Dorin Streinu, Redescoperirea universului (vol. 6 de poezie, 1997) [2]

***

Primul fragment…aici.

*

Frescă proaspătă

Pe pereţii Bisericii,
luminile,
sunt Sfinţii.

Chipul lor divin
are
izul copt
al pâinii.

Tu, cel care îi priveşti,
îţi pleci fruntea,
le săruţi palmele şi
tălpile…

Eu le privesc ochii
şi le înghit
durerea.

Doar atât mă
încumet…

*

Fabulă

Eu cobor
la cuvinte.

Cobor lângă ele
şi în ele.

Eu aduc un alt dor,
dar acelaşi cuvânt
mă exprimă şi pe mine
şi pe tine, moş Gheorghe!

Eu cobor
ca să mă adăp.

Însă izvorul
nu are nimic
cu apa.

Uf, e la fel
ca în fabula
lui La Fontaine!

*

Incultură

E greu să înţelegi
merele.

Nici nu sunt
coapte
şi ele îşi vor şi gustul.

Până şi frunzele
devin impertinente.

Iar porumbeii trec în cioc
cu spice de grâu.

Numai eu
rămân răstălmăcit
de privirea copacilor reci
din marginea satului.

*

Calendar

Stau dezăpezit.

Nu am nicio
dorinţă.

Nu sper la nicio
sănătate.

Cer doar
o stea
cât mai aproape
de inimă.

*

Promisiune cerută

Mi se promite
luna de pe cer.

Dar nu ştiu dacă
luna este solubilă
în aerul meu interior.

Ce să fac
cu o enigmă?

Mai bine
să mi se dea
o promisiune.

În acest mod
mai pot să sper
şi eu
în ceva
nefinalizabil.

*

Amator

Sunt rănit
mai în toate trupurile.

Copil,
tânăr,
bătrân
suferă alături de mâna mea.

Uneori credeam că nu urlă ei
ci vântul.

Dar acum urlu eu
şi pentru ei
şi pentru mine.

*

Pastel de noapte

Noaptea
e curioasă.

M-a întrebat de este
frumoasă
şi i-am spus
că e o eretică.

Ea m-a plesnit
cu o regina nopţii
de mi-au curs lacrimi
din lacrimi.

*

Promisiune

Nu mai plânge cu ochii!

Ochii nu sunt pentru
discuţii cu fructe
răscoapte.

Plângi cu imagini!

E mai simplu
aşa.

*

Festivism

Cu ochii
nu poţi privi.

Nici cu mâna
şi nici cu gândul.

Cu altceva neinventat
se priveşte.

Să-i punem,
totuşi,
un nume.

Măcar o zi
pentru aceasta.

Când se va inventa,
atunci să ştie că
a fost aşteptat.

*

Un of al meu

Of,
mă leagă de casa mea
totul.

Unde vreau să mă duc
la ea este.

În pădure culeg
casa mea.

În flori
culeg casa mea.

În apele lin vorbitoare
tot casa mea culeg.

Eu sunt numai
lângă
casa mea,
numai şi numai.

Şi, of…
eu nu mă pot
despărţi de ea
niciodată!

*

Cadou cu păsări

Nu mă deranjează
păsările.

Despre ele
voi scrie întotdeauna
cu orgoliu.

Numai pasărea
mă îndurerează.

Numai ea
mă face
să mi se facă
noaptea aşteptată.

Aduceţi-mi nişte păsări!

N-am să mă supăr.

Am să le pun
în glastră.

*