Participarea creaţiei la infinitatea slavei lui Dumnezeu

[viddler id=61b6059c&w=437&h=370]

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a, Bucureşti, Ed. IBMBOR, 1996.

II

Fiinţa şi atributele lui Dumnezeu

B. Atributele legate de supraesenţa lui Dumnezeu şi participarea creaturilor la ele.

1. Infinitatea lui Dumnezeu şi participarea creaturilor mărginite la ea.

p. 115-117.

Ce ne spun sondajele noastre?

sunteti gata de zbor

Platforma noastră îşi începea seria de sondaje cerute publicului nostru cititor, cu  întrebarea: Ce aşteptaţi de la un blog ortodox? Dintre cei 39 de respondenţi, care au avut amabilitatea să participe la sondaj, 25 au opinat că ei caută explicaţii teologice profunde pe un mediu online ortodox, ceea ce ne bucură, iar numai 11 doresc elemente incipiente despre credinţa ortodoxă.

Tragem concluzia că cititorii noştri sunt oameni cu experienţă teologică  şi tocmai de aceea îşi doresc explicaţii profunde din punct de vedere teologic. Însă noi suntem de acord şi cu unii şi cu alţii, pentru că e nevoie şi de lucruri lămuritoare şi de început despre credinţa noastră, dar, în acelaşi timp, şi de lucruri profunde şi cu multă coerenţă interioară.

La întrebarea De ce nu îţi faci blog? din 34 de răspunsuri, 7 au motivat că blogul e o pierdere de timp, la 6 le e lene, pe când cinci preferă pe alţii. Ne-am bucurat că nimeni nu a spus că blogul, în speţă, comunicarea şi munca pentru alţii, e o tâmpenie. Da, munca zilnică şi coerentă e grea, uneori e dezolant că nu eşti apreciat la realul tău efort…dar a dezerta sau a sta pe margine nu aduce niciun câştig.

Întrebarea: Unde v-aţi întâlnit soţul/ soţia? ne-a relevat faptul, că din cei 23 de cititori care au răspuns la sondaj, cel puţin 7 au terminat o facultate, ceea ce este un lucru extraordinar. Noi mergem pe ideea că respondenţii au răspuns cinstit şi nu au fabulat.

Facultatea şi locul de muncă sunt mediile cele mai prielnice pentru întâlnirea capitală din viaţa noastră, dar se profilează, din ce în ce mai mult, şi mediul online, ca factor de coeziune interpersonală.

La întrebarea: Ce reprezintă Teologie pentru azi pentru dv.?, din cele 54 de opţiuni, pentru 22 de persoane reprezintă o sursă de reflecţie şi educaţie, pentru 8 este un proiect colosal şi unic în mediul online, pe când 6 au afirmat că e singurul blog teologic ortodox.

Opţiunea la care au răspuns 22 de persoane e una moderată şi pe care am introdus-o special (ca la fiecare sondaj de opinie de altfel, alături de altele capcană sau în care putem fi terfeliţi la propriu), pentru ca să vedem gradul de implicare în momentul când se dă un răspuns.

Ne bucurăm că nimeni nu ne urăşte (încă) şi că, în ciuda faptului că e un jurnal anapoda (cum de-l citesc?!) pentru 5 dintre respodenţi, niciunul nu a spus că poate face şi el ceva aidoma proiectului de faţă. Dacă există însă cineva care a început să facă ceva asemenea măcar de un an de zile, îl rog să ne contacteze, pentru că, un astfel de om, nu ne poate fi decât un suflet prieten.

Răspunsul corect însă – şi ne bucurăm că 8 inşi l-au dat, cu toată conştiinţa – e acela că Teologie pentru azi e un proiect colosal şi unic, cu multiple ramificaţii, o construcţie pe care ne bucurăm că au înţeles-o, deşi abia i-am pus fundamentul.

Mulţumim tuturor celor care au răspuns şi care ne-au bucurat prin prezenţa lor. La ratingul nostru zilnic însă, numărul respondenţilor sau numărul comentatorilor e sfidător de mic. Ne-ar fi plăcut să vă auzim, să fiţi contributori activi ai acestui proiect, atâta timp cât este pentru dv., e gratuit şi nu căutăm să ne înălţăm statuie în faţa dv.

Dacă urmăream să vă dăm lecţii, făceam un articol la o lună, de 60-70 de pagini, cu note şi bibliografie exasperante, îl editam…şi asta era tot. Însă noi dorim să vă fim aproape, să ne simţiţi aproape şi să comunicăm cu dv.

Păcat că acest lucru nu se întâmplă (încă)…

Dorin Streinu, Pasărea celor zece naşteri (1997, vol. 4) [2]

la mal de adancime

***

Prima parte, aici.

*****

4

Apolinic

Nu caut versul care ţipă în
metafora morţii.

Departe de mine
să-mi îngrop sufletul
într-un cavou
fără adâncime.

Dacă îmi port o durere care mă înspăimântă
atunci este versul cel mai sublim al meu.

Ştiu că el s-a născut
odată cu viaţa mea.

Eu i-am tăiat cordonul ombilical
şi l-am lăsat să se eternizeze.

Nu e niciodată urâtă
o naştere
oricât ar fi ea de dureroasă.

Care sunt mame
ştiu că un om e
întotdeauna frumos.

Pentru a fi frumos
trebuie să-l iubeşti,
pentru ca totul
să aibă un sens.

Versul meu
s-a născut odată cu mine.

Odată cu el timpul
îmi va spăla durerea ochilor
şi a cuvintelor.

Voi adormi odată cu el.

Amândoi ne vom acoperi
cu timp.

În acest timp
unul dintre noi va vesti trezirea
celuilalt.

Cine se va trezi primul
va săruta ochii plânşi
plângând.

*

5

Dionisiac

Dimineţile au devenit lungi
ca nişte vertebre ale ochilor.

Mereu aştept ca să vii
din moarte.

Să te întorci,
uitând că între noi
sunt păsări rănite.

Nu vreau să ai fiinţă.

Să fii precum aerul, îmbrăţişând copacii
din grădină,
îi adoarme.

Să te întorci
călcând prin iarba gândului,
fără ca să trezeşti cărăbuşii.

Nu vreau să-mi spui cuvinte.

Cuvintele adună în ele
numai prelungirile, în timp,
ale spiritului.

Vreau să fii
numai plină de îngeri,
numai mustind de iubire tânără.

Pe ochii mei căzând
să-mi aduci eternitatea,
cu un sărut, mai aproape,
atât cât să mă pot naşte dintr-o altă
mamă.

Aş deveni astfel tânăr
intrând prin moarte.

Aş deveni tânăr
atât cât moartea
mă poate face
spre a nu mai muri.

*

6

Angelic

Îngerii nu au ceruri numai pentru ei.

Durerea trupului meu
are cerul lui între Îngeri.

În păsări aruncat
zbor prin înălţimile solare.

Dar nu uit
să îmi iau cu mine existenţa.

Aceasta
nu se poate dezlipi de zborul meu,
oricât ar fi el de înalt.

În Îngeri
îmi port zborul de pasăre,
dar trupul meu
se umbreşte sub salcâmi.

Împreună cu Îngeri
sculptez lumina în pleoape,
modelez bustul virgin
în obscuritatea imaginii.

Dar Îngerii în trupul
meu se simt străini.

Ei nu se pot murdări pe aripi
cu neantul durerii.

Îngerii nu pot fi dialecticieni
ai destrămării.

Poetul se naşte însă
prin dureri şi moarte.

Urcând în ceruri
ştie a fi
pasăre.

*