Dorin Streinu, Redescoperirea universului (vol. 6 de poezie, 1997) [1]

in delta cu mult verde

***

Viziune boreală

Deasupra mea
a crescut o umbră.

M-am gândit că este
o simplă
stea căzută
aproape de mine.

Dar ieri,
umbra, chiar ea,
a născut un braţ,
apoi un sân,
şi un picior îmbietor,
care alerga în siguranţă.

Am privit
mai atent.

Deasupra mea
era o umbră.

Era chiar o
umbră adevărată!

*

Repercusiune

Am gemut
în spaţiu.

Spaţiul s-a întâmplat să fie
modest.

El a ţipat în mine
zgomote
surde.

Ele au ajuns
până la pântecul nenăscuţilor.

După acest eveniment
toţi întâi născuţii
se năşteau fără plâns.

Absolut,
dar absolut toţi
râdeau.

*

Semnul întrebării

Culeg cuie
şi le bat în oglindă.

E scris aici,
lângă tâmpla mea,
că un cui
nu are nicio gaură
în oglindă.

Ştergi oglinda
cu o cârpă
şi redevine nepătată.

Dar
de unde
atâtea cuie neculese?!…

*

Repetiţie

Confund
masa cu patul.

Când vreau să mă trezesc:
scriu.

Când vreau să mănânc:
scriu.

Când vreau să dorm,
de asemenea: scriu.

Sper să vină timpul,
când am să confund patul cu mine
însumi,
ca atunci
când mă trezesc
să adorm,
ca atunci când scriu
să adorm,
ca atunci când vreau să adorm,
să adorm liniştit.

*

Aer poluat

Respirăm un aer
cu umbre.

Unele umbre
sunt fragmente de caracter,
sunt sălbatice caleşti
cu cai înspumaţi.

Abia le vezi
parfumul de sub
copite.

Dar,
privind tâmp,
te poţi înţelege
a fi o emanaţie
a unei umbre convive.

*

Competenţă

Filosoful
taie cenuşa
din stele
şi o face făină.

Ea se dospeşte
cu drojdie
de singurătate.

Se ia apoi
şi din ea se face mormânt.

La mormânt
se vine cu flori proaspete.

*

Funeralii

Fluieră vântul
a îndurerat.

Copilul a murit
ieri noapte.

A chemat lăutarii
să-i cânte cerul
şi soarele.

Eu,
din lira tăcerii
întorc
o nouă pagină.

*

Mitul stelar

Câmpul este plauzibil
marcat de căderi stelare.

O stea a căzut
aici,
lângă talpa mea stângă.

A luat-o în gazdă
un fir de iarbă.

Şi cum să nu zbor
în oceanul clipei,
când eu ţin în mână
surâsul?!…

Ea este
un copil fericit
lângă braţul pământului.

*

Florilegiu

Sunt iubite
numai florile
cu miros sălbatic.

Cele cu vârstă bătrână
sunt angajate
cu jumătate de salariu.

Se caută florile
care sunt rezistente
la frângeri
sau răsuciri.

Uneori se întind florile
între mai mulţi metri.

Cele care nu sunt ofilite
miros a primăvară căpruie.

*

Recitativ

Nu mint!

Eu spun adevărul
crescut în cioburi de pahar
şi în votcă greţoasă,
care te încălzeşte.

Sunt adeptul
zborului gol
în nopţi
fără crezământ.

Nu cer nimic
nimănui.

Nici sare, nici pâine,
nici altceva.

Vreau doar
o piatră în cap
de la cel care nu are
niciun păcat.

*

Pasaj

Un pas
are numai
o întrebare.

Al doilea pas
vine repezit
peste primul
şi neagă totul.

Al treilea,
venit calm,
vine şi întreabă
altceva,
pentru că
ceea ce s-a întâmplat
a fost uitat,
până şi de cel
care scrie.

*

Silenţios

Eu râd
din nimic.

Când încep să râd
nimic nu mai înseamnă
nicio trompetă de jazz.

Melodia
iese la întâmplare
şi cu trepidaţii fecunde.

Când nu râd
nu mai e decât nimic.

Şi după nimic
urmează punct.

*

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu împlineşte 80 de ani pe 29 iunie 2009

*****

*** Omagiu Părintelui Prof. Univ. Dr. Acad. Dumitru Popescu, la împlinirea vârstei de 80 de ani, Ed. Univ. Aurel Vlaicu, Arad, 2009, 535 p.

*

PFP. Prof. Acad. Dr. Daniel Ciobotea

„Ceea ce particularizează în mod deosebit activitatea didactică şi opera teologică a părintelui Dumitru Popescu este dimensiunea interdisciplinară şi pluridisciplinară a abordării tematice” [p. 40].

*

ÎPS. Prof. Acad. Dr. Nicolae Corneanu

Părintele Dumitru Popescu „a scos mereu în evidenţă importanţa Ortodoxiei şi a obligaţiei de a păstra dreapta credinţă” [p. 42].

*

PS. Prof. Dr. Casian Crăciun

„O altă direcţie semnificativă a cercetării teologice în lucrarea Părintelui Profesor o constituie expunerea sistematică şi logică a dogmelor” [p. 44].

*

Pr. Prof. Dr. Ştefan Buchiu

„Fidelitatea faţă de contribuţiile predecesorilor săi şi faţă de experienţa eclesială şi spiritualitatea ortodoxă în general, este conciliată la părintele academician cu înnoirea permanentă a abordărilor sale teologice, inspirată din misiunea actuală a Bisericii şi a provocărilor venite din partea culturii şi a ştiinţei contemporane” [p. 50].

*

Pr. Prof. Dr. Sterea Tache

„Gândirea teologică a Părintelui Profesor…demonstrează cu prisosinţă faptul, că teologia ortodoxă nu fuge de problemele lumii şi nici nu le ignoră, nu adoptă o atitudine triumfalistă, dar nici una de resemnare; nu se adaptează nevoilor culturale şi spirituale ale diferitelor timpuri, ci le trece pe acestea prin filtrul Revelaţiei divine, pentru a se feri de greşeli şi  a fi eficientă în acelaşi timp” [p. 82].

*

Pr. Prof. Dr.  Dumitru Megheşan

„Indiferentismul [religios n.n.] este o maladie care seceră, din nefericire, milioane de minţi omeneşti…Pentru aceasta el este aşa de pervers, încât nici nu ştii de unde vine şi încontro se îndreaptă” [p. 99].

*

Pr. Prof. Dr. Vasile Citirigă

„Separaţiile pe care teologia catolică le introduce între Hristos şi Duhul Sfânt pe de o parte, izvorând din Filioque şi între Duhul Sfânt şi graţia creată pe de altă parte, constituie premise ale principiului individualităţii papale, superior principiului colegial” [p. 114].

*

Pr. Prof. Dr. Ion Popescu

„Cunoscător al teologiei romano-catolice contemporane, Părintele Profesor a sesizat perfect faptul, că aceasta nu-şi fundamentează eclesiologia proprie pe Sfânta Treime, pe Hristos sau pe Duhul Sfânt, ci pe primatul şi infailibilitatea Bisericii, adică pe papă” [p. 131].

*

Pr. Conf. Dr. Gheorghe Zamfir

„Pentru ca modelul teandric să ţină de însăşi fiinţa Bisericii, să nu-i rămână exterior sau imposibil de realizat, Hristos împărtăşeşte necontenit Bisericii Trupul Său îndumnezeit, fiecărui credincios al Bisericii, dar nu în mod separat, ci într-o unitate de iubire sau într-o comuniune ce se adânceşte tot mai mult” [p. 152].

*

Pr. Prof. Dr. Vasile Nechita

„Biserica trebuie să răspundă atacurilor neognostice de astăzi – care se fundamentează pe o gândire umanistă lipsită de o viziune transcendentală despre om – afirmând centralitatea lui Hristos, oglindită atât de paradigma predicii apostolice, cât şi de viaţa sacramentală a Bisericii” [p. 171].

*

Dr. Conf. Adrian Lemeni

„Dialogul dintre teologie şi ştiinţă nu presupune acomodarea Revelaţiei la o anumită teorie ştiinţifică, nici alinierea misiunii Bisericii la exigenţe exclusiv sociale, ci valorificarea vocaţiei eshatologice a Tradiţiei ortodoxe. Asumarea şi mărturisirea acestei dimensiuni eshatologice pot constitui un răspuns de referinţă pentru omul secularizat al societăţii actuale” [p. 208].

*

Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan

„Această dilemă a raportului dintre natură şi har nu este cunoscută în teologia ortodoxă, deoarece ea nu a înţeles acest raport într-un mod exterior. În viziune ortodoxă, nu poate fi vorba de o natură harică, ci natura este transparentă şi permeabilă la har” [p. 214].

*

Pr. Dr. Asist. Nicolae Răzvan Stan

„Potrivit Părintelui Dumitru Popescu, omul contemporan se caracterizează prin secularism, autonomie, nihilism şi indiferentism. Un astfel de om refuză să mai aibă vreo relaţie cu Dumnezeu, reducându-se doar la biologic” [p. 227].

*

Pr. Drd. Lect. Lucian Farcaşiu

„Părintele Profesor Academician Dumitru Popescu este o personalitate complexă, de o inteligenţă pătrunzătoare, având un stil de abordare teologică clar şi cuprinzător, fiind un spirit speculativ, cu o forţă de sinteză rar întâlnită” [p. 254].

*

Pr. Dr. Lect. Vasile Vlad

„Secularizarea omului şi a lumii presupune autonomizarea raţiunii umane de cea divină, transferul finalităţii şi a sensului vieţii dinspre Împărăţia lui Dumnezeu înspre un paradis terestru şi mutarea accentelor de pe viaţa interioară şi spirituală a omului înspre o tehnicizare a tuturor comportamentelor existenţiale” [p. 285].

*

Dr. Conf. Cristinel Ioja

„Părintele Popescu nu doreşte construirea unui sistem dogmatic abstract şi greoi, lipsit de viziune, adaptabilitate şi viaţă, ci accesibilitatea învăţăturii de credinţă ortodoxe la nivelul unei cât mai întinse audienţe, care luând act de aceasta, să o facă, în Hristos, fundament şi scop al vieţii ei în lumea contemporană” [p. 296].

*

Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan

„Deocamdată ne referim la o singură afirmaţie: pământul ţării noastre este un chivot sfânt. Acest pământ nu ar fi putut fi numit paradis, dacă în sânul lui nu ne-am păstra comoara Sfinţilor cu care am fost învredniciţi de Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei, rămânându-ne necunoscuţi” [p. 331].

*

Prof. Dr. Acad. Marin Aiftincă

Valorile ca valori au o fiinţă transcendentă. Întruparea lor sau realizările valorice au o fiinţă empirică. Sunt două nivele axiologice distincte, dar inseparabile între ele” [p. 343].

*

Prof. Dr. Acad. Alexandru Boboc

„Transcendenţa constituie…punctul de întâlnire al unui dialog contructiv între metafizică şi teologie” [p. 350].

*

Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu

„Nu trebuie să ne lăsăm impresionaţi, dintr-o anumită naivitate, de prea marea ofertă a sofismelor intelectualiste, grăbindu-ne să ne înfruptăm din ultima filosofie la modă, după cum nici să ne panicăm, aşa cum se întâmplă în cercurile mai fundamentaliste nu prea sofisticate. Nu avem nevoie de nimic altceva decât de echilibru, evaluând totul din perspectiva experienţei şi credinţei creştine dintotdeauna” [p. 360].

*

Pr. Prof. Dr. Valer Bel

„Hermeneutica poate da însă o interpretare corectă din punct de vedere gramatical sau istoric textului, dar să piardă din vedere tocmai sensul esenţial al lui, pentru că Sfânta Scriptură are o structură teandrică, [şi ea] este rezultatul lucrării Duhului Sfânt şi a haghiografului” [p. 372-373].

*

Pr. Prof. Dr. George Remete

„Este necesar deci o chenoză. Orice iubire este o chenoză; prin urmare, confesiunea autentică trebuie să fie chenotică. Chenoza înseamnă a renunţa la ceva pentru celălalt” [p. 387].

*

Pr. Prof. Dr. Gheorghe Popa

„Procesul de secularizare, adică de marginalizare a Bisericii şi de privatizare a credinţei, se pare că a pătruns mult mai mult unde consumerismul şi tentaţiile uşoare au evitat experienţa crucii şi a suferinţei lui Hristos, exilând-o în alte spaţii, cum ar fi aşa-numita lumea a treia: spaţiul latino-american, negrii din spaţiul nord-american, Africa de Sud şi Asia” [p. 401].

*

Pr. Prof. Dr. Constantin Rus

„Transmiterea adevărului, care este tradiţia Bisericii, nu poate să fie înţeleasă complet în mod extern şi raţional. Noi trebuie să o experimentăm şi s-o cunoaştem personal. Numai în comuniunea credinţei este posibilă o familiaritate internă şi personală cu adevărurile credinţei” [p. 411].

*

Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea

„Adevăratele studii trinitare trebuie să ţină seama de realitatea scripturistică, [după] cum au procedat Părinţii Bisericii” [p. 435].

*

Pr. Conf. Dr. Mihai Himcinschi

„Ortodoxia contemporană trebuie să-şi reînnoiască discursul pentru a-şi întări credibilitatea mesajului într-o lume, care doreşte să se reîntoarcă la rădăcinile identităţii ei spirituale, dar nu este dispusă să renunţe la cuceririle ştiinţei şi ale civilizaţiei contemporane în general” [450].

*

Pr. Conf. Dr. Ion Stoica

„Taina lui Hristos este cheia cu care se deschide taina omului, pentru că nu putem înţelege corect adevărul despre om, fără să ne raportăm la Dumnezeul-om Iisus Hristos. Iată ce perspectivă optimistă şi realistă oferă antropologia ortodoxă. Omul poate să devină, prin har, dumnezeu şi, cu cât se îndumnezeieşte mai mult, cu atât devine mai mult om” [p. 462].

*

Pr. Conf. Dr. Nicolae Moşoiu

„Prea Cucernicia Sa manifestă, în acelaşi timp, o mare deschidere pentru cunoaşterea sine ira et studio a altor tradiţii creştine, încercând să valorizeze, asemenea mentorului său, părintele Dumitru Stăniloae, orice tendinţă de apropiere de Ortodoxie” [p. 478].

***

Catedrala mântuirii neamului: un proiect cultico-arhitectonic monumental

proiectul catedralei, 1

„Este o mare nevoie de a înţelege scopul şi mesajul unui lăcaş de cult din punct de vedere spiritual. În termeni tehnici, teologici o numim mistagogia edificiului, ce transmite ca taină, ca mister al credinţei edificiul. Este un limbaj simbolic nonverbal în timp.

Atât arhitectura, cât şi pictura bisericilor ortodoxe sunt cuvânt zidit în simbol, iar simbolul este un cuvânt permanent, o transmitere permanentă a mesajului Evangheliei.

De aceea, noi dorim să nu fie construit ceva fără semnificaţie simbolică. Noi nu opunem spiritul şi materia, ci facem din materie o epifanie a spiritului, aşa după cum spunea Brâncuşi despre arta sa“, a spus Părintele Patriarh Daniel despre proiectul Catedralei.

proiectul catedralei, 2

Locaşul Catedralei mântuirii neamului va fi „reprezentativ pentru arhitectura bisericească tradiţională din România, dar, în acelaşi timp, va fi adecvat pentru funcţia liturgică şi pastoral-misionară”.

proiectul catedralei, 3

[viddler id=cf3e0cce&w=437&h=370]

Catedrala mântuirii neamului va arăta ca un pocal. Proiectul a fost prezentat vineri, 26 iunie, 2009, de Preafericitul Patriarh Daniel. Va fi înaltă cât un bloc cu 30 de etaje, va avea 12 lifturi, restaurante, librării şi parcare subterană şi va costa 400 de milioane de euro.

Catedrala mântuirii neamului, cel mai mare lăcaş de cult construit vreodată în România, va fi o construcţie în stilul bizantin românesc, cu opt turle suflate cu aur dar şi cu elemente moderne.

Intrarea se va face prin 12 porţi, câte una pentru fiecare apostol. Catedrala va avea cinci nivele – trei subterane si două la suprafaţă. Cele 12 lifturi îi vor ajuta pe credincioşi să ajungă din parcare cu 250 de locuri în zona de recreere, unde vor fi restaurante şi magazine cu carţi şi obiecte bisericeşti.

Catedrala va fi dotată şi cu tehnologie de ultimă generaţie.

„Trebuie să folosim toate mijloacele moderne ca lumea să participe la slujbă, să vadă, să audă” , a declarat Patriarhul Daniel.

Tocmai de aceea arhitecţii au proiectat locuri speciale în care vor fi amplasate monitoare gigant, pentru ca slujba să poată fi văzută de toată lumea. Noua construcţie este dotată şi cu 500 de locuri de cazare. Edificiul va fi construit să reziste la un cutremur de 8.5 grade.

Lucrările vor demara la sfârşitul acestui an iar Patriarhul crede că în şapte ani se va ţine prima slujbă în nouă catedrală”.