Un dor de nespus [3]
*
ca o oaie în mers
ceasul bate apusul
asfinţit de decembrie
revino-mi în mine
retina s-a şters de ninsoare
omul a privit în munte
războiul e dus în convoaie
apusul în unde
poate urma pasului meu
ţi-aminteşte de mine
de un refren
cu zăpezi alcaline
peste iarbă de zale
prinosul iernii mai zăboveşte
dintr-o răcoare
mai răsare un peşte
ţi-aş spune pe nume
dacă nu te-ai ascunde sub lume
templul păsării de apă
frunza dorului de sunet
*
Doamne din înalt
smerit şi aproape
pe a noastre ape
plutind în tăcere
dă-ne înapoi
timpul mort din noi
fă-ne veşnicie
umbra din câmpie
adu-ne aproape
viaţa de departe
suie-ne din ruguri
înapoi în cruguri
*
râsul dalb şi-a întins mreaja
şi din sine-a sărit coaja
şesul jos cu ape line
asfinţit cu mine-n tine
ca un prunc în mama lui
sufletul cu trup forjat
a adormit în colţ de rai
în sânul minţii semănat
ispitire de sincope
am prânzit un râu de vorbe
lin ca cerul cel senin
şi-am uitat să mai beau vin
inefabilul tactil
gândul viu şi-a spus cuvântul
în suspensie urâtul
şi pe cale
zările se-aştern ca vântul
*
deschide-ţi ochiul
unei vederi
a cărei retină
e Dumnezeu
pe piatra
undei de poezie
calcă un poet
în abisul nopţii
ce viaţă veşnică
se aude din frunze
în pădurea vecină
dezbracă-ţi ochiul
de norul secundei
şi aruncă-l în apă
în seninul undei
*
te întâlnesc din când în când
trecând
cu gându-n vânt cu ochiul stând
în floare necorupt
am săpat în inimă
epitaful unui izvor
am şters ochiului
o lumină nudă
cu tine sting al nopţii plâns
fiori diafani
plutesc ca frunzele pe ani
de când am sedus singurătatea
*
un om s-a travestit în infinit
şi tămâia inefabilului l-a mirosit
în viaţă a ştiut doar să-l doară mireasma
gustul ei ca vinul învechit
aruncat în golul iubirii
l-au prins la timp heruvimii
*
am prins tăceri
în teaca unei seri
tremurându-şi amnarul
febra timpului de ieri
am conceput o mişcare de soare
între nori
care să-mi aducă aminte
de un ritm al gândului revolut
toate petrecute
într-un anotimp al vieţii trecute
cu un soare
iluminat de farmec
*
iarna şi-a dezbrăcat retina
pe gândul meu rece
n-am zis nimic
mi-am mâncat pâinea
tremurând
în parcul cu ciori
negre ca gândurile zburând
în aerul mental
în apocalipsa tăcerii
*
caut frumuseţea în adânca tristeţe
icoana blândeţii în strune
pe-altarul lacrimei fără nume
un trandafir de îmbătat poeţii
cuvintele pe care
ţi le-aş putea spune în poem
sunt inima cu care te chem
freamăt etern
dar fericit e cel pe care îl dor spinii
în inima care moare
*
ţi-am sărutat crinul mâinii
când lacrimile încă ningeau
*
soarele îţi inundă
cununa ochilor
*
paşii inimii mele
te urmează în tăcerea vieţii
*
tăria poeziei
e vinul luminii
*
o moarte ţi-e viaţa
şi moartea o viaţă
*
o lacrimă pictată pe sărut
în ochi abrupt
*
iarba – secetă de crin
*
iubirea mea – ca pasărea de albă
*
eu sunt un nor
tu – nimb acoperit