Învaţă să înţelegi nemărginirea cunoaşterii

Pr. Drd. Ion Popescu, Aspecte dogmatice în Didahiile mitropolitului Antim Ivireanu, în rev. Studii Teologice XLIII (1991), nr. 1, p. 100-120.

Diac. Prof. Nicolae Balea, Învăţătura despre Logosul întrupat ca paradigmă a vieţii creştinului în teologia apostolică şi patristică, în rev. Glasul Bisericii XXIX (1970), nr. 3-4, p. 272-291.

*

Pe 10. 11. 2004 a venit în vizită la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti o delegaţie a Patriarhiei Ruse. S-a ţinut o conferinţă în faţa studenţilor de către membrii delegaţiei ruse şi unul dintre ei a spus, că Biserica Ortodoxă Rusă este foarte fermă pentru stilul vechi.

Încă din timpul Sfântului Patriarh Tihon, din anii ’20 ai secolului al XX-lea, s-a făcut o încercare de trecere la stilul nou, dar aceasta a fost fără succes.

*

Părintele Teofil Părăian despre o asceză a împătimitului: să nu mai fumăm un pachet, ci doar o ţigară pe zi; să nu mai vedem cinci telenovele, ci doar două pe zi…Soluţiile extreme sunt mai puţin acceptate.

*

icoana-sf-stefan-cel-mare-06

O conferinţă susţinută la Bucureşti, pe data de 14. 11. 2004, de către  Prof. Dr. Ştefan Gorovei de la Facultatea de Istorie din Iaşi şi moderată de Pr. Dr. Vasile Gavrilă. Tema: o discuţie despre Sfântul Ştefan cel Mare potrivit mărturiilor istorice.

Prof. Gorovei: Nu facem lucruri care să dureze şi, mai ales, lucruri pentru ţara noastră. / Istoricii pot face cel mai mare act de smerenie spunând nu ştiu, acolo unde nu cunosc sau nu au date istorice suficiente. / Avem nevoie de alţii care să ne înveţe, dar noi înşine suntem cei care trebuie să căutăm adevărul istoric. /

Nu avem nicio mărturie despre cum era perceput de  către a-i lui Sfântul Ştefan cel Mare. / Sfântul Ştefan cel Mare vorbeşte despre 36 de bătălii dintre cele pe care le-a purtat, conform documentelor istorice pe care le-am studiat./

Cozminul e în Polonia. Oamenii erau ţinuţi sub arme ani în şir. La moartea Sfântului Ştefan oamenii nu se bucură, pentru că îl iubeau şi îl respectau mult. A dialogat cu Veneţia şi cu papa. Ştia ce înseamnă Europa, care, pe atunci era majoritar catolică.

Papa Sixt dă din banii Bisericii Catolice din Moldova Sfântului Ştefan cel Mare. Nu a mai existat o altă danie de acest tip în istoria relaţiilor dintre ortodocşi şi romano-catolici. Acest papă l-a numit pe Sfântul Ştefan: „Adevăratul atlet al credinţei creştine”.

Am rămas cu gura căscată când am descoperit, că polonezii afirmau despre Sfântul Ştefan că e foarte meşter în luptele cu turcii iar turcii, că e mare meşter în luptele cu gheaurii. Pe el îl lăudau aşadar şi prietenii, cât şi duşmanii săi.

După căderea Constantinopolului românii au fost succesorii modelului bizantin. E categoric acest lucru. În 1473, când Sfântul Ştefan iniţiază luptele cu turcii e numit împărat.

Nu cred că Sfântul Ştefan a avut ideea unirii Principatelor Române.

Boierii din Moldova l-au ajutat pe Sfântul Ştefan în domnia sa. Au fost în comuniune cu el. În sec. 15 nu exista realitatea maselor populare.

Biserica de la Războieni a fost zidită peste oasele soldaţilor săi ucişi de către turci, la 20 de ani de la martirizarea lor.

Oastea Sfântului Ştefan atingea numărul de 50.000 de oameni. Ei luptau pentru pământurile lor, pentru moştenirea lor, şi de aceea luptau până la moarte, în comparaţie cu ienicerii şi spahii turci, care luptau pentru raiul musulman.

În timpul luptei de la Valea Albă nu s-a mai ştiut un timp despre Sfântul Ştefan. A căzut de pe cal şi stătea în armură, nemaiputând să se ridice. A fost căutat şi dus la codrii Cosminului, ca să îmbărbăteze pe soldaţi.

În vara lui 1497 a încheiat un tratat de pace cu Polonia.

Pentru Sfântul Ştefan cel Mare, Mănăstirile nu erau creaţii culturale ci locaşuri de închinare şi de slujire adusă lui Dumnezeu. Ridicarea unei Mănăstiri era moment de rugăciune, timpul lui de rugăciune.

A existat un pomelnic la Biserica din Volovăţ şi aici erau trecute daniile sale faţă de această Biserică.

Trupul Sfântului Ştefan nu se află în sarcofagul lui de la Putna ci e îngropat mai în năuntrul Bisericii. Este greşită teoria, cum că el s-ar fi călugărit pe patul morţii. El nu e „monahul Simeon”, pentru că obştea Mănăstirii îl cunoaşte ca domn şi nu ca monah.

Acoperământul Mariei de Mangop e o piesă de broderie unică. Pe el l-a pus Sfântul Ştefan pe mormântul ei de la Putna.

Se predă şi se cunoaşte în mod precar istoria românilor la momentul de faţă.

Sfântul Ştefan alungă din ţară misiunea franciscană, iniţiată de Sebastian Ianoşi, pentru că el nu a făcut concesii sub raportul credinţei.

Sfântul Ştefan cel Mare a luptat pentru credinţa ortodoxă, tocmai de aceea Moldova a fost văzută ca poartă a creştinătăţii.

La întrebarea din public: Ce avere personală avea Sfântul Ştefan?, conferenţiarul nostru a răspuns: „Averea lui personală era Moldova. El era proprietarul ţării, care dădea stăpânire boierilor, Mănăstirilor şi el crea oraşele”.

În Biserica de la Pătrăuţi, Sfântul Constantin cel Mare e pictat împreună cu Sfântul Ştefan cel Mare, ca mari protectori  ai creştinătăţii.

Trebuie să vedem evenimentele istorice în mod organic şi nu să lipim datele unele de altele.

Smerenia lui se vede din numărul de Biserici şi Mănăstiri pe care le-a zidit, din daniile sale şi, mai ales, din cuvintele sale, care ne-au rămas de la el. După lupta de la Vaslui, spre exemplu, a poruncit să se spună, că nu ei au câştigat victoria, ci Domnul Cel atotputernic.

Sfântul Ştefan nu făcea promisiuni electorale, ci se lupta pentru ţara lui. Pe pisania de la Războieni a scris: şi pentru păcatele mele creştinii au fost biruiţi de păgâni. El îşi asuma înfrângerile, pe când biruinţele le socotea spre slava lui Dumnezeu.

A făcut danii la Sf. Munte Athos la 17 Mănăstiri. Danii imense. La Mănăstirea Vatopedu se făcea vinerea Maslu pentru el şi se ajuna.

În anul 1484 a avut un semn dumnezeiesc că va pierde lupta şi a respectat voia Domnului renunţând la luptă.

Luaţi ca subiecte de cercetare subiectele cele mai grele, pentru ca să rămână ceva în urma dv. Nu compilaţi din trei cărţi şi să consideraţi apoi, că aceea e o lucrare de cercetare.

Pentru mine, o lucrare constructivă şi de limpezire a minţii este spălatul vaselor. Am învăţat de la mama despre cum să îmi gospodăresc casa. Gândiţi-vă la lucruri mari, importante…fără prea multă muzică, care să îţi zdrobească timpanele.

Un istoric nu îşi face bine meseria, dacă nu afirmă un adevăr şi dacă nu-l apară în acelaşi timp.

Îndemnul meu e munca. Şi acest lucru, munca, e cel care rămâne. Şi cei din vechime se distrau, dar ştiau să muncească serios.

Nu există ruptură în societatea veche. Era mult mai unitară ca cea de acum.

Pentru ca să ne dea un exemplu de tărie de caracter din viaţa Sfântului Ştefan, ne spune că în timp ce murea fiul lui, Alexandru, el  a făcut în acea zi ceva important pentru ţară, fără să se lase subjugat de durere.

Trebuie să ne apropiem de omul pe care-l studiem şi astfel să-i percepem viaţa.

*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *