
*****
*** Omagiu Părintelui Prof. Univ. Dr. Acad. Dumitru Popescu, la împlinirea vârstei de 80 de ani, Ed. Univ. Aurel Vlaicu, Arad, 2009, 535 p.
*
PFP. Prof. Acad. Dr. Daniel Ciobotea
„Ceea ce particularizează în mod deosebit activitatea didactică şi opera teologică a părintelui Dumitru Popescu este dimensiunea interdisciplinară şi pluridisciplinară a abordării tematice” [p. 40].
*
ÎPS. Prof. Acad. Dr. Nicolae Corneanu
Părintele Dumitru Popescu „a scos mereu în evidenţă importanţa Ortodoxiei şi a obligaţiei de a păstra dreapta credinţă” [p. 42].
*
PS. Prof. Dr. Casian Crăciun
„O altă direcţie semnificativă a cercetării teologice în lucrarea Părintelui Profesor o constituie expunerea sistematică şi logică a dogmelor” [p. 44].
*
Pr. Prof. Dr. Ştefan Buchiu
„Fidelitatea faţă de contribuţiile predecesorilor săi şi faţă de experienţa eclesială şi spiritualitatea ortodoxă în general, este conciliată la părintele academician cu înnoirea permanentă a abordărilor sale teologice, inspirată din misiunea actuală a Bisericii şi a provocărilor venite din partea culturii şi a ştiinţei contemporane” [p. 50].
*
Pr. Prof. Dr. Sterea Tache
„Gândirea teologică a Părintelui Profesor…demonstrează cu prisosinţă faptul, că teologia ortodoxă nu fuge de problemele lumii şi nici nu le ignoră, nu adoptă o atitudine triumfalistă, dar nici una de resemnare; nu se adaptează nevoilor culturale şi spirituale ale diferitelor timpuri, ci le trece pe acestea prin filtrul Revelaţiei divine, pentru a se feri de greşeli şi a fi eficientă în acelaşi timp” [p. 82].
*
Pr. Prof. Dr. Dumitru Megheşan
„Indiferentismul [religios n.n.] este o maladie care seceră, din nefericire, milioane de minţi omeneşti…Pentru aceasta el este aşa de pervers, încât nici nu ştii de unde vine şi încontro se îndreaptă” [p. 99].
*
Pr. Prof. Dr. Vasile Citirigă
„Separaţiile pe care teologia catolică le introduce între Hristos şi Duhul Sfânt pe de o parte, izvorând din Filioque şi între Duhul Sfânt şi graţia creată pe de altă parte, constituie premise ale principiului individualităţii papale, superior principiului colegial” [p. 114].
*
Pr. Prof. Dr. Ion Popescu
„Cunoscător al teologiei romano-catolice contemporane, Părintele Profesor a sesizat perfect faptul, că aceasta nu-şi fundamentează eclesiologia proprie pe Sfânta Treime, pe Hristos sau pe Duhul Sfânt, ci pe primatul şi infailibilitatea Bisericii, adică pe papă” [p. 131].
*
Pr. Conf. Dr. Gheorghe Zamfir
„Pentru ca modelul teandric să ţină de însăşi fiinţa Bisericii, să nu-i rămână exterior sau imposibil de realizat, Hristos împărtăşeşte necontenit Bisericii Trupul Său îndumnezeit, fiecărui credincios al Bisericii, dar nu în mod separat, ci într-o unitate de iubire sau într-o comuniune ce se adânceşte tot mai mult” [p. 152].
*
Pr. Prof. Dr. Vasile Nechita
„Biserica trebuie să răspundă atacurilor neognostice de astăzi – care se fundamentează pe o gândire umanistă lipsită de o viziune transcendentală despre om – afirmând centralitatea lui Hristos, oglindită atât de paradigma predicii apostolice, cât şi de viaţa sacramentală a Bisericii” [p. 171].
*
Dr. Conf. Adrian Lemeni
„Dialogul dintre teologie şi ştiinţă nu presupune acomodarea Revelaţiei la o anumită teorie ştiinţifică, nici alinierea misiunii Bisericii la exigenţe exclusiv sociale, ci valorificarea vocaţiei eshatologice a Tradiţiei ortodoxe. Asumarea şi mărturisirea acestei dimensiuni eshatologice pot constitui un răspuns de referinţă pentru omul secularizat al societăţii actuale” [p. 208].
*
Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan
„Această dilemă a raportului dintre natură şi har nu este cunoscută în teologia ortodoxă, deoarece ea nu a înţeles acest raport într-un mod exterior. În viziune ortodoxă, nu poate fi vorba de o natură harică, ci natura este transparentă şi permeabilă la har” [p. 214].
*
Pr. Dr. Asist. Nicolae Răzvan Stan
„Potrivit Părintelui Dumitru Popescu, omul contemporan se caracterizează prin secularism, autonomie, nihilism şi indiferentism. Un astfel de om refuză să mai aibă vreo relaţie cu Dumnezeu, reducându-se doar la biologic” [p. 227].
*
Pr. Drd. Lect. Lucian Farcaşiu
„Părintele Profesor Academician Dumitru Popescu este o personalitate complexă, de o inteligenţă pătrunzătoare, având un stil de abordare teologică clar şi cuprinzător, fiind un spirit speculativ, cu o forţă de sinteză rar întâlnită” [p. 254].
*
Pr. Dr. Lect. Vasile Vlad
„Secularizarea omului şi a lumii presupune autonomizarea raţiunii umane de cea divină, transferul finalităţii şi a sensului vieţii dinspre Împărăţia lui Dumnezeu înspre un paradis terestru şi mutarea accentelor de pe viaţa interioară şi spirituală a omului înspre o tehnicizare a tuturor comportamentelor existenţiale” [p. 285].
*
Dr. Conf. Cristinel Ioja
„Părintele Popescu nu doreşte construirea unui sistem dogmatic abstract şi greoi, lipsit de viziune, adaptabilitate şi viaţă, ci accesibilitatea învăţăturii de credinţă ortodoxe la nivelul unei cât mai întinse audienţe, care luând act de aceasta, să o facă, în Hristos, fundament şi scop al vieţii ei în lumea contemporană” [p. 296].
*
Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan
„Deocamdată ne referim la o singură afirmaţie: pământul ţării noastre este un chivot sfânt. Acest pământ nu ar fi putut fi numit paradis, dacă în sânul lui nu ne-am păstra comoara Sfinţilor cu care am fost învredniciţi de Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei, rămânându-ne necunoscuţi” [p. 331].
*
Prof. Dr. Acad. Marin Aiftincă
„Valorile ca valori au o fiinţă transcendentă. Întruparea lor sau realizările valorice au o fiinţă empirică. Sunt două nivele axiologice distincte, dar inseparabile între ele” [p. 343].
*
Prof. Dr. Acad. Alexandru Boboc
„Transcendenţa constituie…punctul de întâlnire al unui dialog contructiv între metafizică şi teologie” [p. 350].
*
Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu
„Nu trebuie să ne lăsăm impresionaţi, dintr-o anumită naivitate, de prea marea ofertă a sofismelor intelectualiste, grăbindu-ne să ne înfruptăm din ultima filosofie la modă, după cum nici să ne panicăm, aşa cum se întâmplă în cercurile mai fundamentaliste nu prea sofisticate. Nu avem nevoie de nimic altceva decât de echilibru, evaluând totul din perspectiva experienţei şi credinţei creştine dintotdeauna” [p. 360].
*
Pr. Prof. Dr. Valer Bel
„Hermeneutica poate da însă o interpretare corectă din punct de vedere gramatical sau istoric textului, dar să piardă din vedere tocmai sensul esenţial al lui, pentru că Sfânta Scriptură are o structură teandrică, [şi ea] este rezultatul lucrării Duhului Sfânt şi a haghiografului” [p. 372-373].
*
Pr. Prof. Dr. George Remete
„Este necesar deci o chenoză. Orice iubire este o chenoză; prin urmare, confesiunea autentică trebuie să fie chenotică. Chenoza înseamnă a renunţa la ceva pentru celălalt” [p. 387].
*
Pr. Prof. Dr. Gheorghe Popa
„Procesul de secularizare, adică de marginalizare a Bisericii şi de privatizare a credinţei, se pare că a pătruns mult mai mult unde consumerismul şi tentaţiile uşoare au evitat experienţa crucii şi a suferinţei lui Hristos, exilând-o în alte spaţii, cum ar fi aşa-numita lumea a treia: spaţiul latino-american, negrii din spaţiul nord-american, Africa de Sud şi Asia” [p. 401].
*
Pr. Prof. Dr. Constantin Rus
„Transmiterea adevărului, care este tradiţia Bisericii, nu poate să fie înţeleasă complet în mod extern şi raţional. Noi trebuie să o experimentăm şi s-o cunoaştem personal. Numai în comuniunea credinţei este posibilă o familiaritate internă şi personală cu adevărurile credinţei” [p. 411].
*
Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea
„Adevăratele studii trinitare trebuie să ţină seama de realitatea scripturistică, [după] cum au procedat Părinţii Bisericii” [p. 435].
*
Pr. Conf. Dr. Mihai Himcinschi
„Ortodoxia contemporană trebuie să-şi reînnoiască discursul pentru a-şi întări credibilitatea mesajului într-o lume, care doreşte să se reîntoarcă la rădăcinile identităţii ei spirituale, dar nu este dispusă să renunţe la cuceririle ştiinţei şi ale civilizaţiei contemporane în general” [450].
*
Pr. Conf. Dr. Ion Stoica
„Taina lui Hristos este cheia cu care se deschide taina omului, pentru că nu putem înţelege corect adevărul despre om, fără să ne raportăm la Dumnezeul-om Iisus Hristos. Iată ce perspectivă optimistă şi realistă oferă antropologia ortodoxă. Omul poate să devină, prin har, dumnezeu şi, cu cât se îndumnezeieşte mai mult, cu atât devine mai mult om” [p. 462].
*
Pr. Conf. Dr. Nicolae Moşoiu
„Prea Cucernicia Sa manifestă, în acelaşi timp, o mare deschidere pentru cunoaşterea sine ira et studio a altor tradiţii creştine, încercând să valorizeze, asemenea mentorului său, părintele Dumitru Stăniloae, orice tendinţă de apropiere de Ortodoxie” [p. 478].
***