iarasi pietre

***

Primele 5 fragmente editate

*

Chiot

Vezi că nici eu
nu mă văd?

Sincer îţi spun:
nu-mi văd
sfârşitul cuvintelor,
ca un roşu semnal de tren.

Nu mă văd
supt
de cerneala cărţii,
nici negru
şi nici glaben.

– Ce bucurie! Nu vezi?!…
– Nu vezi prea bine,
îmi zise el.

*

Oftat

Am sentimentul că vorbesc în piatră,
că piatra se ascunde în piatră,
împreună cu mine.

Am ochiul sentimentului viu,
ca şi cum o piatră
nu ar avea sânge,
copii
şi o ţară anume.

…Oh, de ce numai sentimentul,
că nu am nimic!

*

Rugă tristă cu inima

Prietenul meu…

Dă-mi prietenul meu
cu oasele rupte
de ochii prin care l-am privit.

Dă-mi fruntea lui,
sfânta lui linişte
şi blondul lui păr
şi prietenia lui arsă de păsări
şi inima lui…

Dă-mi sufletul lui,
liniştea!…

*

Rime fără crezământ

Piruete pe un singur deget.
Te văd rotindu-te în piruetă albastră
până la lumină…

Lângă măr,
cel de al doilea fruct al tăcerii,
treaptă peste treaptă,
două perechi de ochi,
identici,
lângă picioarele suple ale înserării.

Singura mâncare
şi hrană pentru animalele inimii
e sărutarea…

Să ţii minte acest amănunt!

Piruiete, oho, piruiete
de gigant,
cu mâna scoasă
în furci caudine,
în bezna anotimpului,
fără ţâţe albe,
fără dinţi roşi,
fără carii violete,
fără,
fără…

*

Ceartă prin două secunde

Noi ne cinstim braţele
în flori.

Noi suntem pătaţi
de propria noastră cerneală.

Tu, mai mult,
crezi că o capră
nu are nimic cu râtul tău.

Dar tu eşti porc,
precum pasărea mănâncă
semnele.

Tu eşti porc,
ca şi acest şir de fantome,
care se dezgheaţă
pe ramurile stomacului.

Noi ne cinstim
din entuziasm,
dintr-o delicateţe
cu dinţi de câine.

– Eşti porc. Un porc cu stomacul gol.
– Mie îmi spui vântule,
mie îmi spui?!…

*

Vorbe de plictiseală

Noaptea trecută
te-am simţit în coasta mea
murdară de gelozie.

Îţi mutai oftatul în
cozile de câine,
ca o petunie plictisită.

Noaptea trecută, reţine,
ţi-am scos trupul din creierul meu
şi te-am aruncat
la muzeul de senzaţii.

– Scârbă ce eşti! Scârbă!…
– Mai mult decât mine eşti…
– Eu sunt transparent.
– Eşti inuman! Eşti…
– Gata!…Să vină tăcerea
peste noi
ca o maioneză înnoptată!…

*

Lecţie involuntară

Să vorbeşti despre dragoste,
în gura mare,
e ca şi cum te-ai lăuda cu un incest.

Trebuie să te speli pe mâini
cu murdării delicate
şi apoi să vorbeşti.

Caut, de ceva timp,
să îţi spun trei cuvinte adevărate cu mâna,
adică să vorbesc despre dragostea
simplă,
mare
şi neputredă dintre noi.

Să vorbesc ca un nebun
despre dragoste,
despre porumbeii ei şi despre tot regnul de
animale înconjurătoare.

Însă pot să-mi scutur sufletul,
dincolo de nasturii indolenţei tale
năucitoare?

*

Observaţie într-un semn

Uneori e bine să ştii
fericirea.

E bine să ştii, când eşti trist,
fericirea.

Pentru că fericirea e o fotografie
în culori vii.

Da, să o ştii,
să o ştii pe de rost.

Uneori e bine să îţi
vinzi fericirea.

Da, să o vinzi
ca pe un bocanc vechi
şi să o recapeţi înapoi,
pentru că cel căruia i-ai dat bocancul,
crezând că e vechi,
ţi l-a înapoiat.

Uneori e bine să uiţi că eşti
fericit
şi să vezi ce nelinişte
e acolo, unde
fericirea nu are papucii
la pat.

*

Did you like this? Share it: