Rugăminte
Sarut-mana, parinte!
Parinte Dorin, cu amar in suflet va spun, ca m-ati socat, cand am dat de articolul: Semnificatii si resemnificari, postat in data de 17.06.2009 pe blogul dumneavoastra.
Nu-i vad folosul duhovnicesc. Ba mai mult…sminteala cat cuprinde.
Parinte, aveti mult har lasat de Dumnezeu…va rog mult sa nu-l irositi pe lucruri mizerabile.
Ca sa ma argumentez in rugamintea ce o am, in primul rand wrestlingul nu este un sport, ci un circ de tembelizare. De fapt wrestlingul este traspunerea luptelor romane de la Coloseum, in ceva mai modern si mai „uman”.
Dand la o parte tehnica si spectacolul, acolo nu colcaie decat ura fata de aproapele (loviri, jigniri) si mandria (l-am batut si pe asta).
Nici K-1 sau local kombat nu sunt sporturi, ci doar spectacol de arene romane moderne in care fiecare isi dezlantuie furia si ura fata de aproapele in aplauzele privitorilor ce fac partasie la nebunia lor, lupte intrerupte doar de pauzele in care se prezinta femei lipsite de bun simt (ca sa nu zic mai mult).
Toate acestea le spun in calitate de fost practicant de arte martiale (karate kyokushinkai si kick-boxing) timp de 7 ani, cu participari la competitii de lupta (ca sa nu mai pomenesc de faptul ca toata copilaria am fost un mic „Brucee Lee”).
Dupa atata tinerete irosita nu pot sa zic, decat ca blandetea lui Dumnezeu nu are nici o partasie cu uraciunile acestea, iar unde nu-i Dumnezeu…nu cred ca vrea sa fie nimeni.
Apoi vorbiti despre comedia „Boat trip” pe care am vazut-o si eu, din pacate. Spun din pacate, pentru ca nu am avut niciun folos duhovnicesc de pe urma acestui film…
Nici macar o delectare (in sens strict lumesc), pentru ca de obicei scenele erau pline de funduri si sani, care starnesc pofta inimii si patimile din noi. De umorul din acel film ce sa mai zic…umor pornografic.
Apoi faceti recenzie (sau comentariu..nu stiu cum sa-i spun) la un film porno. Parinte…n-am cuvinte pentru treaba aceasta…ma iertati.
Am rugamintea parinte, la dumneavoastra ca de la mirean la preot, ca de la fiu duhovnicesc la parinte duhovnicesc, ca de la frate mai mic la frate mai mare: NU MAI CADETI ASA.
Suntem si noi (mirenii) slabi si cadem mereu in greseli, dar daca si ierarhii si preotii cad tare…de noi ce sa mai zicem? Domnul sa va lumineze lucrarea.
Iertare!
Dan Tudorache
(Galati, 28 ani)
Domnule Dan Tudorache,
vă vorbesc ca un preot duhovnic faţă de un credincios conştient de sine şi care nu îşi ascunde patimile sub preş.
După câte îmi dau seama, dv. aţi început să deveniţi un om al Bisericii, după o viaţă aventuroasă şi care, chiar şi acum mai vă „îndulciţi” cu lucruri care „nu aduc folos duhovnicesc”.
Sunt sigur că mă credeţi, că la spovedanie,oamenii nu îmi vorbesc despre teologia maximiană şi nici despre faptul că sunt Sfinţi, ci despre: mândria, ura, invidia, tentaţiile masturbatorii, masochiste, criminale sau libidinale pe care le au.
Îmi pare rău că nimeni nu v-a spus până acum, că viaţa duhovnicească se ocupă…tocmai cu o cunoaştere aprofundată a patimilor şi a virtuţilor.
Scriptura, Patericile, Vieţile Sfinţilor, Filocalia, cărţile Părinţilor, cărţile de cult, vorbesc despre tot felul de patimi şi despre tot felul de virtuţi.
Cortegiul patimilor e împreună, corul virtuţilor face adunare separată.
Ceea ce dv. m-aţi văzut făcând la nivel online (e semn că ne citiţi de curând, că am mai recidivat)e cel mai firesc lucru în marea muncă duhovnicească de cunoaştere a gândurilor şi a patimilor personale.
În vechime dar şi astăzi, ucenicii îşi spovedeau toate gândurile, imaginile, intenţiile, dorinţele Părinţilor lor şi discutau despre ele.
Adică îşi pierdeau timpul vorbind despre ce patimi i-a mai traversat, dar şi cum trebuie să lupte cu ele.
Iarăşi cred că mă credeţi, că astăzi creştinii noştri au ajuns atât de „deştepţi” în materie de patimi, că nici nu ştiu ce e alea.
Vorbind despre filme, gânduri, vise, tot felul de cuvinte şi vorbe, despre cărţi şi te miri ce…eu nu bat câmpii, ci educ pe oameni.
Îi fac să înţeleagă că trebuie să privească dincolo de ceea ce văd…Îi ajut să se înţeleagă, să se perceapă la modul serios…ceea ce vă invit şi pe dv.
Mă bucură că sunteţi îngrijorat pentru sănătatea mea duhovnicească, dar vă asigur, că eu, cel care scriu ce scriu şi ceea ce vedeţi, văd multe lucruri şi citesc multe lucruri nu numai păgâne, hulitoare şi eretice, dar şi pornografice, antiumane şi de un satanism incalificabil.
Nu pentru că îmi place să le privesc sau să le ştiu…ci pentru că astfel mă informez despre ce mai văd, despre ce mai aud sau despre ce mai pot citi credincioşii Bisericii…care vin ca să mi se spovedească.
În paralel cu şcoala despătimirii fac şi şcoala informării, pentru că altfel aş fi fost excedat de mult de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în viaţa noastră.
Însă dv. observaţi că există multă duhovnicie, cunoaştere, coerenţă în ceea ce scriu şi fac eu, deşi mă informez, ca şi dv…
Sper să fii înţeles câte ceva…Mulţumim pentru scrisoare şi pentru sinceritate. Şi eu am fost sincer cu dv., ca de la duhovnic la fiu duhovnicesc.
Cred ca este bine venita rugamintea domnului Dan Tudorache…
Explicatia Sfintiei voastre ii va lumina pe cei care inca nu au inteles ca un duhovnic nu poate fi depasit de timpul in care traieste, ca trebuie sa cunoasca patimile cu care se confrunta fiii lui duhovnicesti.
Altfel cum ar putea sa-i vindece?
Domnule Dan Tudorache, daca l-ati citit pe Sfantul Ioan Gura de Aur nu cred ca n-ati observat, ca era foarte bine informat cu ce se intampla in vremea respectiva…
Ma refer la patimi…Dar asta nu inseamna ca s-a indulcit de ele, desi a fost acuzat de asta…
Cine spune ca se uita la filme porno ca sa se informeze – bate campii la greu!
Baiatul are dreptate, scump parinte!
Doaga lipsa e la dvs!
Dragă Cornel,
se pare că ştii ce înseamnă film porno, fapt pentru care nu îmi ceri etimologia cuvântului.
Îţi doresc să vezi şi tu filme porno, dar să ajungi la sfârşit să scrii ca mine despre ele şi despre viaţa duhovnicească.
Cred că trebuie să ai toate doagele, ca să faci asta…