile adevărate nu sunt logice. Logica e îngustă pentru supralogică.

*

În cele din urmă numai nebunii mai vor fi oameni.

*

Orice dictatură a murit de teama propriei sale naşteri.

*

Orice este mare este urât.

*

Tăcerea e cel mai etern sentiment.

*

Uneori poezia se desfiinţează pentru a rămâne numai o pură lumină interioară.

*
Un gânditor e un om care nu contemplă.

*

Uneori oamenii nu se bat cu claritatea adevărului ci cu fantomele sale. Tocmai de aceea, acest fel de lupte sunt momente de căscat interminabil.

*

Orice om e pus în faţa faptului de a regândi lumea de la început.

*

Ucenicul se luptă mai puţin cu perfecţiunea sa şi mai mult cu perfecţiunea maestrului. Pentru un ucenic genial, maestrul e cel mai mare rău posibil, dacă i-a învăţat lecţiile prea bine.

*

Un artist de geniu nu ştie să îşi aprecieze propriile sale lucrări, după cum nu te poţi bucura că eşti rănit şi nu teafăr.

*

Ajungi să ai un stil când nu mai ai niciunul.

*

Orice mare carte citită te face mai idiot şi mai puţin pertinent.

*

Cel care nu mai vrea nimic va avea totul.

*

Dacă am fi lucizi n-am râde niciodată.

*

Orice gândire adevărată vorbeşte în termeni absoluţi.

*

Găsesc delicateţea în lipsa de pasiuni.

*

Surprinderea este o exagerare.

*

Oamenii care ţin la ei se răstignesc.

*

Cel mai înţelept lucru este să ştii să pierzi când ai cea mai mare dreptate.

*

Consider o soţie înţeleaptă pe cea care ştie, că iubirea nu se cucereşte ci se dăruie.

*

Coerenţa gândirii este cel mai mare blestem pentru cineva, care vrea să cunoască adevărul unei persoane.

*

Geniul este actorul care joacă un rol nescris.

*

Ca să faci un lucru mare trebuie, ca de cele mai multe ori, să te uiţi pe tine însuţi.

*

Ca să fii actor nu trebuie să ai suflet, ci trebuie să ai expresie. Actorii cu suflet sunt creatori de teatru şi nu jucători de teatru. Ca să joci, trebuie să imiţi ceea ce nu înţelegi prea bine. Dacă înţelegi ceva, atunci îţi joci propria ta dramă.

*

Orice amintire e responsabilă ca propria ta uluire.

*

Omul care poate fi atent la orice gest al său e omul care a făcut primul pas în mântuirea sa.

*

Un îndrăgostit nu poate fi niciodată un amant. Cu atât mai puţin un om înţelept…

*

Dacă am ierta din toată inima n-ar mai exista literatură. Cărţile au un destin meschin. Mă refer la cărţile mari.

*
Măreţia e fotografia celor care ştiu că nu mai pot fi întrecuţi.

*

Seninătatea e dorinţa celor tineri şi ipocrizia celor în vârstă.

*

Un om care dă sfaturi e un şarlatan. Şi se întâmplă acest lucru fără ca cineva să şi-l dorească.

*

La Dumnezeu se merge numai pe căi ocolite.

*

Cartea a fost terminată pe data de 2 septembrie 1997. Aici aveţi numai fragmente din carte…

*******

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *