Am o comentatoare necrofilă
Dacă am, am…şi nu mă prea bucur de ea. Numai că, comentatoarea mea, nu ştie că toţi morţii mei, cu care dânsa vrea să facă sex (aşa îmi spune adesea, când îşi bagă în morţii mei), au murit de mult…şi au devenit pământ.
Vorba cântecului: „eu fac dragoste cu marea„…Poate că de aici i se trage, de la cântec…
Eu îi recomand să aibă un alt…hobby. Dv. ce îi sugeraţi?
Pt „doamna” respectiva, care ma gandesc ca nu ar avea ce „a baga”, nu stiu daca aveti ce sa ii spuneti.
…. indraznesc insa sa va sugerez Dumneavoastra sa raspundeti cu una din „rautatile fiintei umane”:
” sa o ignorati” (e buna si ignorarea asta la ceva)
Cu stima …
Problema e alta: eu pot să o ignor, dar doamna în cauză insistă foarte mult.
Ignorarea ei…naşte un patos şi mai mare.
Însă, ce te face să drăcui pe un om, care nu te cunoaşte şi nu ţi-a făcut nimic rău?
Ce o deranjează atât de mult? E un el sau este o ea?
E o fiinţă atât de nefericită sau e doar o manie copilărească?
Vedeţi, întrebări cu duiumul…de la dorinţe necrofile…
Viaţa e foarte complexă…cu prea multe surprize.
Sigur nu o cunoaşteţi? Dv. ce motiv aveţi ca să vă cheme Einstein şi nu Costel sau Mariana?
E chiar atât de greu să fii tu însuţi?
Parinte, aceasta persoana nu are nimic in comun cu mine. Sa stiti ca se gaseste cam totdeauna cate o persoana care sa nu poata sa nu critice, mai ales cand cineva incearca printr-un mijloc anume (chiar si verbal) sa schimbate lumea „normala”.
Sta insa in firea omului de rand (parca), ca atunci cand omul nu mai stie ce sa zica (argumenteze) sa arunce cu mizerii peste „baricada”.
Sa stiti ca eu tin la Pseudonimul meu. El are o insemnatate anume. Fiecare vede ceea ce vrea sa vada, in functie de modul in care mi-l citeste.
Va rog de aici sa nu mai publicati:
In cazul meu incercati sa luati Pseudonimul „ad-literam” si nu prin ce insemnatate a primit dupa o anumita persoana. Cam toti evreii de care eu am auzit pana acuma au nume frumoase, care in limba germana au o insemnatate anume.
Personal eu va admir sincer si apreciez reflectiile dumneavoastre spirituale. Eu din pacate nu prea inclin spre literatura si am o gandire mai mult schematica (poate e defect profesional eu fiind inginer).
Apreciez sinceritatea dumneavoastra, echilibrul si chiar curajul duhovnicesc de care dati dovada.
cu stima, ein Stein
Mulţumim frumos, domnule inginer…
Ne simţim mai împăcaţi…acum.
Poate că vine adevărata doamnă şi ne spune…
buna ziua,
eu ii sugerez duduii (mi-e greu sa-i spun „doamna”) sa acorde mai multa insemnatate cuvintelor. Ca sa reuseasca asta sa incerce sa vizualizeze ceea ce spune; s-ar putea ca nu totdeauna ceea ce „vede” sa fie ceea ce-si doreste. In rest, numai de bine.
Doamne ajuta!